Cutremurul asta l-am petrecut in contumacie. Insa chiar si asa, propagata prin presa si emailuri, zgaltaiala a fost suficienta ca sa-mi declanseze amintiri, nostalgii, lirisme. Caci evenimentele de acest calibru, pe langa amenintarea reala pe care o contin, au darul de a pune lucrurile in perspectiva.
Ce s-ar fi intamplat daca...? te trezesti intrebandu-te, brusc avertizat cu privire la fragilitatea si efemeritatea conditiei umane. Sau, in acele secunde in care ai de ales daca s-o zbughesti pe scari in jos sau sa te ghemuiesti in cadrul usii, ai fi in stare sa iei decizia corecta? Daca ai fi pe punctul de a parasi locuinta si ar trebui sa insfaci cateva lucruri esentiale, ce anume ai lua? Bani, acte, o lanterna? Laptop-ul? Colectia ta de timbre? Din tot ceea ce, in ani si ani de zile, ai strans in jurul tau, asa cum un paianjen isi tese panza, ce este, in definitiv, esential pentru tine? Ce ar fi imposibil de inlocuit? Sunt, in fond, aceste lucruri importante, sau nu merita sa sacrifici acele secunde pentru a le inhata inainte de a iesi pe usa? Si ce este viata, o acumulare de lucruri sau de experiente? Daca ai ramane fara nimic, ai fi in stare sa o iei de la capat? Iar daca ai lua-o de la capat, ai merge pe acelasi drum? Apoi: cat curaj ai in tine? Ce te-ai face daca ai fi pus intr-o situatie critica? Ai claca sau ai fi una dintre acele persoane care dovedesc aptitudini nebanuite de a infrunta pericolul? Si: ai fi in stare sa te sacrifici ca sa salvezi pe altcineva intr-o ocazie ca asta? Cat de egoist esti, si de fapt cat de egoist este bine sa fii?
Probabil ca in clipa in care incetezi sa-ti mai pui intrebari despre tine insuti inseamna ca ai murit un pic. Si atunci cate o zgaltaiala ca asta vine numai bine ca sa iti reaminteasca sa gandesti, sa te indoiesti, sa inveti iarasi sa-ti fie teama. Sa pui niste acolade in jurul momentului in care te afli si sa intelegi cum ai ajuns acolo. Sa-ti scuturi putin imbacseala din oase si din suflet.
Sa-ti amintesti iarasi ce inseamna sa traiesti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
eu mi-am luat cainele in brate..si am alergat ceva dupa el in timpul zgaltaielii
RăspundețiȘtergereCe pot sa zic, e un caine norocos!...
RăspundețiȘtergereEram in masina, asa ca am auzit la stiri :-)
RăspundețiȘtergereOho, cate intrebari mari! Pentru un cutremur atat de mic :) Zau, daca nu eram acolo, as mai fi crezut exagerarea ziaristica, dar, nesimtind absolut nimic, ma iau drept etalon si protestez in fata isteriei media! D-le, bun si un cutremur d-asta mic, umple timpul de emisie! Specialisti pe care lumea nu putea sa-i mai incapa, ghicitoare din prostia lor se-adapa (asta-i asa de rima, dar ma nervez de tampeniile debitate de unii!) Nimeni nu realizeaza ca mai bine cateva cutremure mici decat unul mare? A, inca o duma: elicopterul Realitatea tv survoleaza zona epicentrulu (????) Oameni buni, cutremurul s-a produs la o adancime de o suta de km, ce putea fi la suprafata? Oameni, paduri, lanuri, cocosi, gaini, case, etc.
RăspundețiȘtergereRaspunzand la intrebarile tale eu ma declar multumita daca m-as putea scoate pe mine insami afara, caci mie, in situatii de panica, mi se inmoaie picioarele si mintea mi se goleste :) Asa ca timbrele, duca-se :)
Multe intrebari mi se par degeaba. Cum adica ce ti-ai lua? De ce numai lucruri materiale? Poate ca dau dovada de altruism, dar eu as avea grija de niste suflete: copilul, catelul, sotul/soata. Nu neaparat in ordinea asta. Daca se nimereste si un rucsas de prima ajutor pe langa, e ok. Dar in principiu, apropiatii. Dar si altruismul are prioritati.
RăspundețiȘtergereApoi mi se pare ca pui problema mult prea profund. Nici macar cutremurul din 77 si nici cel din 40 nu au produs schimbari majore in valorile romanilor. Si chestiunea mi se pare valabila pentru orice alt cutremur de oriunde. S-au schimbat chinezii?
@Death: Haha, eu doar propuneam niste alegeri, nu limitam in vreun fel lista. Mai ales ca nu toti avem catel, purcel, copil, nevasta. Ca factor unificator, sugeram o alegere intre lucrurile care ne definesc viata. (Exemplu trivial: acum vreun an de zile in blocul in care locuim a fost o alarma de incendiu, una plauzibila. Am coborat iute pe trepte impreuna cu a mea Flori - fara s-o duc in carca - insa am avut si reflexul de a-mi lua cu mine portofelul cu acte si carti de credit plus laptopul)
RăspundețiȘtergerePunctul doi: nu spun ca in toti se nasc aceste intrebari(exista persoane in care nu rezoneaza niciodata nici o curiozitate, nici o intrebare) sau ca efectul ar fi durabil. Spun ca pentru mine si altii asemenea mea efectul este cel al unui electrosoc si ma determina sa-mi mai scotocesc putin prin cosul cu ganduri...
Mi-ai pus lucrurile un pic in perspectiva. Pana acum ma limitam un pic la partea idealista si de prim ajutor. Insa acum o sa ma gandesc la urmatorul aspect. In caz de dezastru major, ce ar trebui sa iei cu tine ca sa faci diferenta fata de cei din jur? E.g. laptopul l-as lua daca pe el as avea salvate niste fisiere cu informatii despre survival, dar ce ma fac dupa aia, ca mi se termina bateria!!
RăspundețiȘtergereO baterie faci rost, insa informatiile se pot pierde definitiv. Iar in conditiile in care am pe calculator informatii bancare, de sanatate, privitoare la taxe, de natura profesionala, portofoliu, laptopul este intr-o anume masura imaginea mea in oglinda...
RăspundețiȘtergere