Doza Zilnica

Gata

2009-09-03T07:51:00.000-07:00

Ieri, in vreme ce planuiam “doza”, am realizat brusc ca de la o vreme disconfortul de a o gestiona – gasit timp liber, gasit stare de spirit potrivita, gasit subiect potrivit – a inceput sa depaseasca placerea de a comunica “hartiei” ganduri, imagini, atitudini. Pacat.
Apropo de hartie, daca ea, pentru un jurnal, este un partener de discutie de la care stii exact ce sa astepti (intelegere neconditionata si tacere de mormant), un jurnal pe Internet iti da speranta interactivitatii. Porneste ca un jurnal - “nu conteaza cine il citeste, il scriu fiindca simt nevoia” - insa pe parcurs ideea dialogului te seduce si devii la fel de interesat de cititorii tai ca si ei de scriitura ta. Daca ei nu raspund, esti trist. Daca ei dispar, te simti vinovat. Daca ei nu se multiplica, simti ca undeva ai gresit.
Mai este apoi sindromul exploratorului. El se simte fericit si implicat atata vreme cat se afla in locuri noi si incearca lucruri noi. Cand noutatea se preschimba in rutina el realizeaza brusc ca locul lui este in alta parte, julindu-si genunchii in versantul unei noi provocari.
Care este acea provocare pentru mine? Nu stiu inca, dar sunt mari sanse sa fie legata de experienta elvetiana.
Intre timp, va urez tuturor o viata frumoasa si imi ingadui sa sper ca daca, macar din cand in cand, v-am deschis ochii asupra unui lucru sau idei noi, nu veti pierde nicicand obiceiul de a cauta noul imprejurul vostru. Va pup!

“Pe-un picior de plai”

Sport si bani

2009-09-02T07:30:00.000-07:00

Ultimul scandal din sport despre care citesc ii implica pe Fernando Alonso, Nelson Piquet Jr si firma Renault. Zice-se ca spre sfarsitul sezonului trecut de Formula 1, la cursa de la Singapore, Nelson Piquet Jr ar fi primit din partea echipei ordine de a genera un (rezonabil de) mic accident care sa provoace oprirea cursei, si care sa-l avantajeze pe coechipierul sau Alonso. Ce este adevarat in asta?... Accidentul a avut loc, Piquet a abandonat, iar Alonso s-a descurcat de minune cu ocazia intrarii safety-car-ului fiindca avusese prevederea miraculoasa de a intra la boxe cu trei tururi inainte de accident. Alonso a castigat cursa, care, interesant, a fost prima cursa castigat de Renault in intregul sezon, ceea ce da o greutate suplimentara observatiei ca firma era presata puternic de actionari sa raporteze o victorie. Cu alte cuvinte, ne mentinem in domeniul plauzibilului, mai ales daca ne amintim de alte scandaluri de coruptie si inselatorie din sport.
Ce s-a intamplat cu idealul sportului practicat de dragul sportului? Ce i-a facut pe atatia sportivi de frunte sa minta, sa insele, sa se dopeze, sa simuleze? Raspunsul este evident: banii. O data cu intrarea sportului in prim planul interesului mass-media, banii investiti in sport au devenit din ajutor dezinteresat afacere rentabila. Evident, nu poate fi la fel de rentabila pentru oricine, si aceasta lectie invatata de investitori a adus cu ea fenomene specifice: concurenta neloiala, aplicarea de presiuni, mita, santajul, falimentul. Si nu numai asta. Daca Realul plateste pe Cristiano Ronaldo aproape o suta de milioane de euro, ce simte o echipa neinsemnata dintr-o tara mica, care se lupta sa-si plateasca jucatorii de la o luna la alta, in momentul unei intalniri directe? Da, David l-a doborat pe Goliat, insa nu-mi inchipui vreodata ca s-ar fi dus cu inima usoara la lupta. Prapastia dintre sportul amator si cel profesionist se adanceste tot mai mult, pe masura ce sportul profesionist este interesat tot mai putin de performanta sportiva, si tot mai mult de cea financiara. Imi place in continuare sa privesc un meci de fotbal, sau baschet, sau o cursa de Formula 1, insa resimt de mai multa vreme pierderea a ceva important, ceva pe care incercam in zadar sa-l definesc.
Acum am realizat, este spiritul sportiv. Odihneasca-se in pace.

“Burebista in tara lui Asterix si Obelix”

Spam

2009-09-01T07:35:00.001-07:00

Sunt nelinistit. De vreo doua saptamani spamul meu incearca sa-mi transmita ceva si nu stiu cum sa reactionez.
Fiind o persoana cu copioasa activitate pe Internet, primesc pe toate adresele de email o multime de spam, insa pe nici una mai mult ca la Yahoo. Grosul spamului meu nu este cu nimic iesit din comun: Viagra ieftina, retete pentru lungirea penisului, poze nud cu Lindsay Lohan, scrisori nigeriene, oferte de lucru la domiciliu, cand si cand cineva care ma apeleaza de pe Tagged sau Hi5... O perioada lunga de timp exista cineva care imi trimitea zilnic pe Yahoo cate un virus, in speranta ca intr-o buna dimineata, fie din cauza nesomnului, fie doar din plictiseala, voi deschide mailul cu pricina. Dupa ani si ani de zile respectivul/respectiva masina zombie a renuntat, lasandu-ma cu nostalgii masochiste. Mutandu-ma in Australia, am inceput sa primesc mailuri de la tinere din Rusia care aveau nevoie de un... sponsor ca sa emigreze. Scriind “Stapanul Belelelor” din postura de Dumnezeu, am inceput la scurta vreme sa primesc mesaje care, daca ar fi adevarate, ar da bine in inboxul oricui, de la dumnezeu@imprudent.ro. Am acceptat chiar, cu minima surpriza, sa incep sa primesc mesaje de la Raiffeisen Bank, filiala romaneasca, care insistau ca o sa-mi suspende contul daca nu-mi actualizez datele.
Insa de vreo doua saptamani cineva imi trimite zilnic mesaje despre camere spion, deghizate in pixuri sau in ochelari, la preturi avantajoase. Profit pe aceasta cale sa anunt CIA, MI6 sau cine mai asculta de cealalta parte a Echelonului, ca nu sunt interesat. Sau incearca SRI-ul, aflat in pana de agenti, sa ma reactiveze, la cincisprezece ani de la terminarea armatei? Nu stiu si nu ma intereseaza, insa de acum voi cultiva o paranoia sanatoasa. Cum vad pe cineva prin preajma mea invartind un pix in mana, ma dau pe-aproape si-i zic “frumoasa vreme, da, sigur, si eu ma asteptam sa ploua... apropo, nu puteti sa-mi imprumutati si mie putin pixul sa-mi notez ceva? Dar ochelarii? Stiu, suna ciudat, insa am o intuitie ca avem aceleasi dioptrii...”

PS Ce ziceti, e spamul vostru mai bun decat spamul meu? Vi s-a intamplat vreodata ca un mesaj de spam sa va ajute intr-o situatie concreta? Va mai amintiti cum era viata fara spam?

“Opposites attract”

