Jurnal de front - Germania

In trei zile am fost de doua ori in Germania la cumparaturi. Suna complicat? Nu este!
Mai intai te urci in masina si treci granita in Germania, fara sa opresti, fara sa incetinesti, fara sa o pui de o perchezitie si o injuratura cu granicerii ocupati in principal sa-si admire dunga de la pantaloni. Treci de primul obiectiv turistic din Germania, care este un sex-shop, si mai mergi vreo zece kilometri pana dai de magazinul pe care-l cautai. In magazin risti sa faci fractura de maxilar provocata de gama imensa de produse expuse, insa treci si peste asta si, privind in jur, calculezi febril cat fac 38.90 euro in franci elvetieni. Fiindca ti s-a explicat in detaliu, ai grija sa faci cumparaturi in valoare totala de mai putin de 300 de franci, de la care poti sa recuperezi 20% din valoare. Rationamentele tale suna cam asa: “Daca am cumparat o sfarleaza si trei lulele, imi mai pot permite inca o morisca de vant si o jumatate de facalet.“ Apoi te duci la biroul de la parterul magazinului, iti inregistrezi cumparaturile, te urci in masina si nu te mai opresti pana la sex-shop-ul de la granita. Vizavi de care este biroul de “export” nemtesc, unde prezinti actele de la magazin si dovada ca nu locuiesti in Germania, primesti o stampila, sari in masina, treci granita si pe-aci ti-e drumul! Bineinteles, revii si a doua oara, ca sa iti recuperezi cei 20%, si daca tot esti acolo sa mai cumperi ceva, pe care iti vei recupera o parte din bani la cea de-a treia vizita, la care iar vei cumpara ceva… Simti ca-ti scapa ceva, insa tot revii… :)

Jurnal de front - Ikea

In orice tara occidentala ai merge ca turist, te astepti sa platesti sensibil mai mult pe orice, incepand cu alimentele si terminand cu cartile, serviciile, transportul si cazarea. E normal – cand pleci in vacanta ai o atitudine relaxata si un portofel larg deschis. Ce separa Elvetia de toate celelalte tari este faptul ca, locuind acolo, trebuie sa platesti la fel de mult, de parca ai fi intr-o vacanta perpetua. Nu venim din Papua Noua Guinee si nici n-am fost vreodata stramtorati cu banii, totusi preturile din magazinele sau restaurantele elvetiene ne-au lasat deprimati. In Australia puteai sa gasesti o multime de locuri in care sa mananci pe saturate cu 10 dolari. In Elvetia, la un restaurant ieftin cu autoservire scapi de vreo 30 de franci. La Burger King in Brisbane un meniu Double Whopper este vreo 8 dolari – in Elvetia mai mult de 15 franci. Si asa mai departe. Ceea ce pare abuziv, dat fiind ca nu poti supravietui la nesfarsit cu peisaje fermecatoare unse pe paine. Nu degeaba atatia elvetieni isi fac cumparaturile in strainatate!...
In acest context, vizita noastra de azi la Ikea Spreitenbach(pe langa Zurich)a fost un eveniment reconfortant: iata un lant de magazine care a reusit in tara cantoanelor sa-si pastreze nu numai specificul, ci si gama de preturi. Cineva se gandeste si la bietii straini ajunsi in Elvetia cu bietele lor salarii din cele mai performante economii de pe glob! Multumim, Ikea! Ne-ai oferit un balon de oxigen!

Hai ca nu-i chiar asa rau

Lectia invatata ieri - evitati casele vechi – s-a dovedit extraordinar de utila, asa ca azi am pornit la vanatoare de apartamente inarmati cu o tactica noua si cu un nou buget (fireste, mai mare). Am vazut pana la urma vreo sase apartamente, din care trei ne-au placut in mod deosebit. Insa riscurile sunt multe si nu stii niciodata de unde sare iepurele turbat. De exemplu: am vizitat un bloc destul de spalat la exterior, insa ajungand acolo ceva mai devreme am avut timp sa cercetam numele de pe cutiile postale. Din vreo zece familii vreo trei aveau nume ex-iugoslave, trei turcesti/arabesti, unul albanez, unul hispanic, restul nemti sau elvetieni. Mmm, am gandit, incercand sa nu fim rasisti, sa speram ca nu e nici o problema. Ne-a primit proprietarul apartamentului(nume turcesc), am colindat prin casa(un stil pe care nu-l mai vazusem de cativa ani, din Romania – camere pline cu mobile, sifoniere grele, draperii, covoare, lustre cu brizbrizuri, “Rapirea din Serai” pe pereti, insa apartamentul in sine nu arata de loc rau), si eram pe punctul de a-l intreba de ce se muta de acolo, cand, spontan, omul s-a dezlantuit. Are probleme cu administratorul, care e un sarb, cu vecinul, care e albanez, nu se inteleg deloc cu folosirea masinii de spalat de la subsol(asa se practica in Elvetia, locatarii impart uzul uneia sau mai multor masini de spalat) si asa mai departe. I-am multumit politicos, am plecat, si din acel moment am verificat numele locatarilor in toate blocurile pe care le-am vizitat. In ciuda aventurilor de acest fel, am gasit pana la urma apartamente frumoase, ceea ce ne-a mai remontat putin moralul.
Fireste, pana am ajuns la partea cu completarea formularelor de aplicatie. Aveti senzatia ca Romania este un infern birocratic? Incercati Elvetia. Si inainte de a incepe sa completati un formular, ar fi bine sa aveti la dispozitie data de nastere a matusii Aglaia de la Tecuci, ca altfel va faceti de ras.