Porcarii

Citind azi Cotidianul dau peste urmatorul titlu: “New York Times scrie despre porcii din România”. Fireste, sar – metaforic vorbind – in sus, indignat de tupeul acestor ziaristi americani(de la gazeta asta de care n-a auzit nimeni). Aflat fiind in plina saritura – metaforica – apuc sa realizez insa cateva chestii. In primul rand ca noi, romanii suntem gata oricand sa ne facem albie de porci unii pe altii(si cu cata arta, cu cat simt al dozarii in imprecatie!), insa explodam de sfanta indignare atunci cand complimentele vin de la altii. Este o chestiune legata de onoare, ca atunci cand cineva te injura de mama. Un soi de onoare a omului sarac, sau poate a celui care “ca trestia s-a indoit sub vant, dar nu s-a rupt”, redusa la principiile esentiale. Nu conteaza cine-ti e mama, ce ai de impartit cu ea sau cat de bine va-ntelegeti, in momentul in care subiectul-tabu a fost atins mintea se blocheaza, ochii se injecteaza, corpul se crispeaza – scandalul e gata. Asa si cu te miri ce americani care s-au gasit sa vorbeasca despre “porcii din Romania”. Simplu si direct ca un arc reflex, mintea romanului se repliaza in pozitia de lupta. “Poftim cine vorbea”, “de parca ei, americanii”, “niste inculti, dom’le, niste inculti” sunt proiectile generice aflate la indemana patriotului de ocazie.
In al doilea rand – nu uitati, inca ma aflu in aer, in plin salt – fiindca spre deosebire de reprezentantii altor popoare noi ne simtim in permanenta cu musca pe caciula(de ce oare, cand suntem painea lui Dumnezeu?!) citind un astfel de titlu romanul simte ca precis “nenorocitii aia” (eticheta cu uz general, insa cel mai des aplicabila oamenilor politici) au mai facut vreo prostie, vreo talharie, vreo calicie. Stim ca astea se intampla zilnic, stim ca e ceva simplu si imuabil ca o lege a firii in fiinta noastra care ne impinge constant sa comitem toate aceste pacate – categoric “porcii din Romania” trebuie sa fie o referire la un astfel de caz. Deci pasul al doilea, dupa indignare si umflarea patriotarda a pieptului, este intelegerea resemnata.
Pasul al treilea? Imi inchei in sfarsit saltul fantastic, triplul Axel, cu picioarele pe pamant si ma decid sa citesc articolul.

Desigur, poate ca voi ati ghicit deja, in articol e vorba despre o ferma de porci din Banat, proprietate a unei mari companii americane. Care cam pute, deranjandu-i pe vecini.

Fiindca romanul are un acut simt al ridicolului, imi netezesc – metaforic – hainele, imi bag mainile in buzunare si ma indepartez, fluierand de parca nu s-ar fi intamplat nimic.