Dupa cum va amintiti, mi-am inceput aventura bloggeristica cu un articol inspirat de concursurile de fotografie. Intre timp am constatat ca acestea ofera celui care stie sa priveasca nenumarate lectii cu implicatii mai largi, motiv pentru care, cand si cand, mai revin cu cate un articol. Observatiile mele de astazi se refera la cei care voteaza in aceste concursuri si sunt relevante sau adevarate numai in mod statistic. Iata cateva dintre ele:
• Titlul vinde – in situatii in care am prezentat poze de valoare sau cu tema comparabila cu cele ale altor participanti, m-am detasat de ei multumita titlurilor, la care, fara falsa modestie, ma pricep. Cel care voteaza este cel mai adesea nespecialist si rezoneaza la alti factori decat pura performanta tehnica. Ofera-i o scanteie lirica, un joc de cuvinte, si va retine poza ta.
• Fotografiile alb-negru sunt cool – in ziua de azi suntem bombardati din toate partile de imagini color si a trecut de mult timpul in care fidelitatea tonurilor ne impresiona. Acum colorul este standardul, in vreme ce monocromul a devenit o idiosincrazie si il asociem involuntar cu arta. In plus(si aici nu mai e vorba de un truc) monocromul are meritul de a filtra detaliul deseori nesemnificativ al culorii si a releva esentialul compozitiei. Cu sau fara truc, privitorul simte o conexiune speciala cu pozele alb-negru.
• Pozitia in lista conteaza – este vorba de psihologie elementara, atentia celui care urmareste o lista de imagini ajunge la un moment dat – daca lista este lunga – la saturatie. In aceste conditii el fie renunta sa mai vada lista pana la capat, fie o urmareste, insa o data ce a selectat in prima parte a listei o fotografie favorita, urmatoarele poze nu mai reusesc sa depaseasca pragul liminal si nu mai sunt corect percepute. Rareori am vazut-o castigand, intr-o lista lunga de fotografii, pe cea de la urma. Daca puteti, trimiteti poza din timp ca sa va asigurati ca se afla in partea de sus a listei.
• Frumusetea “agata” repede – cei care voteaza intr-un concurs de portete tind sa identifice frumusetea subiectului cu valoarea fotografiei. Din nou putem reduce asta la psihologie elementara: frumusetea este involuntar tradusa intr-o stare de bine sufletesc, in vreme ce pentru aprecierea urateniei, cat de expresiva ar fi ea, procesul este un pic mai lung si mai intelectual. Intr-un concurs cu multi participanti, unde in cel mai fericit caz un exponat primeste cateva secunde de evaluare, frumusetea subiectului e un cal castigator.
Inainte sa protestati – “nu, nu la mine, eu am alte criterii si nu pic in capcane atat de simple” – va reamintesc de natura statistica a acestor observatii. La ce ajuta ele? La o abordare mult mai pragmatica a unui concurs de fotografie, in cadrul careia nu insisti pe ceea ce-ti place sau te obsedeaza pe tine personal, ci pe ceea ce stii ca poate sa placa publicului si, in mod ideal, tinzi catre zona ingusta de suprapunere a celor doua. Dar fiindca oameni suntem si nu personaje de roman, ne limitam la ceea ce este mai simplu, invelim nimicuri in ambalaje stralucitoare si ii mintim frumos pe privitorii nostri ca sa le cumparam votul.
