Lectia despre umbrele

De douazeci si patru de ore ploua aproape fara pauza in Brisbane. Ceee ce nu e neaparat un lucru rau, avand in vedere ca aici, in sudul Queensland-ului avem o problema cronica cu apa si lacurile de acumulare din care orasul se alimenteaza sunt in general pe jumatate goale.
Pe o vreme ca asta se intampla ca mintea sa-ti colinde pe cele mai nastrusnice coclauri, si sa te trezesti ca esti pasionat de problema... umbrelelor. Ho-ho, daca te gandesti un pic, cate se pot spune despre umbrele!... De pilda, cate tipuri exista si cum reflecta fiecare personalitatea purtatorului. Iata, alearga spre mine o umbrele mica, rosie, cocheta, inzestrata cu niste picioare senzuale si pantofi cu toc cui. In spatele ei o umbrela imensa, albastra, cu varf metalic ascutit, purtata autoritar de un barbat alfa, bine facut. Este o umbrela Queenslander, special adaptata pentru ploile puternice de aici. Prin contrast, umbrela mea micuta, de voiaj, care stransa are dimensiunea unei telecomenzi, si care dispare cu totul in rucsac. Daca ma ironizeaza cineva, ii replic sec ca n-am nimic de compensat... :) Iat-o pe colega mea, fosta jucatoare profesionista de polo, inalta cat mine si probabil ceva mai grea, care are o umbrela la fel de mare ca cea de dinainte, insa puternic bombata, incat sa cuprinda sub cupola ei gargantuana femeie plus un intreg ecosistem. Umbrela ei are sectoare rosii si albe, si iese in evidenta de la o suta de metri distanta. O alta umbrela feminina, de dimensiuni mijlocii, neagra la suprafata, insa in interior are pictate pasari zburand printr-un cer de azur. O mama alearga cu fetita ei de sase-sapte ani catre gara, fetita purtand o umbrela minuscula, cu urechi iesite in afara si ochi si mustati nostime de pisica. Apoi mai este felul in care oamenii isi poarta umbrela. Unii isi ascund complet capul sub umbrela cand merg pe strada, si numai ochii le colinda neastamparati pe caldaram, stanga-dreapta, stanga-dreapta, ca detectorul de mine albanez. Altii tin sa demonstreze ca umbrela nu este decat un accesoriu de vreme rea, si o tin mult deasupra capului, dornici sa evite izolarea pe care conturul unei umbrele o propune implicit. Atunci cand ploaia slabeste, exista si genul de persoane care isi lasa languros tija umbrelei pe un umar, umbrela acoperindu-le numai ceafa si crestetul capului, ca si cum ar propune, din contra, cuiva sa patrunda in aceasta zona intima. Sau exista genul de persoane nervoase – ca mine – care rotesc tot timpul umbrela in mana, o arunca in sus, o asteapta sa coboare... si, fireste, reusesc sa loveasca, zgarie, incomodeze o multime de alte persoane. Exista apoi o eticheta a intalnirilor purtatorilor de umbrela, atunci cand incearca sa evite o ciocnire. Unora nici ca le pasa de pericole, in vreme ce altii, mai atenti, fie coboara, fie inalta umbrela personala(o fi legat de tendintele dominatoare sau submisive ale fiecaruia?) Indragostitii stiu foarte bine sa imparta o umbrela, cu tot ce aduce ea: intimitate, caldura, un coltisor ferit de intemperii. Ceilalti, care nu au relatii atat de apropiate sau nu si le-au definit inca, au o stinghereala specifica, ezita sa se apropie prea mult si invariabil jumatatea exterioara a fiecaruia sfarseste prin a fi uda leoarca.
Vazute de sus, strazile centrale ale Brisbane-ului trebuie sa arate ca niste vase de sange, cu umbrelele curgand in sus si in jos asemeni globulelor albe si rosii. Imagine care ar fi fost foarte potrivita pentru concursul de fotografie de acum o luna, cu atat mai mult cu cat nu ai prea des ocazia s-o zaresti. Fiindca locuim aici in “statul soarelui stralucitor”, iar maine va fi din nou cer fara nori si innabusitor de cald.