Momente si schite

Probabil ca ati inceput sa va plictisiti de atatea detalii si unghiuri ascunse asupra Elvetiei si elvetienilor. In definitiv, cat locuiam in Brisbane nu va impuiam capul cu ciudateniile australienilor. Totusi...
Unu. La ora opt dimineata, dupa ce am lasat-o pe Max la gradinita, ma intorc acasa si dau peste doi muncitori care tundeau iarba dintre blocuri. Fiecare cocotat in cate o masinuta de jucarie, facea rotocoale asemeni unui Roomba supradimensionat, incercand sa acopere toata iarba disponibila. Zgomot asurzitor. Intru in casa si inchid ferestrele relevante, transformand vuietul in zumzait si simfonia in cantec de leagan. Baietii persevereaza si ajung in spatele blocului. Ducandu-ma sa inchid si usile de la balcon, asist, pe reprize, la urmatoarea scena. Blocul din spate are, chiar langa unul dintre pereti, un povarnis care lasa sa se zareasca ferestrele de la subsol. Frizerii mecanizati, ajungand la el, fiindca nu dispun de masini normale de tuns iarba care se pot tine cu mana si inclina la unghiul potrivit, iar daca s-ar aventura pe versant cu Trabantelele lor s-ar prabusi direct pe geamurile de la subsol, opresc masinile si o pun de un sfat. Nimic prea inteligent nu reiese, asa ca pun mana pe telefon si cheama pe unul “de la centru”. Vine omul de la centru, isi da, in sens metaforic, sapca pe spate, se mai invarte si el si masoara ceva, insa tot nu e multumit. Pune mana pe telefon si face un apel cum nu se face in fiecare zi – cheama probabil echipa de experti “de soc”. “De soc” zic, pentru ca expertii care sosesc poarta camasi si cravate, asemeni asasinilor de elita din filmele politiste. Purced expertii la acelasi tip de masuratori, in vreme ce omul “de la centru” ii priveste zambitor, admirativ, iar frizerii mecanizati au gurile cascate. Dupa trei minute de socoteli expertii decid, uneltele sunt stranse si masinutele pleaca. Ca sa castigi un razboi, trebuie uneori sa mai si cedezi cate o batalie.
Doi. Acum o saptamana ne-am dus la Coop Bau&Hobby (asta-i un magazin imens gen “Casa si Gradina”) sa cumparam un covoras de pus in fata usii, fiindca vremea era ploioasa si nu vroiam sa purtam noroiul pe covoarele persane(glumeam, casa e aproape goala) Am ales unul “dragut” si chiar vesel, cu o buburuza urcata pe o frunza si o floare in fundal si l-am pus mandri in fata usii. Trec cateva zile si ma intalnesc pe holul blocului cu administratorul, care “o ciupeste” putin pe engleza. “Frumos covor, zice el, aveti noroc ca asta nu e unul din blocurile unde toate covorasele trebuie sa arate la fel...” Ma uit la el si inghit in sec. Chiar ca avem noroc, altfel pe unde mai scoteam camasa?! Ma vedea mama in ziare – om mare, arestat de politie pentru deturnare de presuri!...


“Profunzime”