Cutremure

Cutremurul asta l-am petrecut in contumacie. Insa chiar si asa, propagata prin presa si emailuri, zgaltaiala a fost suficienta ca sa-mi declanseze amintiri, nostalgii, lirisme. Caci evenimentele de acest calibru, pe langa amenintarea reala pe care o contin, au darul de a pune lucrurile in perspectiva.
Ce s-ar fi intamplat daca...? te trezesti intrebandu-te, brusc avertizat cu privire la fragilitatea si efemeritatea conditiei umane. Sau, in acele secunde in care ai de ales daca s-o zbughesti pe scari in jos sau sa te ghemuiesti in cadrul usii, ai fi in stare sa iei decizia corecta? Daca ai fi pe punctul de a parasi locuinta si ar trebui sa insfaci cateva lucruri esentiale, ce anume ai lua? Bani, acte, o lanterna? Laptop-ul? Colectia ta de timbre? Din tot ceea ce, in ani si ani de zile, ai strans in jurul tau, asa cum un paianjen isi tese panza, ce este, in definitiv, esential pentru tine? Ce ar fi imposibil de inlocuit? Sunt, in fond, aceste lucruri importante, sau nu merita sa sacrifici acele secunde pentru a le inhata inainte de a iesi pe usa? Si ce este viata, o acumulare de lucruri sau de experiente? Daca ai ramane fara nimic, ai fi in stare sa o iei de la capat? Iar daca ai lua-o de la capat, ai merge pe acelasi drum? Apoi: cat curaj ai in tine? Ce te-ai face daca ai fi pus intr-o situatie critica? Ai claca sau ai fi una dintre acele persoane care dovedesc aptitudini nebanuite de a infrunta pericolul? Si: ai fi in stare sa te sacrifici ca sa salvezi pe altcineva intr-o ocazie ca asta? Cat de egoist esti, si de fapt cat de egoist este bine sa fii?
Probabil ca in clipa in care incetezi sa-ti mai pui intrebari despre tine insuti inseamna ca ai murit un pic. Si atunci cate o zgaltaiala ca asta vine numai bine ca sa iti reaminteasca sa gandesti, sa te indoiesti, sa inveti iarasi sa-ti fie teama. Sa pui niste acolade in jurul momentului in care te afli si sa intelegi cum ai ajuns acolo. Sa-ti scuturi putin imbacseala din oase si din suflet.
Sa-ti amintesti iarasi ce inseamna sa traiesti.