Sa-mi sara ochii coarda daca va mint

2009-08-31T08:26:00.001-07:00

Am tot scris ca sistemul de aici din Elvetia este imbacsit, rigid si deseori ineficient, si ca este facut sa te stoarca de bani cu orice prilej, oricat de marunt. Poate m-ati crezut, poate nu. Hai atunci sa va dau un exemplu concret de escaladare a unei situatii petrecut recent, si sa vedem ce mai ziceti.
Pai se facea ca trebuia sa ne punem la punct un cont bancar in Elvetia – suna bine, nu? Fonduri ilicite, vacante pe Coasta de Azur, Mafia... toate trec fugar prin minte. Lasati prostiile!... Ne-am dus la un sediu Credit Suisse si ne-am creat un cont. Dupa trei zile au inceput sa vina prin posta hartiile: PIN-urile pentru cartile de debit(nu am creat carti de credit, avand deja trei pe constiinta in Australia), apoi cartile de debit, diverse hartii cu termeni contractuali si anunturi. Primul semn rau: fiindca angajata de la banca mi-a scris gresit numele(toti incearca sa ma convinga ca e mai bine “Christian” decat “Cristian”), desi i-am atras atentia, cardul poarta numele gresit pe el. Al doilea: desi am discutat in engleza cu functionara, trei sferturi din hartiile primite sunt in pasareasca... pardon, germana. Cu dictionarul in mana si Google-ul la subtioara pornesc sa citesc termenii si ma ingrozesc: “I-auzi Flori, daca vrei sa blochezi cardul trebuie sa platesti!” Ce oroare, in Australia asa ceva se face pe gratis!... Alta oroare, PIN-ul are sase cifre!...
Intermezzo: contul este gol, asa ca nu-l atingem, pana nu intra in el primul salariu al lui Flori. Buuuun.
Prima aventura: Flori intra in magazin, da sa plateasca, baga PIN-ul furnizat de banca de trei ori, si de trei ori EFTProstul ii spune ca PIN-ul e gresit. Ma gandesc, nu prea cordial, ca Flori si-a notat numarul gresit.
Hai sa mergem la un ATM sa schimbam PIN-urile in ceva mai uman si sa incercam sa scoatem niste bani. Prima surpriza: folosind cardurile australiene in Elvetia, ATM-ul vedea ca suntem straini si ne propunea la inceput sa alegem limba in care vrem sa operam. Folosind cardul de la CS, frumoasa limba a lui Schiller si Beckenbauer este singura optiune. Nu-i nimic, aplicam metoda “detectorul de mine albanez” si incepem sa navigam prin meniuri. La Flori e simplu: ni se raporteaza ca acest card este blocat si nu poate fi folosit la tranzactii. La mine dureaza mai mult: mi se cere PIN-ul vechi, il schimb, renunt sa mai incerc sa scot bani.
O noua zi: sun la hotline si intreb ce s-a intamplat cu cardul lui Flori. Mi se spune ca din cauza ca s-a introdus de trei ori codul gresit cardul a fost blocat... definitiv. (Cuuum? Ce? Incredibil pentru niste australieni!) Vrem un nou card? 20 de franci. Spasit, accept sa ni se trimita un nou card si inchid telefonul, gandind ca problemele s-au incheiat.
Insa o noua zi frumoasa de august soseste. Suntem la Ikea, si consider ca a venit momentul sa imi folosesc cardul. Bag PIN-ul si... eroare! Nu se poate, mai incerc o data si... eroare. Amintindu-mi de experienta lui Flori, bag cardul in buzunar si platesc cu unul australian. Chiar si in Australia puteai sa-ti blochezi temporar cardul daca bateai codul gresit de trei ori in aceeasi zi. Nu-i nimic, imi zic, sun si aflu ce s-a intamplat.
Sun si... Tipul de la telefon nu are nici o explicatie, are in schimb o teorie: ca atunci cand mi-am schimbat PIN-ul n-am dat confirmarea finala. Mai sa fie!... In legatura cu Flori n-are nici o explicatie... politicoasa. Imi sugereaza sa mai incerc o data PIN-ul vechi. Bun, il intreb, s-a resetat contorul de greseli, nu-i asa? Nu, imi raspunde ingenuu. Nu se reseteaza niciodata – in traducere daca de acum incolo as folosi cardul fara probleme un an de zile si apoi intr-o joi as introduce PIN-ul gresit cardul mi-ar fi blocat definitiv. Pai si atunci, il intreb, merita sa bat la intamplare PIN-ul vechi, in speranta ca va merge? Da, imi raspunde, daca nu merge comandati un card nou. (Pam-pam!) Cu mintea mea zburdalnica de australian optimist il intreb: puteti sa-mi resetati PIN-ul si sa-mi trimiteti unul nou? Nu. Puteti sa resetati contorul de erori, tinand cont ca v-am raspuns la toate intrebarile de securitate despre ce grupa sanguina are cainele unchiului meu? Nu.
Epilog: stau cu privirea atintita in gol si nu stiu ce sa fac. Vin dintr-o tara unde prestatorii de servicii incearca sa faca viata clientului simpla si frumoasa(daca tot ii iau banii!) M-am nascut intr-o tara care, desi are reputatia de a fi birocratica acum imi pare paradisul pe Pamant. Traiesc intr-un roman de Kafka. Maine dimineata probabil urmeaza sa ma trezesc sub forma de gandac, si zau daca nu-mi surade perspectiva. Cica razboiul nuclear se apropie...

“Anul asta a dat mana...”

Din lumea celor care... nu cuvanta?!?

2009-08-28T08:12:00.000-07:00

Uneori am senzatia ca sunt mai intelepti decat noi. In general, la cateva minute mai tarziu ma trezesc. Distrati-va cu ei si sa aveti un Wochenende placut!

"Urma scapa turma"

Revista presei

2009-08-27T07:55:00.001-07:00

Unui anume gen de presa, cel putin. Un coleg imi atrage atentia ca un fermier mexican a descoperit in urma cu doi ani un bebelus extraterestru pe care, din teama, l-a inecat intr-un sant plin cu apa. Omul sustine cu o oarecare admiratie ca vietatea era atat de rezistenta incat a trebuit s-o tina ore in sir sub apa ca sa isi dea in sfarsit duhul. Insa cineva tot a aflat, fiindca o puzderie de savanti au dat goana si au recuperat cadavrul, cercetandu-l in amanuntime. “Savantii” sustin de pilda, ca vietatea era “extrem de inteligenta”, un sceptic putand sa se intrebe cum de au ajuns la aceasta concluzie. Marturisesc ca am stat si eu pret de cateva minute si m-am scarpinat in varful capului, apoi mi-am imaginat ca un test standard de inteligenta pentru un cadavru se petrece cam asa: se aseaza cadavrul in fotoliu in fata televizorului si i se pun doua ore de episoade din “Family Guy”; daca la sfarsitul celor doua ore cadavrul n-a schitat nici macar un zambet se poate conchide ca este, intr-adevar, extrem de inteligent. Mai zic savantii ca vietatea prezenta unele caracteristici similare soparlelor – ceea ce ne da o vaga idee de ce bietul ghinionist a avut nevoie de cateva ore ca sa moara inecat intr-un sant, imbibat de aroma gunoaielor in descompunere. Ca toate stirile de incredere, noutatea ne parvine prin intermediul unui site nemtesc. Un sfat pentru alti extraterestri care vin tocmai in fundatura asta ca sa-si abandoneze bebelusii: nu uitati sa lasati si un biletel continand numele si eventuale alergii la benzen, toluen, foc, obiecte contondente.
Din coltul aceleiasi pagini imi face cu ochiul o stire despre cinci muncitori chinezi ucisi intr-un accident auto in Algeria. Instinctul imi spune ca era un automobil romanesc condus de un sofer neo-zeelandez. Sfatuim insistent toti muncitorii chinezi sa evite cu grija astfel de circumstante.
In sfarsit, monstrul din Loch Ness a fost descoperit cu ajutorul Google Earth – cand va spuneam eu ca-i bun?!?... Cei care l-au descoperit spun ca monstrul are douazeci de metri lungime, un picior de lemn si e cam tare de urechea stanga. Ca toate stirile de incredere care nu vin din Germania, noutatea ne parvine prin intermediul unei agentii chinezesti de presa.
Vreti adresa? Nu v-o dau, ca sa puteti apoi da vina pe mine ca va pierdeti vremea citind prostii.

“Dincolo”

Va da Basescu mana cu Madonna?

2009-08-26T04:08:00.000-07:00

Romania asteapta cu sufletul la gura concertul din seara aceasta al Madonnei, cu un entuziasm cum numai un alt concert din trecut a reusit sa starneasca: cel al lui Michael Jackson. Michael Jackson era pe sfarsit de cariera si, baiat de treaba cum il stim, s-a lasat inhamat la caruta politica a lui Ion Iliescu, dand mana cu acesta, lasandu-se fotografiat impreuna cu el, taind impreuna panglici inaugurale si cate si mai cate.
Intrebarea este asadar cat se poate de simpla: va da presedintele Basescu, actualmente urcat pe cal electoral si luptand cu buzduganul sau cu trei peceti sa faca uitate nazbatiile fratelui sau Mircea, mana cu starul american, incercand sa ne demonstreze ca nu e numai “shmacar”, ci si “grooveh”? Sau poate i-o va saruta, cu unsuros romantism balcanic, cu aroma de parizer ieftin si de sfert de Murfatlar?
Voi ce ziceti?

