Unu

Am intalnit si romani fericiti. Si anume noi, astazi, din cauza ca fiica noastra a implinit un an. Inutil sa evoc cate nopti nedormite, vizite la spitalul de urgenta, nervi, dureri de spate, strigate(in general de tipul “Nu, Maxi, nu!”), mirosuri neplacute, petreceri intrerupte sau anulate au fost, fiindca toate astea palesc in fata unui zambet al lui Max. 
Pianul-carpeta pe care i l-am daruit a fost apreciat mai ales de partea matura(in ani) a audientei, in vreme ce cortul-casuta s-a bucurat de aprecieri unanime. Nu-mi ramane decat sa va invit la cateva fotografii si o felie de tort!

PS Michael, un gand pentru tine. Nu te vom uita!...