De-a baba oarba

Coincidenta face ca, exact in aceeasi zi in care am terminat de citit “Intermitentele mortii”, a lui Jose Saramago, sa merg la cinema si sa vad “Blindness”(probabil in Romania va fi tradus “Orbirea”), bazat pe romanul omonim al aceluiasi scriitor. Pot sa spun ca pana recent il cvasi-ignoram pe Saramago – stiam ca are un premiu Nobel, auzisem de cateva din cartile lui, insa nu citisem nimic – insa acum am devenit, hotarat, un fan. Saramago este un om al marilor experimente in materie de premisa. In “Intermitente” e vorba despre o tara imaginara – si totusi destul de specific portugheza – in care moartea decide sa-si suspende activitatea. In “Orbirea” e vorba despre o epidemie de “orbire alba” care afecteaza intreaga populatie a unei alte tari(cu unele exceptii). In ambele, scriitorul duce ideea la extrem si prezinta adaptarea oamenilor la noua situatie, dilemele morale pe care noul context le aduce, modul in care cei mai puternici reusesc sa impuna o noua ierarhie in lumea stapanita de haosul schimbarii neasteptate(nu voi dezvalui mai mult, fiindca sper sa va fac sa mergeti macar la film)
Lectura romanelor poate fi pe alocuri dificila datorita unor alte experimente, de natura stilistica: frazele sunt lungi si intortocheate(desi niciodata obscure), iar deseori dialoguri lungi de o pagina nu sunt intrerupte de nici un punct si de prea putine virgule(de aceea filmul este o alternativa comfortabila)
“Intermitentele” este o analiza la rece, deseori satirica, a evenimentelor, desi finalul schimba oarecum perspectiva. In “Orbirea”, asa cum este ea transpusa in film, punctul de vedere este mult mai personal, si ii apartine unei femei care nu este afectata de epidemie, insa isi insoteste voluntar sotul bolnav in cladirea-carantina si traieste alaturi de el toate dramele neputintei cauzate de orbire. Ghidat de o Julianne Moore magistrala in vulnerabilitatea sa, de un Mark Ruffalo ezitant si neconvingator, de un Gael Garcia Bernal schizofrenic si foarte plauzibil si de un Danny Glover uman si profund, n-ai probleme sa receptionezi in plina figura socul evenimentelor. Caci, indiferent de registrul in care autorul nareaza, in ambele romane el trateaza aceeasi problema fundamentala a vulnerabilitatii conditiei umane(ca individ si ca societate deopotriva), a efectului de cascada al celui mai mic element perturbator in vietile noastre. Si totusi, ne transmite autorul, exista speranta, atata vreme cat in inimile noastre a ramas un dram de umanitate.
Merita cu varf si indesat sa traversezi purgatoriul lecturii/vizionarii ca sa realizezi in final lucrul acesta.