Iepurele si broasca testoasa

Toata lumea stie pilda cu iepurele iute de picior dar cam infumurat si broasca testoasa care nu sperie cu avantul ei pe nimeni, insa atunci cand isi pune in gand ceva, termina. Cam asta-mi trecea azi prin minte in vreme ce citeam un articol despre cele intamplate azi la Cristuru Secuiesc cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, in particular despre declaratiile domnului Marko Bela: ”Dacă vom fi uniţi, cuvântul românesc niciodată va însemna în maghiară în curând.”
De ce? Pai sa va explic. La cativa ani dupa revolutie, cand minoritatea maghiara din Romania incepuse sa pomeneasca tot mai raspicat expresia “autonomie teritoriala”, ne cam speriasem cu totii. Unele dintre voci erau foarte infierbantate iar noi aveam alte probleme, asa ca atunci cand, prin ’93, un moderat pe nume Marko Bela a devenit liderul UDMR, multi au rasuflat usurati. Un moderat, o veritabila broasca testoasa, domnul Bela nu speria pe nimeni, iar vanjosul iepure romanesc(inlocuiti dupa bunul plac cuvantul “iepure” cu oricare nume de premier sau presedinte) a decis ca, da, desigur, avem o problema cu maghiarii, insa in nici un caz una urgenta. Asa ca iepurele nostru politic s-a grabit sa dea iama in morcovii guvernarii, ba chiar a mai si apelat la broasca testoasa sa-l ajute sa se intinda mai sus, pana pe canapeaua confortabila a majoritatii parlamentare. Testoasa n-a zis nimic, si-a oferit carapacea pe post de treapta pentru iepurele politic, o data, de doua ori, de cate ori a fost nevoie, pana ce iepurele a ajuns sus de tot, in gradina cu zarzavaturi. Apoi a pornit mai departe catre telul ei, in vreme ce iepurele, imbuibat de cat rosese la morcovi, a adormit cu burta la soare. Restul e istorie: tarziu, iepurele a facut ochi taman bine ca s-o vada pe modesta broasca testoasa cum trece linia de sosire.
Cu ce a ramas atunci iepurele? ma veti intreba.
Raspunsul e simplu.
Cu morcovul.