Nu voi pretinde ca stiu mai mult decat voi despre situatia din Republica Moldova. Nu voi pretinde ca acest comentariu are valoare de analiza politica, si de aceea imi voi permite sa scriu ceea ce inima imi spune despre ce se intampla acolo. Inima mea tine cu romanii de acolo, si chiar daca o unire cu Romania este extrem de improbabila, macar in vointa lor de a scapa de comunism mi-as dori sa reuseasca.
Peste Basarabia au trecut saizeci si noua de ani de cand s-a despartit de tara - trei generatii de oameni nascuti moldoveni, crescuti si educati ca moldoveni, care au transmis mai departe copiilor lor aceleasi invataminte, in vremuri in care romanismul lor devenise subteran si aproape mitic. Vreme de trei generatii sovieticii au pompat populatie, bani si activism in republica. Vreme de trei generatii, tot ce nu era peren si bine ascuns in sufletul locuitorilor a fost tuns, plivit, smuls, otravit, asemeni unor buruieni deosebit de rezistente. Cu perfida si stiintifica eficienta sovieticii au construit tarii o industrie inegala si costisitoare, dependenta in foarte mare masura de resurse naturale pe care numai Maica Rusia i le putea furniza, transformand-o intr-un monstru cu picioare de lut. Nu e de mirare, cred, ca pentru multi basarabeni, unirea cu Romania pare o himera, daca nu o prostie de-a dreptul. Romania nu-i nici bogata ca Germania Federala atunci cand s-a reunificat cu RDG-ul, ba mai mult, nici ea nu o duce minunat cu resursele naturale. Daca prin intermediul armatei a paisprezecea Rusia tine Transnistria sub papuc, prin intermediul gazelor naturale Rusia tine sub papuc trei sferturi din Europa. Tehnologic vorbind, Romania si Moldova sunt foarte diferite, si pana si caile ferate din cele doua tari au ecartament diferit.
Ce se opune totusi tuturor acestor factori? Identitatea noastra culturala si lingvistica, in primul rand. Zecile si sutele de mii de tineri moldoveni care, dupa 1990, au venit sa lucreze sau sa studieze in Romania. Naduful nostru istoric pe rusi, pentru ca ne-au furat ceva ce era al nostru. Supararea lor pe rusi, pentru ca acestia nu concep sa li se scurga ceva printre degete. Spaima lor de comunism si de ceea ce reinvie el. Poate chiar dorinta lor de a folosi Romania ca o treapta catre Uniunea Europeana.
Asadar, suntem separati de factori concreti si suntem apropiati de elemente subiective, necuantificabile si greu demonstrabile.
Cred ca sansele nu sunt prea bune. Cred ca o posibila reunificare ar aduce incredibile provocari castelului de carti de joc care este economia Romaniei in momentul de fata. Cred ca am trece, inevitabil prin aceleasi probleme de absorbtie pe care nemtii inca nu le-au depasit, cred ca xenofobia si nationalismul ar creste abrupt, cred ca rusii si ucrainenii din Basarabia ne-ar acuza zilnic de persecutii. Cred insa ca merita. Cred ca este de datoria noastra sa continuam sa speram. In definitiv, Tarile Romane au mai fost separate de-a lungul timpului, si asta nu le-a impiedicat ca, in momente de fantastica oportunitate, sa se reuneasca. Cred ca, desi cel mai adesea in istorie arma romanului a fost compromisul, este momentul sa o lasam deoparte si sa privim o clipa, de pe cai mari, noua istorie drept in fata.
