Gata

Ieri, in vreme ce planuiam “doza”, am realizat brusc ca de la o vreme disconfortul de a o gestiona – gasit timp liber, gasit stare de spirit potrivita, gasit subiect potrivit – a inceput sa depaseasca placerea de a comunica “hartiei” ganduri, imagini, atitudini. Pacat.
Apropo de hartie, daca ea, pentru un jurnal, este un partener de discutie de la care stii exact ce sa astepti (intelegere neconditionata si tacere de mormant), un jurnal pe Internet iti da speranta interactivitatii. Porneste ca un jurnal - “nu conteaza cine il citeste, il scriu fiindca simt nevoia” - insa pe parcurs ideea dialogului te seduce si devii la fel de interesat de cititorii tai ca si ei de scriitura ta. Daca ei nu raspund, esti trist. Daca ei dispar, te simti vinovat. Daca ei nu se multiplica, simti ca undeva ai gresit.
Mai este apoi sindromul exploratorului. El se simte fericit si implicat atata vreme cat se afla in locuri noi si incearca lucruri noi. Cand noutatea se preschimba in rutina el realizeaza brusc ca locul lui este in alta parte, julindu-si genunchii in versantul unei noi provocari.
Care este acea provocare pentru mine? Nu stiu inca, dar sunt mari sanse sa fie legata de experienta elvetiana.
Intre timp, va urez tuturor o viata frumoasa si imi ingadui sa sper ca daca, macar din cand in cand, v-am deschis ochii asupra unui lucru sau idei noi, nu veti pierde nicicand obiceiul de a cauta noul imprejurul vostru. Va pup!


“Pe-un picior de plai”

Sport si bani

Ultimul scandal din sport despre care citesc ii implica pe Fernando Alonso, Nelson Piquet Jr si firma Renault. Zice-se ca spre sfarsitul sezonului trecut de Formula 1, la cursa de la Singapore, Nelson Piquet Jr ar fi primit din partea echipei ordine de a genera un (rezonabil de) mic accident care sa provoace oprirea cursei, si care sa-l avantajeze pe coechipierul sau Alonso. Ce este adevarat in asta?... Accidentul a avut loc, Piquet a abandonat, iar Alonso s-a descurcat de minune cu ocazia intrarii safety-car-ului fiindca avusese prevederea miraculoasa de a intra la boxe cu trei tururi inainte de accident. Alonso a castigat cursa, care, interesant, a fost prima cursa castigat de Renault in intregul sezon, ceea ce da o greutate suplimentara observatiei ca firma era presata puternic de actionari sa raporteze o victorie. Cu alte cuvinte, ne mentinem in domeniul plauzibilului, mai ales daca ne amintim de alte scandaluri de coruptie si inselatorie din sport.
Ce s-a intamplat cu idealul sportului practicat de dragul sportului? Ce i-a facut pe atatia sportivi de frunte sa minta, sa insele, sa se dopeze, sa simuleze? Raspunsul este evident: banii. O data cu intrarea sportului in prim planul interesului mass-media, banii investiti in sport au devenit din ajutor dezinteresat afacere rentabila. Evident, nu poate fi la fel de rentabila pentru oricine, si aceasta lectie invatata de investitori a adus cu ea fenomene specifice: concurenta neloiala, aplicarea de presiuni, mita, santajul, falimentul. Si nu numai asta. Daca Realul plateste pe Cristiano Ronaldo aproape o suta de milioane de euro, ce simte o echipa neinsemnata dintr-o tara mica, care se lupta sa-si plateasca jucatorii de la o luna la alta, in momentul unei intalniri directe? Da, David l-a doborat pe Goliat, insa nu-mi inchipui vreodata ca s-ar fi dus cu inima usoara la lupta. Prapastia dintre sportul amator si cel profesionist se adanceste tot mai mult, pe masura ce sportul profesionist este interesat tot mai putin de performanta sportiva, si tot mai mult de cea financiara. Imi place in continuare sa privesc un meci de fotbal, sau baschet, sau o cursa de Formula 1, insa resimt de mai multa vreme pierderea a ceva important, ceva pe care incercam in zadar sa-l definesc.
Acum am realizat, este spiritul sportiv. Odihneasca-se in pace.


“Burebista in tara lui Asterix si Obelix”

Spam

Sunt nelinistit. De vreo doua saptamani spamul meu incearca sa-mi transmita ceva si nu stiu cum sa reactionez.
Fiind o persoana cu copioasa activitate pe Internet, primesc pe toate adresele de email o multime de spam, insa pe nici una mai mult ca la Yahoo. Grosul spamului meu nu este cu nimic iesit din comun: Viagra ieftina, retete pentru lungirea penisului, poze nud cu Lindsay Lohan, scrisori nigeriene, oferte de lucru la domiciliu, cand si cand cineva care ma apeleaza de pe Tagged sau Hi5... O perioada lunga de timp exista cineva care imi trimitea zilnic pe Yahoo cate un virus, in speranta ca intr-o buna dimineata, fie din cauza nesomnului, fie doar din plictiseala, voi deschide mailul cu pricina. Dupa ani si ani de zile respectivul/respectiva masina zombie a renuntat, lasandu-ma cu nostalgii masochiste. Mutandu-ma in Australia, am inceput sa primesc mailuri de la tinere din Rusia care aveau nevoie de un... sponsor ca sa emigreze. Scriind “Stapanul Belelelor” din postura de Dumnezeu, am inceput la scurta vreme sa primesc mesaje care, daca ar fi adevarate, ar da bine in inboxul oricui, de la dumnezeu@imprudent.ro. Am acceptat chiar, cu minima surpriza, sa incep sa primesc mesaje de la Raiffeisen Bank, filiala romaneasca, care insistau ca o sa-mi suspende contul daca nu-mi actualizez datele.
Insa de vreo doua saptamani cineva imi trimite zilnic mesaje despre camere spion, deghizate in pixuri sau in ochelari, la preturi avantajoase. Profit pe aceasta cale sa anunt CIA, MI6 sau cine mai asculta de cealalta parte a Echelonului, ca nu sunt interesat. Sau incearca SRI-ul, aflat in pana de agenti, sa ma reactiveze, la cincisprezece ani de la terminarea armatei? Nu stiu si nu ma intereseaza, insa de acum voi cultiva o paranoia sanatoasa. Cum vad pe cineva prin preajma mea invartind un pix in mana, ma dau pe-aproape si-i zic “frumoasa vreme, da, sigur, si eu ma asteptam sa ploua... apropo, nu puteti sa-mi imprumutati si mie putin pixul sa-mi notez ceva? Dar ochelarii? Stiu, suna ciudat, insa am o intuitie ca avem aceleasi dioptrii...”

PS Ce ziceti, e spamul vostru mai bun decat spamul meu? Vi s-a intamplat vreodata ca un mesaj de spam sa va ajute intr-o situatie concreta? Va mai amintiti cum era viata fara spam?


“Opposites attract”