Pauza

In orice thriller care se respecta exista un punct, spre sfarsit, in care, asemeni calmului din ochiul unui uragan, survine o perioada de acalmie. Nimic nu pare sa se intample, si asta il intriga pe spectator si creste suspansul. Tributar acestor canoane, am avut zi libera miercuri, fara vizite si fara aplicatii pentru apartamente. Planul perfect pentru o recuperare totala dupa grozaviile jet-lag-ului, si suferind de naivitatea caracteristica tuturor planurilor perfecte. Cand l-am facut am ignorat doi factori: fiica mea de 13 luni si nepoata mea de 2 ani. Rezultatul acestei scapari: scriu acest articolas la ora 10:30 seara si capul imi pica in piept de somn. Va cer iertare si sper ca n-am mancat prea multe lite….