Un prost arunca o piatra in balta...

...si zece intelepti se chinuie s-o scoata. Sa exemplificam. Elena Basescu, care incearca sa devina euro-parlamentar, se face frate(sau sora) cu dracul pana trece puntea alegerilor si lanseaza propunerea ca prezenta la vot sa devina obligatorie in Romania, declansand in societatea civila din Romania nesfarsite dezbateri.
In realitate, lucrurile nu sunt chiar atat de albe si negre. Mai intai Elena Basescu nu este chiar atat de proasta din moment ce si-a facut studiile la Universitatea James Madison din Virginia(probabil in aceeasi saptamana in care isi facea si Radu Duda studiile la Harvard). Iar societatea civila romaneasca nu straluceste prin intelepciune, in special de cand au inceput sa ne plece profesorii la cules de capsuni in Spania. Insa, in fine, intelegeti voi ideea...
Un semnal interesant l-au trimis reactiile de pe forumuri, unde cititorii se impart in mare in trei categorii. Patru, daca ii punem la socoteala pe spumiguristi, aceia care, pe orice forum ar posta, nu participa efectiv la conversatie ci se multumesc sa ii injure pe ceilalti, guvernul si natura in general, in misive epileptice, scrise in intregime cu majuscule. Ei nu emit idei ci clabuci.
O prima categorie ar fi cei care tind sa minimalizeze ideea din simplul motiv ca a fost lansata de Elena Basescu. Nu e mult de comentat despre ei – sunt simple oi electorale, fericite in universul lor in care iarba este mereu verde si fanul mereu moale. Din pacate, sunt destul de multi.
Dupa care ajungem la cele doua categorii principale, aflate in opozitie. O parte din cititori, in preponderenta romani locuind in strainatate, cu experienta diferitelor sisteme de votare(vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_voting ), par sa sprijine sau sa tolereze ideea. Ceilalti – si in mod evident acestia sunt mai numerosi – majoritatea lor locuind in Romania, se opun cu destula vehementa unei asemenea idei. Hai sa privim putin la argumentele lor.
In primul rand, majoritatea celor care se opun ideii de obligativitate a votului au – datorita propriilor carente de educatie – senzatia ca ar fi vorba despre ceva nou, oribil, care sa se experimenteze pe cobaii din Romania. Nu, domnilor, ideea a aparut o data cu democratia ateniana, in antichitate. Iar in ziua de azi – vezi lista de pe Wikipedia – exista un numar deloc de neglijat de democratii care o aplica.
Al doilea argument, de ordin conceptual, pleaca de la ideea ca a vota este un drept al cetateanului si nu trebuie sa fie o indatorire, si ca aplicarea de masuri punitive impotriva contravenientilor este un exercitiu nedemocratic. As putea accepta argumentul in masura in care toti cei care-l folosesc s-ar exclude automat din societate si din natiune, acceptand in acelasi timp ca nu au dreptul sa critice sau sa activeze in interiorul sistemului pe care nu si-au manifestat intentia sa-l valideze prin vot. Dar, desi am intalnit o multime de personaje gata sa se laude ca au “sarit” votul, fiindca ala-i pentru berbeci, nici unul nu a pomenit vreodata varianta exilului voluntar, ba cu totii se considerau indreptatiti sa comenteze din neajunsurile actualului regim. Pai cum e, stimabililor, la placinte inainte, la razboi inapoi?...
Al treilea argument, de ordin sofistic, este ca, daca cetatenii ar fi siliti sa mearga la vot, s-ar apuca sa deseneze caricaturi si sa scrie mesaje obscene pe biletele de vot, anulandu-le. Raspunsul meu –fara ca sa fiu un partizan al ideii de vot obligatoriu; sustin numai ca este o alternativa plauzibila, testata, democratica - este: lasati-ne sa ne asumam acest risc. Sansele sunt ca, din contra, majoritatea celor care ajung la urne numai din cauza obligativitatii, sa aiba un atac de onestitate si sa incerce sa aleaga pe loc, pe cel mai mic dintre rele. In orice caz, reprezentativitatea celor alesi va fi mai mare decat in momentul actual in Romania, cand se intalnesc frecvent prezente la vot de sub 50%.
Vrem sau nu vrem, piatra a fost aruncata, si daca ne place sa ne consideram intelepti si implicati in viata cetatii, trebuie sa plonjam macar o data dupa ea.