Povestea porcului

Va mai amintiti bancurile cu albanezi, de care radeam cu totii pe vremea lui Ceausescu? Gen “Albania in razboi, flota albaneza raporteaza pierderi grele. Motivul? S-a rupt o vasla.” Sau “Cum distrugi un crucisator albanez? Raspuns: Il bagi in apa.” Sau “De ce e criza de elastic in Albania? Raspuns: Se pregatesc sa-si lanseze primul satelit.” Mult misto mai faceam noi de Albania, sau, ca veni vorba, de Coreea de Nord. Locuitori ai unei tari sarace, persiflam si noi pe cineva mai amarat decat noi, tot asa cum un copil batjocoreste cu rautate inconstienta pe un alt copil mai mic de statura, sau mai gras, sau mai prost imbracat decat el. Priveam la televizor filme nord-coreene, in care, atunci cand Kim Ir Sen se zarea la orizont, oamenii cadeau la pamant, orbiti de stralucirea lui, ori altele in care tinere fete cantau in incinta caminului cultural “Nu vreau sa ma marit; Tractorista vreau sa fiu, si nevasta mai tarziu”, si radeam de ne prapadeam , fiindca, fireste, barna din ochiul altuia este mult mai usor de observat.
Care-i legatura cu prefectura? veti intreba. Pai uite, nord-coreenii tocmai si-au lansat primul satelit “pe orbita”. De ce ghilimele? Fiindca observatori americani si sud-coreeni raporteaza ca racheta purtatoare n-ar fi atins orbita si ca s-ar fi prabusit, cu tot cu incarcatura, in Pacific si in Marea Japoniei. Treaba asta i-a pus serios de tot pe jar pe americani, sud-coreeni si japonezi, care sustin ca regimul de la Phenian ar incerca de fapt sa testeze rachete balistice cu raza lunga de actiune, capabile sa plaseze o incarcatura nucleara, de pilda, pe coasta vestica a SUA. (Ca sa vedeti cam care e starea de spirit a americanilor in legatura cu asta, va recomand sa cititi comentariile cititorilor de la http://news.slashdot.org/article.pl?sid=09/04/05/0412228&from=rss ) Ce se aude insa in Coreea de Nord? Fireste, ca lansarea a fost un succes, satelitul este pe orbita si transmite de-acolo cantece patriotice. Numesc ei asta “rezultatele stralucitoare atinse in urma eforturilor de a avansa stiinta si tehnologia patriei la un nivel superior”. O asemenea mostra de limbaj de lemn mi-a inviorat neuronii mai ceva decat madlenele lui Proust si m-a trimis inapoi in epoca lui Ceausescu, cand circula urmatorul banc, de data aceasta auto-persiflant: “Cica la o ferma undeva la tara fata o scroafa un purcel. Ingrijitorul isi da seama ca nu poate sa-i raporteze directorului CAP-ului asa rusine, si atunci o mai drege oleaca, spunandu-i ca scroafa a fatat trei purcei. Directorul are de raportat la judet, si se gandeste ca ar da bine sa umfle putin cifra, asa ca purceii devin cinci. Secretarul de la judet, o ambitios, miroase oportunitatea si raporteaza mai sus, la minister ca scroafa cu pricina a fatat zece purcei. Ministrul, impresionat, hotaraste ca daca tot ii prezinta lui Nea Nicu asa un eveniment, macar s-o faca cu clasa: in satul cutare, scroafa cutare, mama eroina, a fatat douazeci de purcei. Nea Nicu aude vestea, zambeste, da din cap si zice: Iata, tovarasi si pretini, rezultatele unei agriculturi stiintifice! Sa trimitem un purcel la export, iar restul dati-i la populatie.”
Mi se pare ca bancul asta se aplica foarte bine chestiunii cu “satelitul“ coreean. Intr-o tara izolata politic si economic, tinta a tuturor embargourilor posibile, megalomania presedintelui Kim Jong Il isi fixeaza ca tinta, dupa cel mai mare palat, cel mai lat bulevard, cea mai mare armata aflata pe picior de razboi, sa aiba tara si un program spatial. Smecheria insa cu stiinta secolului XXI este ca nu mai poate fi facuta in camaruta de acasa, inarmat cu un creion, un compas si un mar, ca pe vremea lui Newton, si nici macar pe Internet nu gasesti suficienta informatie ca sa calculezi traiectoria si parametrii unei rachete capabile sa ajunga pe orbita geostationara; nu, iti trebuie un laborator bine dotat, calculatoare si comunitate stiintifica. In absenta tuturor acestor factori cei mai de seama specialisti ai tarii se strang in jurul scroafei, poate-poate o fata o racheta viabila care sa poata ajunge pe orbita/pe coasta americana. Insa la porci e invers decat la capre, daca scroafa sare masa, purcica nu e in stare sa sara nici macar olita de noapte, asa ca racheta in trei trepte(nu m-ar mira ca specialistii americani, care pun pariu ca la ora asta patruleaza in disperare prin Pacific incercand sa stranga resturile rachetei si sa inteleaga daca intr-adevar a fost vorba despre un satelit, sa gaseasca piese imbinate cu super-glue) a ratat cu putin Japonia si a cazut in ocean. Fireste, esecul nu este o optiune si populatia n-ar putea suporta socul unei asemenea vesti, astfel incat lansarea este raportata drept un succes, iar purcelului, pardon, satelitului, i se rezerva destinul glorios de a transmite cantece patriotice in care este slavit Conducatorul. Gata cu foametea in Coreea! Acum, ca un purcel a fost trimis la export, restul i-au ramas populatiei. :)