“Protectorul orasului”

Ziua cea mare

2009-08-25T09:23:00.000-07:00

Revenind la Elvetia, astazi e o zi eveniment! Prima zi de cand am sosit aici cand putem sa aruncam cartoane!...
Saptamani in sir am taiat si presat ambalaje de aparate, alimente, oua, incaltaminte, le-am stivuit frumos, cu rabdarea unor harciogi, in dulapul de pe balcon, in asteptarea acestei zile. Zi dupa zi am privit teancul cu dragostea unor parinti, l-am privit cum creste, cum capata forma si culoare, cum de pe o latura a lui ne zambeste o reclama la D-Link si de pe alta ne imbie conturul unor oua organice de gaini hranite numai cu gaini care s-au hranit toata viata lor numai cu gaini indopate cu graunte din campiile edenului... Ora dupa ora, cuprinsi de neliniste, am alergat pe balcon si am deschis usurel usa dulapului, sagetati de o presimtire rea, cum ca teancul s-ar fi rasturnat, sau poate ar fi hotarat sa ne paraseasca inainte de implinirea lunii, sau cine stie ce mai grozavie...
Insa astazi gata! Fructul e parguit, noi suntem pregatiti sufleteste. Vom merge impreuna sa legam cu sfoara acel mic turn Babel de carton, vom deschide usa, vom pasi usurel afara si il vom depune, plini de regrete si sperante, la coltul blocului...

“Asa ne-am infiltrat si noi in Basel”

Biciul religiei si maciuca ateismului

2009-08-24T09:38:00.000-07:00

Care va sa zica avem credinciosii de toate afiliatiile, de o parte, si ateii de cealalta parte, iar in mijloc, ca o insulita izbita de valuri si erodata de forta lor, agnosticii. Tirurile de artilerie au fost puternice de-a lungul istoriei(nu ma refer de aceasta data la confruntarile armate, ci la cele de idei) si deseori ateii, acuzandu-i pe credinciosi pentru fanatismul lor, au dovedit unul pe masura.
Ce mi-a adus aminte de aceasta confruntare a fost o stire sosita din Malaezia. O asistenta medicala de 32 de ani, de religie islamica, a recunoscut ca a consumat bauturi alcoolice in holul unui hotel. Potrivit legii musulmane, care in Malaezia este aplicata cu strictete oricarui cetatean sau vizitator de religie musulmana, acesta este un delict si trebuie pedepsit prin biciuire. Lucrul ciudat este ca in aceasta tara reprezentantii tuturor celorlalte religii sunt judecati potrivit unui cod civil dupa model european. Sentinta va fi executata dupa incheierea Ramadanului, in septembrie. In general o stire ca asta trece neobservata – cat de mult ne convine sa fim miopi cand acte brutale se petrec in locuri indepartate! - insa fiindca am o multime de colegi si prieteni malaezieni(compania noastra are un birou de programare in Kuala Lumpur) mie mi-a sarit in ochi imediat. Am inceput prin a ma simti indignat. Ce religie retrograda, ce excese face acum in sexolul XXI, ce pedeapsa umilitoare pentru un fleac, toate astea mi-au trecut prin minte intr-o clipa. Mi-am adus aminte de stiri carora, din teama si jena le-am acordat mult mai putina atentie, cu femei lapidate in Arabia Saudita pentru adulter, sau cu oameni cu mainile taiate pentru furt si mi-am dat seama ca o biciuire, desi umilitoare, este departe de tragismul altor pedepse. Cineva foarte detasat ar putea spune ca a practica o religie este ca si cum te-ai alatura unui club, sau te-ai duce intr-o tabara de antrenament, acceptand din start un set de reguli foarte dure care sunt justificate de recompensele deosebite pe care clubul ti le ofera. Insa daca intr-o tara relativ progresista ca Malaezia, in ultimii ani, musulmanilor care vor sa se converteasca la alte religii, au inceput sa li se puna piedici tot mai serioase, in tari unde islamismul este absolut, evadarea din propria ta religie este imposibila. Te nasti cu o religie, nu ti-o alegi, apoi ea iti devine inchisoare. Asta deja nu mai seamana cu clubul, oricat de dur, caruia ai decis sa i te alaturi, seamana mai degraba cu o structura mafiota din care retragerea nu se poate face decat cu picioarele inainte.
Incerc asadar, ca sa fiu impacat cu propriile-mi principii, sa nu osandesc o religie numai pentru ca ar crede in ceva gresit. Credinta, ca notiune, este un lucru extraordinar, si deseori simt invidie pentru certitudinile pe care le ofera. Insa atunci cand religia este organizata ca o inchisoare, un Alcatraz in care optiunea este inexistenta, atunci pot sa-mi scot toata artileria si s-o asez pe campul de lupta.
Fiindca menirea omului nu este sa construiasca ziduri, ci sa le darame.

“Piramide”

30 de reclame ale lui Arnold care ne spun mai multe despre japonezi decat despre el insusi

2009-08-21T04:00:00.000-07:00

Pui-pui? Bietul Arnold, sarmana tara!...

"O situatie de tot plansul"

Cale lunga, drum de fier

2009-08-20T05:53:00.001-07:00

Ati intuit probabil ca lucrurile aici, in Elvetia, intra oarecum in normal – adica eu voi incepe sa lucrez pentru o vreme pentru fosta mea companie din Australia, ceea ce ma va tine destul de ocupat – asa ca am inceput iarasi sa-mi aleg subiectele de aiurea de pe glob. Va amintiti cum scriam acum cateva luni despre drumurile din Romania, ironic si chiar coroziv? Nu stiu ce-mi venise, zau, sa acuz niste oameni nevinovati(numiti ministri) ca nu vor fi in stare sa inaugureze nici o autostrada sau drum nou.
Trebuie sa fac mea culpa, fiindca iata, acum cateva zile, prim-ministrul Boc si cu ministrul transporturilor Radu Berceanu, au inaugurat soseaua de centura a orasului Gherla! Insa nu apuc s-o fac decat pe jumatate(asa, ca un harakiri cu cutit de plastic, din avioanele Tarom), fiindca mai departe citesc ca patru zile mai tarziu drumul a fost inchis pentru reparatii!... Acum n-o fi Romania tara lui Speedy Gonzalez, sau a lui Usain Bolt, insa trebuie sa fie si asta un soi de record!... Continui sa citesc: au avut loc niste infiltratii de apa care au spalat pietrisul de sub asfalt, iar asfaltul sireacul s-a dezumflat ca fata Elenei Udrea cand a fost invitata in fata comisiei de ancheta a Parlamentului. Banuiesc ca pentru cei doi ministri care au fost prompti in a se umfla in pene pentru reusita drumului asta nu va fi un inconvenient major, fiindca in definitiv vina poate fi data pe un fenomen natural imposibil de controlat(din aceeasi categorie cu un tsunami sau un taifun), sau poate chiar pe guvernarea precedenta, in vreme ce ei au probleme “stringente” de rezolvat.
Propun totusi, ca in semn de buna credinta, pana la reintrarea in folosinta a soselei(si stim cu totii ca se va lucra la remedierea situatiei cu elan si abnegatie), cei doi ministri sa fie gazduiti in frumosul oras transilvanean, chiar in hotelul care l-a facut atat de renumit. Parol!

“Primaria de jucarie”

Liceenii Drog 'n' Roll

2009-08-19T05:55:00.000-07:00

Da, o generatie o judeca pe alta, mare descoperire!... Insa ca sa stiti la ce sa va asteptati, auziti de la mine ca se pregateste un nou film din seria “Liceenii”, care o sa fie gata la toamna, si care o sa aiba o poveste “mai reala si mai actuala”, cu familii disfunctionale, droguri si alcool. Asadar dam emotiile la romana si greutatile de la mate pe necazuri cu politia si dificultati de validare intr-o lume in care cocalarul din banca vecina are un Mercedes mai misto si la gat un lant ceva mai gros. O dam pe profesoara de matematica Isoscel pe asistentul social Borcanel si probabil, ca personaj nou, il vom avea pe profesorul de religie/intelligent design Biblicel. Idila dintre Mihai si Dana, ei bine, cum sa explicam noi tanarului mileniului trei conceptul de idila? Vom folosi, in loc de trandafirii pe care Mihai ii lasa zilnic in banca Danei, skilluri si artifacte pe care el i le transfera gratuit ei in World of Warcraft, pe care amandoi eroii principali il joaca cu pasiune. El, un warlock de nivel 34, ea un druid de nivel 42(ajutata de bonusurile transferate in secret de el), aflata insa in plina criza de identitate si atrasa de Gutza, zis si Boieru' zis si Aifon zis si Maibah al Treilea, baiat de miliardar cu extinse studii agronomice si care isi rotunjeste veniturile facand un modest(aproape artizanal) trafic de droguri. Gutza zis si Aifon isi da seama ca Mihai e “in buza” dupa Dana si il provoaca la un Tokyo Drift pe malul Dambovitei, insa Mihai, baiat studios, care stie sa recite pe dinafara tot arborele de skilluri din Warcraft nici macar nu are masina. Asa incepe calatoria in abis a lui Mihai, in incercarea lui de a capata ceea ce n-are si de a pastra ceea ce credea ca avea. In final, fiindca este o poveste “reala si actuala”, toata lumea ramane cu buzele umflate, Mihai executand munca in folosul comunitatii, Dana insarcinata cu nu spun cine, persoana insemnata, profesorul Biblicel pierzandu-si credinta in designuri inteligente in contact cu inteligenta tinerei generatii, mai putin Aifon care multumita lantului de la gat e remarcat de un regizor de pe MTV si inregistreaza in scurt timp un videoclip care sparge barierele(de jos) ale succesului. Canietz film!
Nu stiu voi, insa eu unul de-abia astept sa il vad!

