Deliciile banalitatii

Stiti care este cea mai vanduta serie de jocuri electronice din istorie? Va vad schitand din buze “Warcraft”, “Starcraft”, “Myst”, “Halo”… Nici vorba!... Incercati mai degraba “The Sims”. Impreuna, cele vreo zece jocuri si expansion pack-uri din serie s-au vandut pe glob in peste 100 milioane de exemplare, iar lansarea lui The Sims 3, petrecuta la inceputul lui iunie, in plina criza, s-a dovedit a fi cea mai de succes lansare de joc din toate timpurile. Care este secretul acestor jocuri?
Aparent, goana dupa banalitate. Marea majoritate a jocurilor te pun in pielea unui erou medieval, a unui detectiv, pilot de vanatoare, imparat, strateg, maestru de arte martiale, simuleaza actiunea dezlantuita, riscul si adrenalina, in vreme ce The Sims simuleaza… banalitatea. In Sims nu mimezi ca esti altcineva, ci mimezi ca esti tu insuti, intr-un context social putin variat. In Sims nu ucizi, nu colectezi comori, nu sari de pe cladiri inalte, ci mergi la piata, te ingrijesti de toaleta cainelui si incerci sa-i faci ochi dulci vecinului de peste drum. Nu intamplator, majoritatea jucatorilor de Sims sunt femei. De ce? Fiindca statistic vorbind, daca pe barbati ii atragi cu pistoale si violenta, pe femei le atragi speculand despre relatii, camin si dinamica sociala. Pe undeva, succesul incredibil al francizei este asemanator cu succesul fulminant al telenovelelor(sau soap opera), atat in Romania cat si in lume. Argumentul folosit uneori de aparatorii(aparatoarele, mai ales) telenovelelor era: “Pai da’ totul e ca-n viata!” Si acelasi lucru se aplica si la Sims. Sunt probabil doua componente ale succesului. Mai intai un anume grad de narcisism, care te face sa fii interesat de propria-ti imagine in oglinda – in acest caz intr-un joc sau intr-un serial cu “persoane reale, ca-n viata”. Apoi, plauzibilitatea. Depinde de imaginatia fiecaruia ca un anume context sau personaj sa fie plauzibil, si ca atare capabil sa ne declanseze empatia. Pentru cineva cu suflet de copil zborul in spinarea unui dragon este si credibil, si nostim. Pentru un rob al realitatii in schimb, intreaga chestiune scartaie: in primul rand nu se poate zbura cu viteza aia, apoi, de fapt, nici nu exista dragoni, si in plus, de ce trebuie sa atingi bilele alea stralucitoare in vreme ce zbori si cum de atarna ele in aer? Povestea e compromisa, empatia e zero. Pe un astfel de personaj il momesti fie cu niste tabele in Excel, fie cu ultimul expansion pack din Sims, in care totul respecta mecanica vietii de zi cu zi, plantele se usuca daca nu le uzi, copilul urla daca nu-i cumperi jucarii, iar televizoarele cu plasma costa bani buni pentru care trebuie sa te duci la serviciu. 
Ah, deliciile banalitatii!...