Lectia despre cerc

De cand mi-am luat camera noua, smechera, m-am apucat sa particip la concursuri de fotografie. Lunar. Prima luna – nimic neobisnuit, tema concursului: fructe si legume. Ca tot omul implicat intr-un asemenea concurs, am dat iama in frigider si mi-am facut treaba cu ce-am gasit acolo. Binisor, as zice – am sfarsit undeva in top. Luna urmatoare, bineinteles, n-a mai fost la fel de usor, caci tema concursului era una cu mult mai abstracta: cercuri. Inarmat cu stropul de orgoliu dat de clasarea buna la precedentul concurs, plus stropul ceva mai serios de orgoliu dat de inclinarea mea catre cele artistice(n-o sa ma bata vreun inginer, nu?), am plecat la vanatoarea de cercuri. Care s-au dovedit a fi mult mai grele decat legumele, tocmai din cauza ca se afla pretutindeni in jurul nostru.
Ce s-a intamplat atunci? S-a intamplat ca, pe masura ce obsesia se instala tot mai adanc in subconstientul meu, universul s-a dovedit a fi, cat se poate de simplu, compus din doua categorii de obiecte: cercuri si fleacuri. Farfurii, roti de masina, mingi, verighete, aure de sfinti, nituri intr-un perete metalic, gaurile dintr-o strecuratoare, toate si-au dovedit dintr-o data valente extraordinare de ghicitori care incifreaza misterele universului. Batiste, ferestre, caramizi, frigidere, nu, serios, cine le-a mai inventat si pe-astea, si de ce ma bateti la cap cu ele? Nu, cercurile sunt adevaratele piese de baza ale cosmosului(structura atomului, cineva? Daca as fi putut sa fotografiez un atom probabil ca as fi facut-o)
Apoi, brusc, totul s-a terminat. Sfarsitul lunii se apropia si, presat de evenimente, am ales unul din sutele de cercuri pe care le-am fotografiat si l-am postat pe forumul care gazduieste concursul. Insa in timp ce treceam in revista incredibila colectie de cercuri m-a napadit un val de luciditate si atunci am inteles ce facusem. Reusisem, chiar si pret de cateva saptamani, sa trec granita dintre normalitate si fanatism. Reusisem sa-mi pun pe ochi acei ochelari speciali care descompun lumea aceea complexa si extraordinara in care oamenii normali traiesc, intr-o dihotomie: alb si negru, prieteni si dusmani, credinta si erezie, stanga si dreapta, pro si anti-Basescu, ordine si haos, puritate si murdarie. Reusisem sa patrund in lumea celor care catalogheaza si resping, dispretuiesc sau osandesc. Intre timp am iesit de acolo si pot din nou sa iubesc un patrat, pot din nou sa flirtez cu un triunghi. Insa n-o sa uit niciodata lectia pe care cercul mi-a dat-o.

PS Iata link-ul catre forumul ce gazduieste competitia cu pricina: http://forums.overclockers.com.au/showthread.php?t=759981 Nu va destainui care este fotografia trimisa de mine, pentru ca nu este relevanta in contextul lectiei si pentru ca, in fine, as vrea ca macar voi sa va inchipuiti ca as fi avut vreo sansa de a castiga concursul. :P