Despre Civilization, numai de bine

Sper sa-mi iertati simtul umorului putin dereglat, insa ma aflu in cea de-a doua zi a unei febre(sper ca nu porcine) ca la carte. Nasul imi curge, gatul e o rana vie, ma dor maselele iar sinusurile imi explodeaza(daca mi-a trebuit sa fac scufundari!...) Singurele intacte in momentul de fata sunt cosinusurile, asa ca...
...titlul adevarat al dozei de azi este:

Cand o face plopul mere

Astazi despre neputinta umana. Am un exemplu chiar sub nasul meu, sau mai degraba in nasul meu: cismea care nu se mai opreste, iar eu nu pot sa fac nimic in legatura cu asta.
M-am gandit oleaca la expresii care sa exprime neputinta, sau poate intangibilitatea unui anume tel. Romanii – intamplator – au variate expresii dedicate acestui scop. “Cand o ’ntarca balaia”, “Cand o face plopul mere, rachita micsunele si OTV-ul emisiuni culturale”, “La pastele cailor”, “La calendele grecesti”(de ce sa aruncam mostenirea stramosilor nostri, romanii?), “La Sfantul Asteapta”(dupa ce am epuizat botanica si zoologia, de ce sa nu atingem tangential si religia?) si cate si mai cate... Vorbim despre strugurii care sunt acri sau despre luminita de la capatul tunelului(cei care au trait in Romania stiu ca se face referire la un tunel foaaaaaarte lung!) Pe cand eram eu copil cu parul balai si radeam in soare pe langa apa frumos curgatoare a Dambovitei, pe vremea lui Ceasca, ne invatau la scoala sa cantam “Noi in anul doua mii, Cand nu vom mai fi copii”, si zau ca suna pentru noi a science-fiction si a sfarsit de lume acest an doua mii!... De asemenea, acei dintre noi care au prins Revolutia(da, stiu, pe cand se potcovea puricele cu nouazaci si noua de oca si tot zbura pana-n inaltul cerului) pot face referire la tranzitia pe care fiecare o spera scurta, si care probabil o sa-i ingroape si pe nepotii nostri. Ce sa zic, daca as fi Blaga probabil ca as pomeni ceva despre spiritul de vai si dealuri al romanilor, as inventa ca avem o gandire apolinica si continua(adica ne place s-o lalaim) si nu una pripita si incrementala(adica nu ne lasam furati de tentatia facila de a termina ceva)
Dar fiindca nu sunt Blaga si sinusurile imi astupa filonul rostirii metafizice, ma voi ancora in contemporaneitate si voi folosi un singur cuvant: autostrazi. Nu stiti despre ce vorbesc? Mai faceti o vizita prin tara! De douazeci de ani nenumarate guverne de toate culorile s-au scremut(cu sunete si mirosuri) sa umple tara de autostrazi! Probabil ca nu exista atatia ministri incompetenti in guvernul Boc cate autostrazi s-au planuit in Romania! In lung, lat si diagonal, autostrazile planuite urmau sa faca tara un loc accesibil, decent, sa scoata turismul din groapa si groapa s-o trimita la muzeu. Au venit apoi licitatiile, hei-hei ce mai vremuri!... Cum se mai inghesuiau balaurii la licitatii stiind ca in Romania metrul de autostrada va fi platit cu de cinci pana la zece ori mai scump decat in celelalte tari ale Europei, in schimbul unui modest comision impins acolo unde trebuie! Cum ne-au mai supt de bani americani, greci, nemti, austrieci, si toate celelalte neamuri ale pamantului!... Si cum, o data licitatiile castigate, mi ti se puneau pe-un somn si-o tihna pe banii contribuabililor, producand in ani de zile doi-trei kilometri de autostrada, si aia de proasta calitate, pe care doua-trei zapezi i-au facut inutilizabili!...
Citeam astazi in Cotidianul despre autostrada Bucuresti-Ploiesti, care, lume-lume! o sa fie gata in 2010.
E suficient sa-mi umezesc degetul si sa-l ridic in aer ca sa-mi edific prognoza: “Cand o face plopul mere si rachita micsunele!”