“Un restaurant bun la tavaleala”

Povara argintului

2009-08-18T01:49:00.000-07:00

In 2007 Tyson Gay era cel mai rapid om de pe planeta. Medalii de aur la trei probe de sprint diferite(100 metri, 200 metri si 400 metri) si toata lumea la picioarele sale. Statut de idol.
In 2008 totul s-a schimbat pentru el. O accidentare si mai ales un nou rival - Usain Bolt – si asa s-a facut ca Tyson s-a intors de la olimpiada de la Beijing fara nici o medalie.
2009 a inceput bine pentru Tyson Gay – a stabilit niste noi recorduri, a castigat noi medalii de aur, de fiecare data acolo unde Usain Bolt, omul sageata, nu concura. Au venit campionatele mondiale de la Berlin, in care crema sprinterilor mondiali - Bolt, Gay si Asafa Powell – s-a strans pentru un super-eveniment in finala cursei de 100 metri plat. Tyson Gay a alergat formidabil, stabilind un nou record al Statelor Unite cu 9.71 secunde. Fenomenal atlet! Insa uneori nici macar sa fii fenomenal nu este de ajuns; Bolt a alergat ca un extraterestru, spulberand, cu 9.58, vechiul(de un an, si tot al lui) record mondial. Din nou, Bolt ia totul, iar Gay, la mustata, pierde totul, fiindca Gloria ii iubeste numai pe cei de pe locul intai. Este vina lui? Greu sa pui problema in termenii astia, atunci cand atletul in discutie este mai rapid decat oricare alt om din istorie, mai putin Usain Bolt. Ceea ce nu face lucrurile mai putin frustrante pentru Tyson Gay. Fiindca in constiinta oamenilor el ramane cel de pe locul doi.
Ca sa rezum: “Bolt is gold, but silver is gay”.

“Welcome to the 80s”

Lectia despre surub

2009-08-17T02:30:00.000-07:00

Era un banc pe vremea lui Ceausescu, ceva de genul : un tip se ineaca in Marea Neagra, aproape de mal; da disperat din maini si din picioare si striga “Help! Help!” Vede el ca nu-i sare nimeni in ajutor si incepe in alte limbi “Hilfe! Au secours! Aiuto!” Nimic. Tipul se ineaca. Doi tipi stau tacticosi pe mal, privind scena din departare, si unul zice: “Ia uite mai ce tip destept! Cate limbi stie!...” Si celalalt, ridicand din umeri: “Si la ce i-a folosit? Nu mai bine invata sa inoate in timpul asta?”
Iata-ma pe mine, omul care l-a imblanzit pe Platon si l-a privit pe Riemann in ochi si a supravietuit, pus in dificultate de un holsurub. Stau de doua saptamani in apartament – si nu, nu sunt un neajutorat, am reusit sa rezolv cam toate celelalte probleme, asamblat mobila, montat aparate, cabluri, instalat becuri – si sufrageria(care este totodata si cea mai goala incapere: un modem de cablu, un router, un telefon si vreo treizeci de cabluri) imi surade in continuare stirb, lipsita de lustra si chiar si de bec. Plafoniera e cumparata si isi asteapta frumos randul sus pe sifonier, acoperita deja de un strat subtire de praf. Toate astea fiindca nu ma pot hotari cum sa o fixez de tavan: sa folosesc holsuruburi? Probabil ca da, insa sa folosesc la ele si dibluri? Apoi, firele care ies din tavan, sunt, multumita precedentului proprietar, foarte scurte, si nu pare prea usor sa le prinzi de conectorii plafonierei. Cum sa fac? Tot felul de ganduri imi inunda creierul ziua si noaptea: s-o surpa tavanul daca fac ceva gresit? Ma pune administratorul la plata? De ce eu, Dumnezeule, de ce eu? Ma trezesc plin de sudoare din cosmaruri in care cineva imi infige un diblu gigantic intr-una din nari si incearca apoi sa strecoare, ca lui Arnie in Total Recall, o imensa bila rosie prin orificiul lui in strafundurile creierului meu.
Sufrageria mi-a devenit loc de neplacut pelerinaj – intru umil pe usa, privesc tavanul, apoi murmur, asemeni lui Hamlet: "Sunt mai multe lucruri în cer şi pe pământ, Horatio, decât ai visat tu vreodată în filozofia ta."

“Taur psihedelic”

Hai sa-i mai barfim putin pe elvetieni...

2009-08-14T11:58:00.000-07:00

Stiti ca exista maniaci ai statisticilor, care vor sa arate ca tara lor, desi a catsigat la olimpiada doar cateva medalii, este de fapt in frunte ca numar de medalii per capita... La fel s-a facut si cu premiile Nobel, care au chiar si o pagina pe Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Nobel_laureates_per_capita , si probabil ca exista pe undeva si o pagina cu numarul de persoane cu sindromul Tourette per numar de vaci furajate natural. Revenind la oile noastre, adica la elvetieni, vom constata ca nu mai putin de 25 de elvetieni au luat de-a lungul istoriei prestigiosul premiu(dintre care numai trei pentru pace!) Mai mult, in clasamentul per capita, dominat de colosul cultural si stiintific Faroe, Elvetia se afla pe locul patru, fiind practic prima natiune care nu se afla in top multumita unui accident fericit. Asa ca, lasand de o parte mistoul(in care noi, romanii, posesori ai doar doua premii, suntem campioni), lasand de o parte incetineala, meticulozitatea extrema, birocratia elvetienilor, trebuie sa recunoastem ca nu sunt deloc o natiune de laudat. E adevarat, bunastarea iti ofera laboratoare moderne si bine utilate, iti aduce imigranti bine calificati, insa fie si pentru faptul ca au reusit sa cladeasca aceasta bunastare, hai sa-i laudam putin pe elvetieni.
Stiu ca veti banui ca am avut de ales intre o suta de ore de munca in serviciul comunitatii(pentru deturnare de presuri si deversare frauduloasa a gunoaielor) si a scrie un articol elogios despre elvetieni care sa nu contina referiri la gaurile din branza lor, insa nu e adevarat. Vine weekendul, ma simt relaxat, laptele de la cina era probabil putin fermentat...

“Monument national de vanzare”

