Hai ca nu-i chiar asa rau

Lectia invatata ieri - evitati casele vechi – s-a dovedit extraordinar de utila, asa ca azi am pornit la vanatoare de apartamente inarmati cu o tactica noua si cu un nou buget (fireste, mai mare). Am vazut pana la urma vreo sase apartamente, din care trei ne-au placut in mod deosebit. Insa riscurile sunt multe si nu stii niciodata de unde sare iepurele turbat. De exemplu: am vizitat un bloc destul de spalat la exterior, insa ajungand acolo ceva mai devreme am avut timp sa cercetam numele de pe cutiile postale. Din vreo zece familii vreo trei aveau nume ex-iugoslave, trei turcesti/arabesti, unul albanez, unul hispanic, restul nemti sau elvetieni. Mmm, am gandit, incercand sa nu fim rasisti, sa speram ca nu e nici o problema. Ne-a primit proprietarul apartamentului(nume turcesc), am colindat prin casa(un stil pe care nu-l mai vazusem de cativa ani, din Romania – camere pline cu mobile, sifoniere grele, draperii, covoare, lustre cu brizbrizuri, “Rapirea din Serai” pe pereti, insa apartamentul in sine nu arata de loc rau), si eram pe punctul de a-l intreba de ce se muta de acolo, cand, spontan, omul s-a dezlantuit. Are probleme cu administratorul, care e un sarb, cu vecinul, care e albanez, nu se inteleg deloc cu folosirea masinii de spalat de la subsol(asa se practica in Elvetia, locatarii impart uzul uneia sau mai multor masini de spalat) si asa mai departe. I-am multumit politicos, am plecat, si din acel moment am verificat numele locatarilor in toate blocurile pe care le-am vizitat. In ciuda aventurilor de acest fel, am gasit pana la urma apartamente frumoase, ceea ce ne-a mai remontat putin moralul.
Fireste, pana am ajuns la partea cu completarea formularelor de aplicatie. Aveti senzatia ca Romania este un infern birocratic? Incercati Elvetia. Si inainte de a incepe sa completati un formular, ar fi bine sa aveti la dispozitie data de nastere a matusii Aglaia de la Tecuci, ca altfel va faceti de ras.

De presie(si inima albastra)

Cand vizitezi ca turist o tara ca Elvetia si un oras ca Basel, te minunezi ce frumoase sunt cladirile ramase in picioare din Evul Mediu si zici “Ce norocosi sunt cei care locuiesc. Cand il vizitezi ca rezident, povestea se schimba; toate acele cladiri vechi din 1700 pe la pranz sunt piste false, pentru ca sunt multe, au camere mici, intunecoase, inegal renovate, locurile de parcare sunt pe sponci etc. Credeti-ma, vorbesc din proprie experienta!

Hai sa-ti arat Brisbane-ul noaptea

Mai sunt cam doua saptamani pana dam Brisbane-ul pe Basel(chiar asa, am trait pana acum numai in orase incepand cu litera “B”, incepand cu Bucuresti; sper sa nu imi inchei seria in Buhusi!), asa ca am decis sa fac un raid fotografic nocturn si nostalgic prin centrul orasului. Este noaptea tarziu acum, asa ca am scalat la repezeala cateva poze ca sa vi le ofer.