Jurnal de front - pace, pace, intre doua

Hei-hei, cine nu are doi copii sa-si cumpere! Desi, cu mult mai interesant este sa pui impreuna doi copii care nu sunt frati, au amandoi mai putin de trei ani si trebuie sa traiasca in aceeasi casa vreme de vreo doua saptamani… Hai sa zicem ca primul copil are putin peste doi ani si se numeste Iulia, iar copilul numarul doi - sa-i spunem Maxine – are treisprezece luni si tocmai a aterizat din Australia cu putine jucarii in casa copilului numarul unu. Pai sa vedeti ce se intampla:
• Maxine avand putine jucarii si fiind mai micuta, Iulia este rugata sa-i imprumute si ei cateva jucarii. Maxine nu are inca un simt al proprietatii si inhata toate obiectele pe care le gaseste; Iulia are unul foarte dezvoltat, si periodic ii inhata lui Max jucariile din brate strigand “Meine!” (traducere engleza alternativa “My precioussss!”)
• Maxine fiind micuta si ca atare mai cocolosita, Iulia simte un deficit de atentie si supraliciteaza. Daca Max este urcata in carut, Iuliei(desi a cam terminat-o cu vremurile carutului) I se taie brusc picioarele; Max e data jos si lasata sa mearga, Iulia vrea si ea jos si musai s-o tina pe Max de mana. Daca Max primeste paine sa rontaie, ghici ce vrea Iulia. Lui Max i se da o carte, Iulia devine intelectuala convinsa. Zau daca nu e ca-n bancul cu militianul si pestele.
• Parintii celor doi ingerasi planuiesc o excursie de weekend prin centrul Elvetiei. Lucrurile sunt simple; jumatate din drum plange Maxine, cealalta o plange Iulia. Parintii urca si coboara muntele fara sa-si dea prea bine seama pe unde au trecut, in schimb iti raspund fara ezitare daca ii intrebi cate scutece au schimbat. Oare de ce mai incearca?...
Dupa acest exercitiu de imaginatie(!) o rapida incursiune in realitate: nu, inca nu ne-am mutat, fiindca birocratia in Elvetia isi are caile ei laturalnice pe care trebuie sa purcezi inarmat cu rabdare si cu hmm… multi, multi bani. Rabdare si tutun!