Exista chiar un cuvant pentru asta: Politica.
marți, 2 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Observ ca se inghesuie lumea la comentarii ca la pomana de post :) Nici eu n-am ce scrie, dar ma straduiesc :)
RăspundețiȘtergereNu particip la vizionari, jurizari ori etichetari de fotografii pe internet. Mi-e lene, uneori, sa ma uit la ale noastre pana la capat :) Suntem bombardati cu atatea imagini in ziua de azi incat sa ma supun in mod voluntar la asemenea concursuri ar insemna masochism. Plus ca mi-e jena de mine sa ma dau mare specialista cand tot ce fac e sa apas pe butonul automat al aparatului foto. Nu spun ca n-as putea invata un pic mai mult despre cum se face o fotografie, dar partea artistica ma ocoleste complet. Pozitii, unghiuri, rolul luminii si al umbrelor in compozitie ma depasesc. Adica pot sa spun ca-mi place sau nu, dar cand atatia specialisti ma contrazic inseamna ca eu am o problema, nu? :) Vorbind de tablouri, nu de fotografii, caci nu cunosc nici macar dupa nume vreun fotograf celebru, sa-l iau ca exemplu pe Picasso ale carui lucrari se vand cu milioane de dolari. Sigur, suma asta se justifica si prin faptul ca-i mort, ca picturile sunt intr-un numar finit, etc. Dar, Doamne-pazeste, n-as agata vreun tablou de-al lui in casa nici batuta! Fara sa incerc sa-l pricep prima impresie cand ma uit la ce a pictat e de spaima. Ma doare capul daca ma uit mai mult, iar daca as dormi in aceeasi casa cu "celebrul" probabil ca m-as zvarcoli in negre cosmaruri :) La fel si Van Gogh, pricep de ce n-a vandut nici un tablou in viata lui :) Ma opresc aici, normal ca-i chestie de gust, ca si la carti, nu poti pretinde tuturor sa guste opera unor laureati Nobel, adica recunoscuti ca atare drept mari scriitori.
Despre titlu e firesc, normal ca titlul vinde, vorbesc ca un manager :) Si acum rad cand imi amintesc cum am descoperit eu acest adevar simplu. Eram in scoala generala, vacanta, dar asta nu insemna ca nu trebuia sa citim si iar sa citim dupa indemnul lui Lenin :) Si ma uit printre carti, iar un titlu mi-a atras imediat atentia: "Locul unde nu s-a intamplat nimic" de Mihail Sadoveanu. Fiind la varsta cand metaforele ma ocoleau complet, existand numai concret in viata mea, am luat frumos cartea si am pus-o la loc pe raft, crezand in titlu, bineinteles si inchipuindu-mi ca in carte nu se intampla...nimic :)))
Restul de puncte nu le mai comentez, e cineva care nu le cunostea :) Adaug, doar, ca fotografia alb-negru e aliata femeii, sterge varsta, ridurile, acneea :)) Iar la punctul cu frumusetea, tot noi, oamenii, proiectam asupra celorlati modul nostru de gandire. Aminteste-ti de povestile copilariei in care vulpea e sireata, bufnita inteleapta, gaita guresa, oaia proasta, etc. Cand vizitez gradina zoologica toata lumea se inghesuie sa priveasca adorabilele suricate si nimeni, niciodata, nu poposeste langa cusca hienelor (in afara de mine, bineinteles, daca am platit banii vreau sa ma uit la tot, chiar si la gandaci :) Asa ca e firesc ca o fotografie cu un cal superb sa fie preferata uneia cu o coropisnita vorace :) Sau cu o filoxera pe care o urasc fara s-o cunosc :) pentru ca ne spunea la scoala ca distruge vita de vie si ma lasa fara struguri :) Gandacul de colorado ce ma lasa fara cartofi nu era asa de dusmanit, un cartof e mai prejos decat un strugure (ai vazut si-n lumea plantelor sunt ierarhii, spune tu daca nu iubesti eucaliptii :))
Gata, ca ati adormit :) Chiar ca psihologeala :)
Mie imi place musca. :-)
RăspundețiȘtergere@Cristina: Lasand deoparte trucurile - fiindca aici vorbeam despre trucuri care "agata" privitorul, nu sporesc valoarea fotografiei - merita in continuare sa faci fotografii pur si simplu "bune". Aspectele in care te plangi ca ai lacune("Pozitii, unghiuri, rolul luminii si al umbrelor in compozitie") sunt de fapt cu toate, probleme de tehnica fotografica. Arta este altceva, este subiectiva si deseori isi rade de canoanele tehnice; este darul de a face sufletul cuiva sa rezoneze, de a aduce sinestezia, catharsisul, de a reda printr-o biata fotografie mult mai mult decat suma elementelor ei. Nu-i nevoie sa citesti despre pozitionare si lumina(desi e util) ca sa produci arta.
