Romania noastra si Romania lor

Cred ca v-ati dat seama pana acum ca exista doua Romanii. Una in care traim sau am trait noi si una de care au auzit sau prin care au trecut ei. Una de care ne doare inima si una de care nici ca le-ar putea pasa mai putin. Una simtita cu inima si alta pipaita cu ratiunea.
Romania noastra este o tara mandra, bogata, leagan de civilizatie si izvor de traditie. “Unde sapa sapa locul, sare din pamant norocul”, in Romania noastra. In Romania lor, de care de altfel ei de-abia au auzit, e saracie, coruptie, anarhie a valorilor. Romania noastra este populata de cei mai inteligenti oameni de pe planeta, in schimb Romania lor are oameni buni si rai, la fel ca orice alta tara. Uneori cele doua Romanii intra in coliziune, si pentru a explica evidentele contradictii noi am inventat pecetea unei nobile nesanse cu care romanul este nascut. Aceasta nobila nesansa ne face ca, in ciuda tuturor calitatilor care ne sunt noua aparente, sa nu ne gasim locul in corul mondial al natiunilor. Acest nobil stigmat ne face pe noi sa ne simtim cu atat mai speciali cu cat suferim mai mult, cu cat ratam mai dramatic, cu cat esuam mai inexplicabil.
Romania noastra nu va fi niciodata atinsa de criza economica, fiindca e sediul unui miracol. Romania lor da, fiindca neajunsurile din economie sunt judecate la rece, fara pasiune. Romania noastra are cei mai talentati fotbalisti, atleti, gimnasti, si numai contextul, antrenorul prost, antrenorul corupt, ceasul rau, pisica neagra, ne despart de performanta absoluta. Romania lor este un conglomerat de sporturi slab finantate, de sportivi lipsiti de interes, de lunga traditie de titluri mondiale si olimpice peste care a inceput sa se astearna praful, de rugbisti aflati in cadere libera si de fotbalisti internationali demni de maidanul din spatele blocului. Romania noastra e un bloc de latinitate care a rezistat ca o stanca in calea tuturor cotropitorilor. Romania lor a fost un un grup de state marunte care s-au descurcat de-a lungul istoriei si au reusit cu multe compromisuri sa-si pastreze identitatea. Romania noastra traieste din zestrea spirituala a acelor mari conducatori ai trecutului. Romania lor, in care voievozii au fost alungati din manualele de istorie de vedete de televiziune, este invadata de politicieni arivisti si necinstiti, de manelisti si fete de la pagina 5. Romania noastra este cel mai frumos taram din lume, cu munti, cu paduri, cu pesteri fara seaman, in vreme ce Romania lor isi bate joc de potentialul ei turistic, lipsita fiind de autostrazi, de hoteluri de calitate, de politete si ospitalitate.
Si acum dusul rece: dintre cele doua Romanii, cea mai adevarata este Romania lor. Traim intr-o lume in care hainele il fac pe om, si, tot atat de firesc, perceptia face o tara. Chiar daca(un mare “daca”!), in termeni absoluti, tot ce credem si simtim despre Romania noastra ar fi corect, asta n-ar fi suficient ca lor, celorlalti, sa le schimbe opinia. Faptul ca, dupa prabusirea comunismului, am inceput sa fim pomeniti in mass-media, in documentare, in opere de arta, este numai primul pas dintr-o calatorie foarte lunga. Restaurarea reputatiei nationale este o sarcina sisifica si, ne place sau nu ne place, oriunde ne-am afla, fiecare din noi este ambasador, fiecare dintre noi este advertiser. In masura in care credem in Romania noastra, suntem obligati sa le-o oferim, incetul cu incetul, spre intelegere si degustare, si lor.