Tive(sau Apocalipsa dupa Sfantul Ureche)

Joi, 16 Iulie: Noaptea trecuta ne-am culcat la 1:30, azi, la cateva minute dupa 7 au aparut cei trei “baieti” de la Movements International. Credeti ca barbatii care isi castiga banii din puterea muschilor au pectoralii lui Arnold sau bicepsii lui Van Damme? Incercati mai degraba burta lui George Constanza! Cel putin asa arata cel mai in varsta din cei trei, care practica in bransa de vreo treizeci de ani. Insa doamne-dumnezeule, ce eficienta! Piramidele dezordonate de cutii, cutiute si saci pe care le cladisem noi s-au transformat in scurt timp in stive organizate: albe, masive, pe care este descris cu caractere elfesti(ca sa vezi de unde sare iepurele caligraf) continutul. Tipii nu se sinchisesc de detalii minore cum ar fi sertare umplute cu prosoape intr-un dulapior de la Ikea – salta pe umar tot dulapul si-l infasoara pe tot, asa cum este, in plastic protector. Bicicleta din sufragerie este infasurata toata intr-un giulgiu alb, la fel masa cu un picior, ceea ce populeaza spatiul cu o ciudata menajerie de animale albinoase. Apoi vine refluxul.


Unul dintre cei trei pleaca jos la camion, ceilalti il aprovizioneaza cu lazi. Viata noastra, care se scurge vazand cu ochii. Sufrageria se goleste ca prin minune. In mai putin de cinci ore de la sosirea profesionistilor, casa a ramas la fel de goala ca si stomacurile noastre(e ora pranzului). Suntem in plin episod depresiv: de ce plecam??? Ce ni s-a nazarit??? Unde o sa mai locuim noi intr-un apartament cat un teren de fotbal??? Din fericire Max incepe sa planga si reface contactul cu realitatea. Maine zburam!