Graffiti

Totul a inceput cu picturile rupestre. Ne putem imagina doi pletosi oameni de Cromagnon, adolescenti, ramasi in pestera atunci cand restul tribului e plecat la vanatoare; unul agitandu-si spray-ul cu vopsea ocru, pe baza de argila, pregatindu-se sa deseneze conturul unui bizon(asa, mai stilizat, ca e arta moderna), iar celalalt stand de sase ca sa nu ii prinda cineva mazgalind peretii salii comune. Discipolul lui Michelangelo care a fost insarcinat de catre papa sa acopere organele genitale ale personajelor Genezei trebuie sa se fi simtit la fel de vinovat in vreme ce, sus pe schele, desena sute de perechi de pantaloni scurti.
In timpurile noastre cel mai mult a evoluat mesajul, acest putand sa fie orice incepand cu arta figurativa, continuand cu instructiuni de uz general(“Loc de dat cu capul”) si buletine de stiri(“Elena Basescu sux”, “Rock is dead”, “Gina e cea mai buna!”) si terminand cu fragmente de pamflet politic(“Jos PSD!”, “Sunte-ti o tara de cacanari”) sau sportiv(“Rapidu la oase!”, “Huo cainii, sa vina hingherii!”). Cel mai adesea insa este o combinatie intre cartea de telefon si Top 10 MTV(“Gicu”, “LAE”, “Edy”, “Ultrasii”, “Parazitii”, “Motorhead”, “Shakira”) 
Imi amintesc de vremurile cand lucratorii de la metroul bucurestean erau intr-o lupta continua cu graficienii interlopi care mazgaleau noapte de noapte garniturile de metrou. E adevarat ca metroul circula pe sine si ca nu are prea multe optiuni in materie de miscare, insa tot e util ca macar conductorul sa-si dea seama cand a intrat in statie. Baietii cu graffiti-urile aveau alte opinii, asa ca deseori isi pozitionau operele de arta fix pe geamurile cabinei. Insa Romania nu este singura tara in care graffiti-urile sunt scapate de sub control. Prima oara cand am trecut cu trenul prin Budapesta, acum vreo doisprezece ani, am putut admira o data cu intrarea trenului in triajul Keleti, kilometri intregi de graffiti-uri unguresti. Trenuri pictate de la cap la coada(exceptand totusi cabinele) am vazut ocazional si aici in Brisbane. Vitrina unui magazin complet acoperita de toate culorile curcubeului am vazut si in Praga. Exista insa orase in care autoritatile stiu sa colaboreze cu graficieni talentati, punandu-le acestora la dispozitie ziduri, garduri, cutiile transformatoarelor electrice etc. Desigur, adevarata indeletnicire a graffiti-ului se desfasoara in ilegalitate, noaptea, sub amenintarea politiei, iar cei care accepta sa lucreze in altfel de conditii sunt tradatori ai nobilei arte, afirma altii, ramura clandestina(dar nobila) a tagmei. Si profita de orice ocazie ca sa completeze in mod creativ orice alta forma de afisaj care le face competitie: graffiti-uri legale, panouri publicitare, bannere electorale, firme, vitrine. 
Ce mi-a inspirat acest articol? O colectie de graffiti-uri descoperita pe Internet, unele dintre ele absolut senzationale. Bucurati-va si voi de ele: http://www.smashingmagazine.com/2009/05/06/40-stunning-and-creative-graffiti-artworks/
Sa aveti un weekend placut si nu uitati sa votati duminica pentru Elena Basescu! :)