Saptamani in sir am taiat si presat ambalaje de aparate, alimente, oua, incaltaminte, le-am stivuit frumos, cu rabdarea unor harciogi, in dulapul de pe balcon, in asteptarea acestei zile. Zi dupa zi am privit teancul cu dragostea unor parinti, l-am privit cum creste, cum capata forma si culoare, cum de pe o latura a lui ne zambeste o reclama la D-Link si de pe alta ne imbie conturul unor oua organice de gaini hranite numai cu gaini care s-au hranit toata viata lor numai cu gaini indopate cu graunte din campiile edenului... Ora dupa ora, cuprinsi de neliniste, am alergat pe balcon si am deschis usurel usa dulapului, sagetati de o presimtire rea, cum ca teancul s-ar fi rasturnat, sau poate ar fi hotarat sa ne paraseasca inainte de implinirea lunii, sau cine stie ce mai grozavie...
Insa astazi gata! Fructul e parguit, noi suntem pregatiti sufleteste. Vom merge impreuna sa legam cu sfoara acel mic turn Babel de carton, vom deschide usa, vom pasi usurel afara si il vom depune, plini de regrete si sperante, la coltul blocului...
“Asa ne-am infiltrat si noi in Basel”
