Potemkiniade

Pe la sfarsitul secolului XVIII Rusia anexaseCrimeea si mare parte din Ucraina dupa un razboi potrivit de sangeros(medium rare), si imparateasa Caterina a II-a si-a manifestat dorinta sa viziteze teritoriile cucerite de la tatari si turci. Insotita de ministrul(si iubitul) ei Potemkin si de un alai extrem de numeros a navigat catre sud pe Nipru. Potemkin, care condusese campania din Crimeea, avea acum o problema foarte serioasa: imparateasa astepta sa vada un teritoriu bogat, manos, plin de oameni harnici si voiosi, cand in realitate in urma razboiului tot ce se putea gasi pe acele meleaguri erau tarani bolnavi si obositi, campuri pustiite si colibe de paie pe jumatate ingropate in pamant. Ministrul nu si-a pierdut cumpatul si a purces la o operatiune care avea sa ramana faimoasa in istorie: a comandat unor armate de mestesugari sa construiasca pe malurile fluviului sate intregi de fatade de locuinte fanteziste, vopsite in culori stralucitoare si impodobite peste masura, si le-a populat cu oameni platiti, imbracati bine, care cantau si dansau, alcatuind astfel o priveliste idilica. Convoiul plutea incet mai departe, iar peste noapte satele de butaforie erau demontate si mutate pe mal in jos, gata sa fie vizionate a doua zi de catre imperialii si deloc blajinii ochi.
Cine ar fi acceptat, cu trei luni in urma, ca Romania este afectata in asemenea masura de criza economica mondiala? In nici un caz cineva care isi baza judecatile pe articole din presa. Mandra corabia, mester carmaciul! Acolo guvernanti si experti financiari se intreceau in a proslavi virtutile miracolului economic romanesc, care sfideaza criza mondiala. Cand Standard &Poor’s sau Fitch au degradat indicele de tara al Romaniei s-a vorbit, cu superioritate, cu dezgust, cu manie, despre o proasta intelegere a situatiei din Romania. Despre o conspiratie a tarilor bogate care vor sa profite si mai mult de pe urma Romaniei, dandu-i credibilitatea peste cap si cumparand tot ce mai e de cumparat pe bani putini(ca si cum n-ar fi facut asta, fara ajutorul vreunei conspiratii, incepand din 1990!) Dar corabia care este Romania este atat de mandra, iar carmaciul scolit pe la atatea scoli superioare, incat Romania urma sa se strecoare chiar prin ochiul furtunii si sa incheie anul 2009 cu o crestere economica serioasa. Ba chiar ne permiteam sa privim cu mila catre Ungaria, care ceruse, draga doamne, ajutor de la FMI si Banca Europeana. Insa propaganda n-a rezistat testului realitatii. Pe masura ce saptamanile treceau si leul continua sa plonjeze in ape tot mai tulburi, devenise evident ca lucrurile nu sunt chiar atat de roze. Declaratiile au continuat insa sa fie elastice si sa ocoleasca chestiunea adevaratelor proportii ale crizei. Era pe vremuri un banc, in genul: un tip se intoarce acasa dupa o lunga calatorie si la gara il intampina vecinul, care avusese grija de casa, si il intreaba pe acesta: totul bine? Totul bine! Nimic, nici o problema? Ah, ar fi ceva... Ce? Ah, pai ti-a murit pestisorul. Drace, cum asta? Pai acvariul a fost lovit de sifonier, atunci cand s-a prabusit. Prabusit? Da, pai in mijlocul incendiului, totul se coscovea si se prabusea prin casa. Inima mea... incendiu ai zis? Da, pai asta s-a intamplat cand fiul tau, beat, a intrat cu masina in sufragerie si a explodat rezervorul – ca-n filme...Vecine, dar ce se intampla cu dumneata, nu te simti bine?... Cam asa au evoluat si declaratiile “expertilor” romani, in contextul in care pozitiile organismelor internationale vizavi de Romania deveneau tot mai transante: mai intai ca se va diminua cresterea economica, apoi ca s-ar putea sa avem nevoie de cateva miliarde de la Banca Europeana, apoi ca vom avea crestere economica zero, negativa, minus patru la suta, ca vom avea nevoie de douazeci de miliarde de la FMI si BERD... Nu sunt sigur ca s-a incheiat inca spirala dezvaluirilor...Ce am invatat din asta? Cel mai probabil, nimic. Sa incercam totusi, de rusine, sa spunem ceva. Am invatat ca agentii de rating ca S&P sau Fitch din asta traiesc, si pentru ele e mai important sa inteleaga ce se intampla cu adevarat in economie si sa prognozeze tendinte cat mai apropiate de realitate decat sa saboteze intentionat imaginea unei tari oneste, muncitoare, neintelese etc etc. Am invatat ca atunci cand un politician iti spune cu un zambet larg si deschis ca lucrurile merg bine, ar fi mai bine sa-ti controlezi buzunarele sa vezi daca nu ti-a furat cineva portofelul. Si am mai invatat ca potemkiniadele au intotdeauna viata scurta. Imaginile seducatoare ale realitatii pe care ti le pun in fata nu sunt decat fatada, si, imediat ce te-ai miscat, vei fi in stare sa zaresti gaurile, lipiturile, proptelele, vei fi in stare sa intelegi ca in tot acest timp n-ai avut in fata ochilor decat niste bucati de carton pictat.

PS Stiu ca blogul se numeste "Doza Zilnica", insa m-am gandit ca deocamdata sa ma limitez in a va administra doza numai in zilele lucratoare, iar daca cineva va intra vreodata in sevraj in timpul weekendului, atunci (bravo mie!) voi reconsidera problema. Asadar, weekend placut tuturor!