La popa la poarta e-o pisica moarta

Am citit stirea intai intr-un ziar romanesc, apoi intr-unul american, din care “ziaristii” romani tradusesera aproape cuvant cu cuvant stirea. Iubitorii de pisici din Sudul Floridei – spuneau ambele ziare – pot in sfarsit rasufla usurati. Politia din Miami l-a arestat pe tanarul suspect de uciderea a aproape 20 de pisici. Puteti considera ca am un bizar simt al umorului(daca nu v-ati edificat pana acum opinia!) insa citind stirea am izbucnit in ras, si chiar am hohotit pe saturate, nedumerindu-mi colegii de birou. Nu fiindca n-as considera ceea ce tanarul american a facut o crima. Nu pentru ca nu mi-ar placea pisicile. Ci pentru ca dimensiunea senzationala a evenimentului mi se pare exagerata caricatural, pentru ca indignarea sfanta a autorilor articolului pare parodica, pentru ca, in sfarsit, stilul dramatic al articolului (“iubitorii de pisici […] pot in sfarsit rasufla usurati”) imi aminteste de Adelin Petrisor transmitand in direct din mijlocul unui razboi civil in vreo republica separatista sovietica. 
Acum doza zilnica de filosofie de cafenea  Dupa ce am citit cele doua articole am citit si reactiile cititorilor. De partea romana, multa bascalie, oameni sugerand sa ii plateasca tanarului cautiunea si sa-l invite in Bucuresti, altii facand paralele intre Basescu, care prin asta a devenit cunoscut, si criminalul serial din Florida, si doar cativa proprietari de pisici sarind timid in apararea animalelor favorite. De partea americana, nori de furtuna, oameni indignati, oameni intoleranti solicitand ca suspectul sa fie omorat pentru crimele sale, toate, toate reactiile de o seriozitate care pe mine ma sperie. Ca americanii au un punct de vedere distorsionat asupra lumii nu mai e o noutate. Aceiasi oameni care sprijina politica guvernului de a ataca in mod arbitrar alte state independente si de a bombarda, in numele pacii si sub masca pierderilor care nu pot fi evitate, zeci si sute de civili, aceiasi oameni se indigneaza cand cineva ucide pisici, vaneaza foci sau pescuieste balene. De ce spuneam insa ca ma sperie seriozitatea asta? Fiindca ma sperie reactiile unanime, ma sperie lipsa de varietate, lipsa de umor, lipsa punctelor de vedere laterale. Fiindca daca, citind reactiile romanilor, ii pot aprecia ca pe un popor usor dezechilibrat psihic, superficial si temperamental, insa plin de umor si de vitalitate, atunci cand citesc reactiile americanilor vad niste persoane nesarate, constipate si indoctrinate. Bazat pe reactiile la acest articol as putea crede ca intre noi si americani se afla un ocean nu de apa si nu de civilizatie, ci un ocean de diferente de perceptie, emotivitate si nuante sufletesti. As mai putea presupune ca nimeni in Statele Unite n-ar fi in stare, cel putin in zilele acestea ale corectitudinii politice, sa compuna un cantec plin de copilareasca naivitate(si nu de excese sadice) ca cel pe care cu totii il fredonam in anii nostri de scoala: “La popa la poarta e-o pisica moarta, Cine-o rade si-o vorbi s-o manance coapta.” In primul rand ca “popa” e un termen prea generic, care nu dezvaluie adevarata afiliatie a religiei respectivului, si in al doilea rand ca totul prea aduce a discriminare religioasa. Am putea sa spunem de pilda, “la bancher la poarta”, insa ce vrem sa facem aici, satira politica? Bancherii au suferit destul cand a trebuit sa-si reduca bonusurile din pricina crizei financiare!.. Hai sa ne referim mai degraba la un coafor, pentru ca ei nu au un sindicat prea puternic, si sa nu uitam sa precizam ca el este WASP(alb, anglo-saxon, protestant). Apoi pisica moarta prea aduce a cruzime fata de animale si nu este deloc educativ sa-I expunem pe copii la asa ceva. Hai sa inlocuim pisica moarta cu… o para coapta. (n-am gasit alta rima!) In cazul acesta ultima parte, cu mancatul pisicii coapte(ingrozitor!) nu mai e necesara, fiindca para era deja coapta inca din versul doi! Magistral! Sa nu uitam insa de versul al treilea, cu rasul si vorbitul – nu cumva este o aluzie la Primul Amendament? Ia sa inlocuim mai bine vorbitul cu o activitate mai inofensiva…  

Poezia, gata sa treaca de furcile caudine ale cenzurii americane, suna cam asa:

La coaforul alb, anglo-saxon, protestant la poarta,
E o para coapta,
Cine-o colectiona timbre,
S-o manance toata. 

Spor la joc!