RăspundețiȘtergereIn legatura cu Picasso - imi inchipui ca Guernica sau Domnisoarele din Avignon nu-ti fac sufletul sa cante, insa Picasso, dintre toti artistii, a trecut printr-un numar imens de etape in cariera lui. Daca insisti vei descoperi pictura figurativa si cat se poate de mainstream in opera lui(da, nu picta patratos fiindca nu era in stare sa picteze bine!)
@Vali: Vine baiatu... musca prajita la masa opt! :)
1.Refuz sa ma las atrasa pe terenul cu nisipuri miscatoare care e domeniul artistic la mine. Asta pentru ca in afara de Gioconda, Carul cu boi si inca vreo 3 titluri ultracunoscute de tablouri mi-as epuiza cunostintele in maxim cinci minute. Exemplul cu Picasso a fost absolut intamplator, n-am afirmat nici o clipa ca n-as stii sa picteze (s-a gasit si cine sa vorbeasca), dar la o privire absolut superficiala nu-mi place. Si daca nu-mi place n-am nici un chef sa-l aprofundez, plus ca nu ma obliga nimeni. Pentru mine un tablou ca sa-mi placa trebuie sa reflecte realitatea cat mai fidel, fie ca e vorba de un chip, un copac sau un peisaj. Asa, arta ar putea fi si doua buline cu trei dungi sau, cum am vazut ca se poarta, niste galeti de vopsea aruncate la intamplare pe un perete. Or un patrunjel arajat artistic impreuna cu niste ciorapi de dama intr-o vitrina. Tot ce e prezumtibil de a starnii emotii la urma urmelor.
RăspundețiȘtergere2.Nu ma plang ca am lacune, mi le cunosc, mi le accept si n-am de gand sa fac nimic in privinta lor. Daca ai fi avut mana de lemn pe care am avut-o eu la desen ai fi inteles, poate. Cand simtul proportilor lipseste cu desavarsire, perspectiva e doar un cuvant fara noima si cand invidiezi pe cel ce poate desena mai mult de un nor sau o maslina, devine clar ca nici macar ca imitatie fotografica nu ma pot aduce in situatia de a face "arta".
3. Nu pricep cum de ti-am lasat impresia ca n-am inteles ca-i vorba de trucuri. De fapt am zis de la inceput ca nu ma pricep la arta in general, fotografica sau de orice fel si doar am brodat fara noima (de unde am plecat si unde am ajuns).
4. Nimic despre eucalipti?
Cristina, Cristina, nu ne sincronizam deloc. Tot ce am zis este ca tu confunzi aspectele tehnice ale fotografiei cu cele artistice. Exemplele date de tine(si citate de mine) sunt clare. Incluzand cele noi, adica simtul perspectivei si al proportiilor.
RăspundețiȘtergereIar Picasso, dupa cum ziceam, a pictat in anumite perioade exact cum iti place tie, realist si detaliat, si asta inseamna ca, daca ti-ar fi picat intamplator in mana vro pictura a lui din acea perioada te-ar fi atras si poate l-ai fi aprofundat.
Eucaliptii se leagana in vant si iti trimit salutari :)
Pai n-am zis ca nu stiu decat sa apas pe butonul automat al aparatului foto? Care tehnica?
RăspundețiȘtergereDa, si mie mi se pare ca vorbim paralel. De fapt e firesc: eu de-abia incep ziua, la voi a trecut deja. Asa ca sa trecem la o noua doza, poate voi fi mai dumirita.
"Pozitii, unghiuri, rolul luminii si al umbrelor in compozitie ma depasesc."
RăspundețiȘtergere