Momente si schite

2009-08-13T07:42:00.001-07:00

Probabil ca ati inceput sa va plictisiti de atatea detalii si unghiuri ascunse asupra Elvetiei si elvetienilor. In definitiv, cat locuiam in Brisbane nu va impuiam capul cu ciudateniile australienilor. Totusi...
Unu. La ora opt dimineata, dupa ce am lasat-o pe Max la gradinita, ma intorc acasa si dau peste doi muncitori care tundeau iarba dintre blocuri. Fiecare cocotat in cate o masinuta de jucarie, facea rotocoale asemeni unui Roomba supradimensionat, incercand sa acopere toata iarba disponibila. Zgomot asurzitor. Intru in casa si inchid ferestrele relevante, transformand vuietul in zumzait si simfonia in cantec de leagan. Baietii persevereaza si ajung in spatele blocului. Ducandu-ma sa inchid si usile de la balcon, asist, pe reprize, la urmatoarea scena. Blocul din spate are, chiar langa unul dintre pereti, un povarnis care lasa sa se zareasca ferestrele de la subsol. Frizerii mecanizati, ajungand la el, fiindca nu dispun de masini normale de tuns iarba care se pot tine cu mana si inclina la unghiul potrivit, iar daca s-ar aventura pe versant cu Trabantelele lor s-ar prabusi direct pe geamurile de la subsol, opresc masinile si o pun de un sfat. Nimic prea inteligent nu reiese, asa ca pun mana pe telefon si cheama pe unul “de la centru”. Vine omul de la centru, isi da, in sens metaforic, sapca pe spate, se mai invarte si el si masoara ceva, insa tot nu e multumit. Pune mana pe telefon si face un apel cum nu se face in fiecare zi – cheama probabil echipa de experti “de soc”. “De soc” zic, pentru ca expertii care sosesc poarta camasi si cravate, asemeni asasinilor de elita din filmele politiste. Purced expertii la acelasi tip de masuratori, in vreme ce omul “de la centru” ii priveste zambitor, admirativ, iar frizerii mecanizati au gurile cascate. Dupa trei minute de socoteli expertii decid, uneltele sunt stranse si masinutele pleaca. Ca sa castigi un razboi, trebuie uneori sa mai si cedezi cate o batalie.
Doi. Acum o saptamana ne-am dus la Coop Bau&Hobby (asta-i un magazin imens gen “Casa si Gradina”) sa cumparam un covoras de pus in fata usii, fiindca vremea era ploioasa si nu vroiam sa purtam noroiul pe covoarele persane(glumeam, casa e aproape goala) Am ales unul “dragut” si chiar vesel, cu o buburuza urcata pe o frunza si o floare in fundal si l-am pus mandri in fata usii. Trec cateva zile si ma intalnesc pe holul blocului cu administratorul, care “o ciupeste” putin pe engleza. “Frumos covor, zice el, aveti noroc ca asta nu e unul din blocurile unde toate covorasele trebuie sa arate la fel...” Ma uit la el si inghit in sec. Chiar ca avem noroc, altfel pe unde mai scoteam camasa?! Ma vedea mama in ziare – om mare, arestat de politie pentru deturnare de presuri!...

“Profunzime”

United Colours of Basel

2009-08-12T02:59:00.001-07:00

Nu sunt rasist, insa mi se pare nostim cand un negru sau un asiatic mi se adreseaza pe strada in germana iar eu, care arat si ma numesc ca un arian ridic din umeri si ingaim “Sorry, I don't speak German”. Bine, germana inteleg eu cat de cat, insa pe cei de pe aici trebuie sa-i fierbi putin in ulei incins pana se hotarasc sa foloseasca graiul lui Goethe in loc de dialectul local, care seamana izbitor cu o serie de scuipaturi, ca atunci cand o pisica incearca sa intimideze cainele vecinului. Ceva mai norocos ma simt daca cineva mi se adreseaza in italiana, fiindca ceva resorturi atavice se trezesc in mine si ma pomenesc gandind in iambi si pentametri ramasi de la Dante, cu inerentele impuritati hispanice cauzate de vinovata urmarire a aventurilor Luisei Fernanda si a lui Juan del Diablo pe vremea adolescentei tarzii. Si nu pot niciodata sa imi reprim din memorie povestea prietenului stabilit de cativa ani in Italia care, incercand sa-si descrie simtul de proprietate asupra a doua prietene cu care se afla pe o partie la munte, i-a spus unui localnic “Queste fete sono mio.” (ati ghicit, “fete” inseamna branze in italiana)
Daca trec granita in Franta(locuim la vreo trei sute de metri de frontiera) totul se schimba radical. Desi numele de pe usa primei case frantuzesti intalnite este Bettendorf sau ceva de genul asta, nu auzi in jur decat franceza pura, curgatoare, muzicala. Aici ma simt in elementul meu, si nu ma pot opri sa citesc, pe fiecare noua strada si in fata fiecarui nou magazin si hotel, numele. Fiindca n-am mai vorbit de mult franceza ma balbai, imi caut cuvintele, si mai rau, daca incerc zilele astea sa vorbesc in franceza imi vin uneori in minte termeni nemtesti pe care de-abia i-am cules de cine stie unde. Acasa vorbesc doua limbi – romana cu Flori si romana pentru copii(de exemplu “hai tza punem papalonii pe fetitza”) cu Maxine – iar engleza n-o mai folosesc decat cand o las pe Max la gradinita sau cand cunostintele mele de limbi locale ma tradeaza. As vrea sa spun ca visez in hindi, insa realitatea este ca in ultima vreme o dau mai mult pe swahili, mai ales daca este un cosmar. Iar ieri, in centrul orasului, chiar in fata primariei vechi, imi auzira urechile ceva de genul: “Si dacî o iei pi stanga dai di bancî”. “Pazea”, gandii io atunci la repezeala, “aici chiar ca este Turnul Basel!”

"O cezariana scapata de sub control"

Elvetianul

2009-08-11T10:00:00.000-07:00

Cred ca v-ati prins pana acum ca nu-mi plac multe lucruri in Elvetia. Stiti vorba aia despre Romania: “frumoasa tara, pacat ca-i locuita!”? Ei bine, eu as folosi-o cu generozitate ca sa descriu Elvetia.
Dupa cum spuneam, este usor sa vezi Elvetia si sa-ti placa totul, absolut totul, daca esti turist. Ca turist te astepti sa platesti pentru o gramada de lucruri si ai si tu mana larga, fiindca e acea perioada a anului cand te simti si tu cu adevarat relaxat(sau asa iti repeti, sperand ca o sa ajungi sa o crezi). Ca locuitor, ei bine, descoperi ca de fapt elvetienii si-au cladit o imensa scena colorata, plina de panglici si confetti, pentru a o arata lumii, si ca in spatele ei au uitat sa construiasca altceva.
Multi elvetieni, si tineri si batrani, vorbesc engleza. Daca ii intrebi, invariabil iti raspund: “A bit”. Care este secretul? Spre deosebire de Germania, care nu este o atractie turistica, Elvetia a invatat repede cat de rentabil este sa ai grija de vizitatori. In toate scolile se studiaza engleza, iar filmele americane, pe multe canale TV elvetiene, nu sunt nici macar subtitrate, daramite vorbite pe deasupra, ca la nemti. Asteptand nerabdator intr-un magazin fotografic, am asistat la un dialog intre un vanzator elvetian si un client japonez intr-un “pidgin” care tinde sa devina pretutindeni pe glob limbajul universal.
Elvetianul, de pilda, este intotdeauna politicos si gata sa te ajute, atata vreme cat tu intelegi ca asta se face contra cost. Viata e grea, le spun probabil parintii elvetieni copiilor lor de cinci-sase ani, trebuie sa inveti sa-i extragi aproapelui tau banii pe toate caile posibile. Frate – frate, dar branza-i pe bani; dupa ce am locuit aici trei saptamani refuz sa cred ca zicala aceasta s-a nascut in Romania.
Alt lucru pe care copiii elvetieni il invata probabil din frageda pruncie este sa isi monitorizeze aproapele. In statul politienesc ideal – si in perioada multor abuzuri de-a lungul istoriei diverse tari au traversat astfel de regimuri – cetateanul X se prezinta din proprie initiativa la autoritati ca sa declare ca vecinul Y nu are culoarea potrivita de ferestre, sau ca parul cainelui sau are cu doi milimetri mai mult decat lungimea legala. De obicei insa presiunea pentru o astfel de schimbare in psihologia individuala vine de sus in jos, fiindca regimurile abile stiu sa speculeze nesiguranta generata de ubicuitatea monitorizarii. In Elvetia exista ceva din lucrul asta, insa obiceiul vine din educatie – sau poate, dupa atatea generatii, este deja congenital. Si atunci, stii ca esti inconjurat de vecini vigilenti si de camere de luat vederi(si sunt peste tot!), stii ca sistemul are o sita extrem de fina si ca orice marunta infractiune este prevazuta undeva, si incerci sa te comporti corect. Daca esti nascut aici, s-ar putea sa fii obisnuit cu reteaua nevazuta din jurul tau si sa nu-i mai simti apasarea; daca nu, iarasi depinde. S-ar putea sa te seduca prosperitatea si sa nu-ti mai pese de pretul platit. Daca nu, vei observa ca orice loc sau sistem isi are hibele lui, si ca pana si Dumnezeu, plictisit de treburi menajere, mai lasa cateodata paradisul in administrarea sfintilor lui.

Bonus. De azi incep sa postez cate o poza pe zi, incercand sa surprind spiritul Elvetiei cu bune si rele, frumoase si urate.

"Data viitoare ii pun eticheta..."

