Oracolul Basescu

Pe vremuri aveam acasa o carte cu basme japoneze, pe care am recitit-o de cel putin zece ori. Pline de umor, pline de exotic, uneori filosofice, basmele extrem-orientale mi-au ramas si acum aproape de suflet. Unul dintre ele vorbeste despre doi cunoscuti care se plimba intr-o zi pe marginea oceanului. Primul ii arata cu mana celuilalt in departare o adunatura de puncte negre si zice: “Ia uite ce de pari infipti acolo, pe marginea apei!” Celalalt priveste si el si spune: “Ba eu cred ca e un stol de ciori.” “Cum, nici vorba!” spune primul, infierbantat, si uite asa incep ei sa se ciondaneasca. Dupa o vreme in care nici unul nu reuseste sa-l convinga pe celalalt, punctele negre se decid brusc sa-si ia zborul. Al doilea prieten priveste mustrator catre primul, insa acesta ridica din umeri: “Si ce? Chiar daca zboara, tot pari sunt!”
Tot asa si presedintele Basescu. El este in permanenta foarte vocal, foarte dezinvolt – face predictii, isi asuma paternitatea ideilor sau a acordurilor cu FMI, critica, ne flutura cu criza pe la nas, candideaza, nu mai candideaza, intr-un ritm ametitor. Acum cateva luni recomanda populatiei sa ia credite dezavantajoase de la banci, ca sa ajute sistemul bancar romanesc, acum a uitat cu desavarsire de acest episod. Cat despre criza, ce sansa unica, presedintele Basescu jongleaza cu ea ca la alba-neagra, aratandu-ne “uite-o, nu e”, ba mai critica nitel si guvernul de marionete pe care tot el l-a numit pentru ca nu-si indeplineste obiectivele. Un scamator isi bazeaza mare parte din trucuri pe distragerea abila a atentiei publicului de la adevarata operatie pe care o intreprinde; la fel si Basescu, care debiteaza senin bazaconii despre ce trebuie si ce nu trebuie sa se intample, tiptil scotandu-se pe sine din cercul de vinovati. Strategia lui este fundamental diferita de a celorlalti candidati la presedintie; asemeni unor catelandri, ei latra din afara gardului catre el, in vreme ce Basescu, “omul cu manecile suflecate care e prea ocupat cu munca sa ca sa mai candideze” nu le da nici o atentie, el razboindu-se cu “marile si adevaratele probleme ale tarii”. Cu care, sa ne intelegem bine, el nu are nici o legatura. Si aici vine rolul docilului Boc, care trebuie sa preia toata vina a ceea ce s-a intamplat pana acum. Ceilalti – catelandrii despre care vorbeam - sunt prea mici ca sa fie bagati in seama. Asa ca Basescu acuza, Boc tace si indura. Acuzele lui Basescu, sau predictiile lui, nu au consistenta sau precizie, insa au meritul de a fi “pe sleau”. Ce mai conteaza daca sunt sau nu adevarate, atunci cand sunt declamate cu convingere pe toate posturile de televiziune?
Fiindca, asa cum stim deja, chiar daca zboara, tot pari sunt.