Peste Basarabia au trecut saizeci si noua de ani de cand s-a despartit de tara - trei generatii de oameni nascuti moldoveni, crescuti si educati ca moldoveni, care au transmis mai departe copiilor lor aceleasi invataminte, in vremuri in care romanismul lor devenise subteran si aproape mitic. Vreme de trei generatii sovieticii au pompat populatie, bani si activism in republica. Vreme de trei generatii, tot ce nu era peren si bine ascuns in sufletul locuitorilor a fost tuns, plivit, smuls, otravit, asemeni unor buruieni deosebit de rezistente. Cu perfida si stiintifica eficienta sovieticii au construit tarii o industrie inegala si costisitoare, dependenta in foarte mare masura de resurse naturale pe care numai Maica Rusia i le putea furniza, transformand-o intr-un monstru cu picioare de lut. Nu e de mirare, cred, ca pentru multi basarabeni, unirea cu Romania pare o himera, daca nu o prostie de-a dreptul. Romania nu-i nici bogata ca Germania Federala atunci cand s-a reunificat cu RDG-ul, ba mai mult, nici ea nu o duce minunat cu resursele naturale. Daca prin intermediul armatei a paisprezecea Rusia tine Transnistria sub papuc, prin intermediul gazelor naturale Rusia tine sub papuc trei sferturi din Europa. Tehnologic vorbind, Romania si Moldova sunt foarte diferite, si pana si caile ferate din cele doua tari au ecartament diferit.
Ce se opune totusi tuturor acestor factori? Identitatea noastra culturala si lingvistica, in primul rand. Zecile si sutele de mii de tineri moldoveni care, dupa 1990, au venit sa lucreze sau sa studieze in Romania. Naduful nostru istoric pe rusi, pentru ca ne-au furat ceva ce era al nostru. Supararea lor pe rusi, pentru ca acestia nu concep sa li se scurga ceva printre degete. Spaima lor de comunism si de ceea ce reinvie el. Poate chiar dorinta lor de a folosi Romania ca o treapta catre Uniunea Europeana.
Asadar, suntem separati de factori concreti si suntem apropiati de elemente subiective, necuantificabile si greu demonstrabile.
Cred ca sansele nu sunt prea bune. Cred ca o posibila reunificare ar aduce incredibile provocari castelului de carti de joc care este economia Romaniei in momentul de fata. Cred ca am trece, inevitabil prin aceleasi probleme de absorbtie pe care nemtii inca nu le-au depasit, cred ca xenofobia si nationalismul ar creste abrupt, cred ca rusii si ucrainenii din Basarabia ne-ar acuza zilnic de persecutii. Cred insa ca merita. Cred ca este de datoria noastra sa continuam sa speram. In definitiv, Tarile Romane au mai fost separate de-a lungul timpului, si asta nu le-a impiedicat ca, in momente de fantastica oportunitate, sa se reuneasca. Cred ca, desi cel mai adesea in istorie arma romanului a fost compromisul, este momentul sa o lasam deoparte si sa privim o clipa, de pe cai mari, noua istorie drept in fata.
Si eu sper sa scape de comunisti, bietii oameni. Ce-o sa faca dupa aia e cu totul si cu totul alta poveste. Au de intampinat, totusi, un dusman fioros Rusia, care nu cred ca va scapa controlul unei tari atat de aproape de Europa si un aliat anemic Romania, care se teme sa ia atitudine fatisa, ii e frica de raspunsul uniunii europene, al Rusiei si al extraterestilor, dupa caz.
RăspundețiȘtergereMoldovenilor le doresc numai bine, macar sa scape de Voronin et co., dar unirea cu Romania n-o vad posibila prea curand.
Acum vad ca au inceput protestele si-n Georgia, poate ii tin pe rusi ocupati.
Vom vedea ce va fi.
Totul e sa nu incetam sa speram; daca s-a intamplat cumva asta nu mai suntem noi, ci altii.
RăspundețiȘtergereHm, sa speram? Daca ne limitam la speranta e prea putin. Nu faci nimic cu speranta. Decat poate sa traiesti fericit si sa te duci fericit.
RăspundețiȘtergereOare asta e de dorit?
@Death smiles to us all: Mai intai, bun venit pe blog!
RăspundețiȘtergereMai apoi: Nici nu propun sa ne limitam la speranta. Insa am citit si auzit atatea declaratii cum ca ar fi momentul sa incetam sa ne mai gandim la unire, ca in mod evident pe ei nu-i intereseaza asta ci doar sa scape de comunism sau sa traiasca mai bine, incat am realizat ca pentru tot mai multi dintre noi unirea nu mai e nici macar un vis. Nici macar atat.
In plus, depinde ce face fiecare cu speranta; pentru mine personal, speranta este un impuls, o stare de panda, nu o reflectare platonica a ceva in care credeam candva. Cum zice englezul, "where there's a will there's a way."