O zi din viata unui politist elvetian (CSI Basel)

2009-08-10T06:19:00.000-07:00

-Fuguta, baieti! Cod rosu! striga seful, scotandu-si capul pe usa biroului. Sedinta la mine in doua minute!
Agentul Muller isi ridica nasul din editia gratuita a lui Blick, deja agasat de faptul ca ieri sarbii lui FC Luzern au fost mai buni decat turcii lui FC Basel. Patrunse in birou, unde deja asteptau seful sau, capitanul Jager, plus alti patru sau cinci agenti.
-OK, incepe capitanul, acum ca suntem toti iata datele problemei: agentul nostru sub acoperire Weaselhoff a reusit, dupa doua saptamani de cercetari acerbe, sa-l descopere pe cel care arunca gunoi in saci de plastic verde in cartierul Iselin. Felicitari, Weaselhoff!
-Multumesc, raspunde respectivul, stergandu-si jenat o pata de vaselina de pe obraz. A fost meritul cooperarii interdepartamentale. Am primit un pont de la un peste albanez care lucreaza cand si cand pentru departamentul de moravuri usoare dandu-se drept tinichigiu italian. Asa am dat de urma numitului Cristian Englert, care nu o data, nu de doua ori, ci in mod repetat a folosit saci verzi pentru gunoiul menajer. In plus, avem suspiciuni ca o data a introdus o sticla maro in lada de reciclare pentru sticla transparenta…
-Maro?! exclama seful. Dumnezeule mare, oamenii astia nu se opresc niciodata?...
Weaselhoff clatina trist din cap, in semn ca da, maro. Urma un moment de tacere consternata.
-Ma scuzati ca intrerup, interveni Muller, pai nu mergem sa-l inhatam?
-Muller, Muller, raspunde plictisit seful, pacatul tau e nerabdarea. Din nefericire, circumscriptia vecina conduce o investigatie referitoare la un biciclist care a taiat calea unui autobuz ieri in Riehen, cauzand, in urma franarii bruste, julirea nasului unei calatoare, si ne-au solicitat sa ii ajutam cu doi oameni. Ridica un teanc de hartii in mana, apoi le rasfira in fata oamenilor lui. Vad ca toate formele necesare sunt completate, inclusiv noua Anexa 7a, drept care va trebui sa-i ajutam. Podolski, Ahmedovici, voi mergeti dupa biciclist. Muller, asta inseamna ca tu si cu partenerul tau va trebui sa va duceti singuri dupa acest infractor serial. Crezi ca va descurcati?
Muller isi privi ganditor pistolul.
-Mhmm, da, uff, sper sa-l prindem.
-Bafta atunci, raspunse seful, apoi Muller si Gross iesira din birou. In urma lor, ceilalti asteptara cateva minute, asistand la ceremonia de decernare a Crucii cu Sapte Tinte pentru merite deosebite agentului Weaselhoff.

Jurnal de front - Marea mutare

2009-07-30T13:27:00.000-07:00

Ca romanul – maine ne mutam cu catel, cu purcel, mai precis cu bagajele noastre, plus o mie de chestii donate sau imprumutate de cumnata mea, plus o canapea imprumutata de vara unui unchi al unui prieten de-al doilea, plus niste dulapuri imprumutate de prietenul unei verisoare de-ale unui unchi de-al treilea. Cand or ajunge lucrurile noastre cu vaporul, peste vreo luna si jumatate, o sa explodeze apartamentul… iar voi, saracii, o sa credeti ca a fost acceleratorul de particule de langa Geneva!...
Inainte de a intra in pauza fortata de “doza”, va urez tuturor numai bine si sa reusiti sa supravietuiti fara acidul pe care il secret! Pa!

Din nou intermezzo

2009-07-29T12:34:00.000-07:00

Mai intai sa va previn: ca sa activam in noul apartament telefonul si internetul trebuie sa asteptam cinci zile, asa ca saptamana viitoare va trece, cel mai probabil, fara doza.
Pe de alta parte, nici noi n-am facut azi mare lucru, din cauza ca primim cheile apartamentului de-abia maine, iar dragii mei cumnati care ne gazduiesc au plecat azi pe Jungfrau, lasandu-ne pe noi acasa cu doua fete pe cap. Singurul punct mai interesant al zilei a fost vizita noastra la piscina – ocazie cu care, ca sa raspund criticilor criticilor mele, hai sa spun ceva pozitiv despre Elvetia. In Australia e simplu – cam o cladire din trei are piscina. Rareori mergi sa inoti intr-un centru acvatic, caci n-ai nevoie. In Elvetia, gasesti cateva cam in orice oras mai mare – hai sa v-o descriu pe cea din Baden(tehnic vorbind, Untersiggenthal). Zona acoperita: bazin de dimensiuni olimpice, jumatate din el inzestrat cu trambulina de un metru si de trei metri, si cu apa de patru metri adancime in zona cu pricina. Tot inauntru, bazin pentru pitici. Afara: bazin olimpic, inzestrat intr-un colt cu platforma de trei si de sase metri, cu apa adanca de patru metri in zona cu pricina. Inclusiv membrii clubului local al scafandrilor amatori se antreneaza ocazional aici. Tot afara: bazin semiolimpic pentru copii, doua bazine ceva mai mici pentru bebelusi, fantani arteziene, si un parc cu iarba verde de vreo o mie de metri patrati. Dusuri in vreo sase locuri diferite, cabine de schimb in doua locuri si vestiarele cu dusuri inauntru.
Impresionant, nu-i asa? Mai ales in contextul in care zilele astea se discuta despre poloistii nostri care au in tara un singur bazin adecvat antrenamentului… Daca vreti sa-l cautati, pe marea majoritate a hartilor, nu veti gasi Untersiggenthalul nici macar ca un minuscul punct negru. Insa pe Google Earth, cu surprindere, veti descoperi o serie de puncte albastre de toata frumusetea.

Jurnal de front - Germania

2009-07-28T13:56:00.000-07:00

In trei zile am fost de doua ori in Germania la cumparaturi. Suna complicat? Nu este!
Mai intai te urci in masina si treci granita in Germania, fara sa opresti, fara sa incetinesti, fara sa o pui de o perchezitie si o injuratura cu granicerii ocupati in principal sa-si admire dunga de la pantaloni. Treci de primul obiectiv turistic din Germania, care este un sex-shop, si mai mergi vreo zece kilometri pana dai de magazinul pe care-l cautai. In magazin risti sa faci fractura de maxilar provocata de gama imensa de produse expuse, insa treci si peste asta si, privind in jur, calculezi febril cat fac 38.90 euro in franci elvetieni. Fiindca ti s-a explicat in detaliu, ai grija sa faci cumparaturi in valoare totala de mai putin de 300 de franci, de la care poti sa recuperezi 20% din valoare. Rationamentele tale suna cam asa: “Daca am cumparat o sfarleaza si trei lulele, imi mai pot permite inca o morisca de vant si o jumatate de facalet.“ Apoi te duci la biroul de la parterul magazinului, iti inregistrezi cumparaturile, te urci in masina si nu te mai opresti pana la sex-shop-ul de la granita. Vizavi de care este biroul de “export” nemtesc, unde prezinti actele de la magazin si dovada ca nu locuiesti in Germania, primesti o stampila, sari in masina, treci granita si pe-aci ti-e drumul! Bineinteles, revii si a doua oara, ca sa iti recuperezi cei 20%, si daca tot esti acolo sa mai cumperi ceva, pe care iti vei recupera o parte din bani la cea de-a treia vizita, la care iar vei cumpara ceva… Simti ca-ti scapa ceva, insa tot revii… :)

