Psihofotopolitica

Dupa cum va amintiti, mi-am inceput aventura bloggeristica cu un articol inspirat de concursurile de fotografie. Intre timp am constatat ca acestea ofera celui care stie sa priveasca nenumarate lectii cu implicatii mai largi, motiv pentru care, cand si cand, mai revin cu cate un articol. Observatiile mele de astazi se refera la cei care voteaza in aceste concursuri si sunt relevante sau adevarate numai in mod statistic. Iata cateva dintre ele:
 • Titlul vinde – in situatii in care am prezentat poze de valoare sau cu tema comparabila cu cele ale altor participanti, m-am detasat de ei multumita titlurilor, la care, fara falsa modestie, ma pricep. Cel care voteaza este cel mai adesea nespecialist si rezoneaza la alti factori decat pura performanta tehnica. Ofera-i o scanteie lirica, un joc de cuvinte, si va retine poza ta.
 • Fotografiile alb-negru sunt cool – in ziua de azi suntem bombardati din toate partile de imagini color si a trecut de mult timpul in care fidelitatea tonurilor ne impresiona. Acum colorul este standardul, in vreme ce monocromul a devenit o idiosincrazie si il asociem involuntar cu arta. In plus(si aici nu mai e vorba de un truc) monocromul are meritul de a filtra detaliul deseori nesemnificativ al culorii si a releva esentialul compozitiei. Cu sau fara truc, privitorul simte o conexiune speciala cu pozele alb-negru.
 • Pozitia in lista conteaza – este vorba de psihologie elementara, atentia celui care urmareste o lista de imagini ajunge la un moment dat – daca lista este lunga – la saturatie. In aceste conditii el fie renunta sa mai vada lista pana la capat, fie o urmareste, insa o data ce a selectat in prima parte a listei o fotografie favorita, urmatoarele poze nu mai reusesc sa depaseasca pragul liminal si nu mai sunt corect percepute. Rareori am vazut-o castigand, intr-o lista lunga de fotografii, pe cea de la urma. Daca puteti, trimiteti poza din timp ca sa va asigurati ca se afla in partea de sus a listei.
 • Frumusetea “agata” repede – cei care voteaza intr-un concurs de portete tind sa identifice frumusetea subiectului cu valoarea fotografiei. Din nou putem reduce asta la psihologie elementara: frumusetea este involuntar tradusa intr-o stare de bine sufletesc, in vreme ce pentru aprecierea urateniei, cat de expresiva ar fi ea, procesul este un pic mai lung si mai intelectual. Intr-un concurs cu multi participanti, unde in cel mai fericit caz un exponat primeste cateva secunde de evaluare, frumusetea subiectului e un cal castigator.
Inainte sa protestati – “nu, nu la mine, eu am alte criterii si nu pic in capcane atat de simple” – va reamintesc de natura statistica a acestor observatii. La ce ajuta ele? La o abordare mult mai pragmatica a unui concurs de fotografie, in cadrul careia nu insisti pe ceea ce-ti place sau te obsedeaza pe tine personal, ci pe ceea ce stii ca poate sa placa publicului si, in mod ideal, tinzi catre zona ingusta de suprapunere a celor doua. Dar fiindca oameni suntem si nu personaje de roman, ne limitam la ceea ce este mai simplu, invelim nimicuri in ambalaje stralucitoare si ii mintim frumos pe privitorii nostri ca sa le cumparam votul.
Exista chiar un cuvant pentru asta: Politica.