Parative

Fiindca ieri v-am vorbit despre preparative un simt just al progresului ma indeamna sa vorbesc despre parative.
Marti, 14 Iulie: Confirmand programul trepidant, plin de riscuri si provocari al zilei de luni, marti am avut program de impachetat. Pe principiul “una in cutie, una in valiza, una la gunoi” (imprumutat din mai scurtul dicton politic “unul la buget, unul la soset”) am functionat o zi intreaga, pana ce am inceput sa ma simt ca Charlie Chaplin in “Timpuri noi”(si acum imi mai zvacneste o mana, de pilda cand incerc sa apas pe tasta ttttttttttt) Pe principiul “o nenorocire nu vine niciodata singura”, fiicei mele ii ies dintii(altii! nu putea oare omul sa se descurce cu sase dinti in gura? ia sa vezi ce bine ar fi cantat “Sssapte sssape late si-nca sssapte sssape late, sssa le duc pe toate-n ssspate”!) Cand doi parinti incearca sa faca treaba(ca la fabrica de impachetat fum) in acelasi timp, iar fiicei lor ii ies dintii, strategia de baza suna cam asa “Maxi, ia du-te si tu sa vezi ce face tati” – “Maxi, ia mai du-te si pe la mami, ca s-o simti singura!” In fine… am luptat si am invins. Daca vineri nu suntem gata, vine nenea proprietarul si ne ia cu lopata…