Jurnal de front - pace, pace, intre doua

2009-07-27T12:26:00.000-07:00

Hei-hei, cine nu are doi copii sa-si cumpere! Desi, cu mult mai interesant este sa pui impreuna doi copii care nu sunt frati, au amandoi mai putin de trei ani si trebuie sa traiasca in aceeasi casa vreme de vreo doua saptamani… Hai sa zicem ca primul copil are putin peste doi ani si se numeste Iulia, iar copilul numarul doi - sa-i spunem Maxine – are treisprezece luni si tocmai a aterizat din Australia cu putine jucarii in casa copilului numarul unu. Pai sa vedeti ce se intampla:
• Maxine avand putine jucarii si fiind mai micuta, Iulia este rugata sa-i imprumute si ei cateva jucarii. Maxine nu are inca un simt al proprietatii si inhata toate obiectele pe care le gaseste; Iulia are unul foarte dezvoltat, si periodic ii inhata lui Max jucariile din brate strigand “Meine!” (traducere engleza alternativa “My precioussss!”)
• Maxine fiind micuta si ca atare mai cocolosita, Iulia simte un deficit de atentie si supraliciteaza. Daca Max este urcata in carut, Iuliei(desi a cam terminat-o cu vremurile carutului) I se taie brusc picioarele; Max e data jos si lasata sa mearga, Iulia vrea si ea jos si musai s-o tina pe Max de mana. Daca Max primeste paine sa rontaie, ghici ce vrea Iulia. Lui Max i se da o carte, Iulia devine intelectuala convinsa. Zau daca nu e ca-n bancul cu militianul si pestele.
• Parintii celor doi ingerasi planuiesc o excursie de weekend prin centrul Elvetiei. Lucrurile sunt simple; jumatate din drum plange Maxine, cealalta o plange Iulia. Parintii urca si coboara muntele fara sa-si dea prea bine seama pe unde au trecut, in schimb iti raspund fara ezitare daca ii intrebi cate scutece au schimbat. Oare de ce mai incearca?...
Dupa acest exercitiu de imaginatie(!) o rapida incursiune in realitate: nu, inca nu ne-am mutat, fiindca birocratia in Elvetia isi are caile ei laturalnice pe care trebuie sa purcezi inarmat cu rabdare si cu hmm… multi, multi bani. Rabdare si tutun!

Jurnal de front - Ikea

2009-07-24T14:01:00.001-07:00

In orice tara occidentala ai merge ca turist, te astepti sa platesti sensibil mai mult pe orice, incepand cu alimentele si terminand cu cartile, serviciile, transportul si cazarea. E normal – cand pleci in vacanta ai o atitudine relaxata si un portofel larg deschis. Ce separa Elvetia de toate celelalte tari este faptul ca, locuind acolo, trebuie sa platesti la fel de mult, de parca ai fi intr-o vacanta perpetua. Nu venim din Papua Noua Guinee si nici n-am fost vreodata stramtorati cu banii, totusi preturile din magazinele sau restaurantele elvetiene ne-au lasat deprimati. In Australia puteai sa gasesti o multime de locuri in care sa mananci pe saturate cu 10 dolari. In Elvetia, la un restaurant ieftin cu autoservire scapi de vreo 30 de franci. La Burger King in Brisbane un meniu Double Whopper este vreo 8 dolari – in Elvetia mai mult de 15 franci. Si asa mai departe. Ceea ce pare abuziv, dat fiind ca nu poti supravietui la nesfarsit cu peisaje fermecatoare unse pe paine. Nu degeaba atatia elvetieni isi fac cumparaturile in strainatate!...
In acest context, vizita noastra de azi la Ikea Spreitenbach(pe langa Zurich)a fost un eveniment reconfortant: iata un lant de magazine care a reusit in tara cantoanelor sa-si pastreze nu numai specificul, ci si gama de preturi. Cineva se gandeste si la bietii straini ajunsi in Elvetia cu bietele lor salarii din cele mai performante economii de pe glob! Multumim, Ikea! Ne-ai oferit un balon de oxigen!

Deznodamantul fericit

2009-07-23T12:27:00.001-07:00

Stiu ca asteptati cu nerabdare poze din Elvetia in general si Basel in particular, insa pe moment conditiile fac transferul, micsorarea, upload-ul pozelor o operatiune complicata. Va promit insa ca o sa vina in curand, pentru ca…

…am fost aprobati pentru apartamentul pe care ni-l doream mai mult!

Daca va spun si detaliile va veti da seama ca lucrurile nu sunt chiar asa de roz. Pentru ca:
• Garantia pe care trebuie sa o lasi in momentul inchirierii este echivalentul a doua luni de chirie(in cazul nostru 3600 franci), bani care sunt ai nostri insa din punctul nostru de vedere sunt din acest moment inexistenti. Credeti ca banii respectivi se transfera in contul proprietarului cladirii sau al agentiei, pentru ca macar ei sa ii poata folosi ca sa faca alti bani? Ba mai puneti-va pofta in cui! Va aflati in Elvetia! Banii cu pricina se transfera intr-un cont a carui singura menire este sa-I pastreze, inaccesibil uneia sau alteia dintre parti, insa, desigur, accesibil pastratorului, care este banca!... De ce sa nu faca saracutii de ei niste bani din banii nostri?!?
• Sa va spuna mosul povestea cheilor in Elvetia… Cand inchiriezi apartamentul primesti cinci chei, care descuie apartamentul tau, plus toate usile de uz comun ale blocului. Daca te pune mama necuratului sa pierzi o cheie, ehehei! Trebuie – din cauza ca astfel ai pus la dispozitia cuiva, in teorie, posibilitatea de a intra in cladire – inlocuite toate butucurile de la usile tuturor, plus cele comune, plus un rand de chei pentru fiecare. Daca ai douazeci de apartamente in bloc… Insa va las sa va distrati cu calculele :)
• Incepe distractia – crearea unui cont bancar(da, cont bancar elvetian, stiu ca ma invidiati), pentru ca pur si simplu elvetienii nu gusta conturi din alte tari, iar transferul din sistemul simplu si eficient australian in cel greoi elvetian echivaleaza in complexitate cu o operatie pe creier efectuata din pozitia asezat pe monociclu. Anunta primaria ca ai venit, cearta-te cu furnizorii de TV, telefon, Internet, fiindca, daca esti proaspat venit in tara esti un soi de debil mintal care nu are dreptul la aceleasi proceduri ca un cetatean, invata culorile sacilor de gunoi pentru toate tipurile de gunoi si orele si locurile de depozitare, si cate si mai cate…

Pauza

2009-07-22T13:35:00.001-07:00

In orice thriller care se respecta exista un punct, spre sfarsit, in care, asemeni calmului din ochiul unui uragan, survine o perioada de acalmie. Nimic nu pare sa se intample, si asta il intriga pe spectator si creste suspansul. Tributar acestor canoane, am avut zi libera miercuri, fara vizite si fara aplicatii pentru apartamente. Planul perfect pentru o recuperare totala dupa grozaviile jet-lag-ului, si suferind de naivitatea caracteristica tuturor planurilor perfecte. Cand l-am facut am ignorat doi factori: fiica mea de 13 luni si nepoata mea de 2 ani. Rezultatul acestei scapari: scriu acest articolas la ora 10:30 seara si capul imi pica in piept de somn. Va cer iertare si sper ca n-am mancat prea multe lite….

Hai ca nu-i chiar asa rau

2009-07-21T15:32:00.000-07:00

Lectia invatata ieri - evitati casele vechi – s-a dovedit extraordinar de utila, asa ca azi am pornit la vanatoare de apartamente inarmati cu o tactica noua si cu un nou buget (fireste, mai mare). Am vazut pana la urma vreo sase apartamente, din care trei ne-au placut in mod deosebit. Insa riscurile sunt multe si nu stii niciodata de unde sare iepurele turbat. De exemplu: am vizitat un bloc destul de spalat la exterior, insa ajungand acolo ceva mai devreme am avut timp sa cercetam numele de pe cutiile postale. Din vreo zece familii vreo trei aveau nume ex-iugoslave, trei turcesti/arabesti, unul albanez, unul hispanic, restul nemti sau elvetieni. Mmm, am gandit, incercand sa nu fim rasisti, sa speram ca nu e nici o problema. Ne-a primit proprietarul apartamentului(nume turcesc), am colindat prin casa(un stil pe care nu-l mai vazusem de cativa ani, din Romania – camere pline cu mobile, sifoniere grele, draperii, covoare, lustre cu brizbrizuri, “Rapirea din Serai” pe pereti, insa apartamentul in sine nu arata de loc rau), si eram pe punctul de a-l intreba de ce se muta de acolo, cand, spontan, omul s-a dezlantuit. Are probleme cu administratorul, care e un sarb, cu vecinul, care e albanez, nu se inteleg deloc cu folosirea masinii de spalat de la subsol(asa se practica in Elvetia, locatarii impart uzul uneia sau mai multor masini de spalat) si asa mai departe. I-am multumit politicos, am plecat, si din acel moment am verificat numele locatarilor in toate blocurile pe care le-am vizitat. In ciuda aventurilor de acest fel, am gasit pana la urma apartamente frumoase, ceea ce ne-a mai remontat putin moralul.
Fireste, pana am ajuns la partea cu completarea formularelor de aplicatie. Aveti senzatia ca Romania este un infern birocratic? Incercati Elvetia. Si inainte de a incepe sa completati un formular, ar fi bine sa aveti la dispozitie data de nastere a matusii Aglaia de la Tecuci, ca altfel va faceti de ras.

De presie(si inima albastra)

2009-07-20T13:57:00.000-07:00

Cand vizitezi ca turist o tara ca Elvetia si un oras ca Basel, te minunezi ce frumoase sunt cladirile ramase in picioare din Evul Mediu si zici “Ce norocosi sunt cei care locuiesc. Cand il vizitezi ca rezident, povestea se schimba; toate acele cladiri vechi din 1700 pe la pranz sunt piste false, pentru ca sunt multe, au camere mici, intunecoase, inegal renovate, locurile de parcare sunt pe sponci etc. Credeti-ma, vorbesc din proprie experienta!

Ve

2009-07-17T06:28:00.000-07:00

(care in chineza inseamna "am ajuns in Singapore suntem obositi morti insa nu atat de morti incat sa ocolim noul Hard Rock Cafe deschis in terminalul 3 altfel totul bine si inca o data imi confirm opinia ca Singapore Changi este cel mai frumos prietenos si functional aeroport din lume"; de asemenea poate insemna "am o durere usoara de burta de la prea multa Coca Cola bauta in avion", insa asta numai intr-un dialect local vorbit de vreo o suta de persoane)
Va pup!

Tive(sau Apocalipsa dupa Sfantul Ureche)

2009-07-16T00:19:00.000-07:00

Joi, 16 Iulie: Noaptea trecuta ne-am culcat la 1:30, azi, la cateva minute dupa 7 au aparut cei trei “baieti” de la Movements International. Credeti ca barbatii care isi castiga banii din puterea muschilor au pectoralii lui Arnold sau bicepsii lui Van Damme? Incercati mai degraba burta lui George Constanza! Cel putin asa arata cel mai in varsta din cei trei, care practica in bransa de vreo treizeci de ani. Insa doamne-dumnezeule, ce eficienta! Piramidele dezordonate de cutii, cutiute si saci pe care le cladisem noi s-au transformat in scurt timp in stive organizate: albe, masive, pe care este descris cu caractere elfesti(ca sa vezi de unde sare iepurele caligraf) continutul. Tipii nu se sinchisesc de detalii minore cum ar fi sertare umplute cu prosoape intr-un dulapior de la Ikea – salta pe umar tot dulapul si-l infasoara pe tot, asa cum este, in plastic protector. Bicicleta din sufragerie este infasurata toata intr-un giulgiu alb, la fel masa cu un picior, ceea ce populeaza spatiul cu o ciudata menajerie de animale albinoase. Apoi vine refluxul.

Unul dintre cei trei pleaca jos la camion, ceilalti il aprovizioneaza cu lazi. Viata noastra, care se scurge vazand cu ochii. Sufrageria se goleste ca prin minune. In mai putin de cinci ore de la sosirea profesionistilor, casa a ramas la fel de goala ca si stomacurile noastre(e ora pranzului). Suntem in plin episod depresiv: de ce plecam??? Ce ni s-a nazarit??? Unde o sa mai locuim noi intr-un apartament cat un teren de fotbal??? Din fericire Max incepe sa planga si reface contactul cu realitatea. Maine zburam!

Rative

2009-07-15T05:28:00.000-07:00

Miercuri, 15 Iulie: Bastilia a cazut ieri, eu am rezistat eroic pana azi. Un cuvant mi se invarte prin minte: oboseala. O imagine mi se roteste in fata ochilor: eu, trantit pe jos, pe covor, intinzandu-mi oasele pret de cinci minute. E clar ca visez: de unde sa am eu cinci minute libere?!?

Parative

2009-07-14T03:04:00.000-07:00

Fiindca ieri v-am vorbit despre preparative un simt just al progresului ma indeamna sa vorbesc despre parative.
Marti, 14 Iulie: Confirmand programul trepidant, plin de riscuri si provocari al zilei de luni, marti am avut program de impachetat. Pe principiul “una in cutie, una in valiza, una la gunoi” (imprumutat din mai scurtul dicton politic “unul la buget, unul la soset”) am functionat o zi intreaga, pana ce am inceput sa ma simt ca Charlie Chaplin in “Timpuri noi”(si acum imi mai zvacneste o mana, de pilda cand incerc sa apas pe tasta ttttttttttt) Pe principiul “o nenorocire nu vine niciodata singura”, fiicei mele ii ies dintii(altii! nu putea oare omul sa se descurce cu sase dinti in gura? ia sa vezi ce bine ar fi cantat “Sssapte sssape late si-nca sssapte sssape late, sssa le duc pe toate-n ssspate”!) Cand doi parinti incearca sa faca treaba(ca la fabrica de impachetat fum) in acelasi timp, iar fiicei lor ii ies dintii, strategia de baza suna cam asa “Maxi, ia du-te si tu sa vezi ce face tati” – “Maxi, ia mai du-te si pe la mami, ca s-o simti singura!” In fine… am luptat si am invins. Daca vineri nu suntem gata, vine nenea proprietarul si ne ia cu lopata…

Preparative

2009-07-13T04:22:00.000-07:00

Fiindca mai sunt doar patru zile pana plecam din Australia(si fiindca nu stiu cat de usor imi va fi sa scriu “Doza” in primele zile/saptamani in Elvetia), m-am hotarat sa transform pentru o vreme “Doza” intr-un jurnal de calatorie. Si dupa buna traditie a lui Jules Verne, primele capitole trebuie sa fie plicticoase si sa vorbeasca despre pregatiri.
Sambata, 11 Iulie: Prietenii romani ne-au facut o surpriza organizandu-ne un BBQ de despartire la Mooloolabah, pe Sunshine Coast. Prilej perfect pentru mine sa fac o ultima baie in Pacific inainte de plecare, intr-o apa de vreo 16 grade. Prilej perfect pentru Max sa ia contact cu apa oceanului pentru a doua oara in viata ei si pentru Flori sa sara intr-un picior strigand ca ii ingheata picioarele.

Duminica, 12 Iulie: Vizita, impreuna cu prietenii nostri sud-africani, la Lone Pine Koala Sanctuary, unde dupa cum spune si numele poti sa vezi o multime de crocodili. Totul a decurs conform asteptarilor(mai fusesem aici de vreo cinci ori) pana la prima intalnire a lui Max cu un cangur. Privind-o, am inteles un principiu fundamental al evolutiei: omul a reusit sa imblanzeasca natura fiindca ea era prea plictisita ca sa-i pese.

Luni, 13 Iulie: Hai ca v-am creat impresia ca numai de excursii ne tinem. Nu, nu e asa. Ziua de luni, in intregime administrativa, s-a dovedit a fi o adevarata zi de 13: tipu’ de la cablu, asteptat de la ora 7 dimineata sa ne demonteze set top box-ul, n-a mai aparut, “din cauza unei erori in sistem”. Nu-i nimic, scrasnind din dinti am infruntat restul zilei, cu declaratii de taxe, cu asigurari pe bunuri, cu impachetat si multa, multa poezie.

Glosar: arta

2009-07-10T03:26:00.000-07:00

Unde se trage linia de demarcatie intre arta si divertisment sau intre arta si decorativ? Este o pictura arta numai fiindca foloseste mijloace traditionale de expresie a unei idei? Este o floare confectionata din bete de chibrituri in mod automat non-arta, din cauza suportului neconventional? Probabil ca nu; cand definim conceptul de arta trebuie sa plecam de la rezultatul final, care este satisfactia estetica, impartasirea unui sentiment, sinestezia, catharsisul. Va propun pentru exemplificare urmatoarea idee, care mie mi-a oferit cate putin din toate astea.

HP - invent from Tom and Matt on Vimeo.

Viitor de aur tara noastra are

2009-07-09T06:48:00.000-07:00

Stiu ca ati fost ingrijorati, insa nu mai este cazul!... Generatia de aur care tocmai a dat bacul va rezolva toate problemele natiunii, ba si pe cele balcanice, europene si mondiale. De unde stiu asta? Pai din rezultatele la examene: 64% din elevi au luat note intre 8 si 10! Ati auzit de “clopotul lui Gauss”, care descrie distributia unor valori statistice intr-o populatie? Este eronat fara doar si poate, fiindca iata, in Romania, noi folosim “derdelusul lui Andronescu”, producand pe banda rulanta academicieni doctor-ingineri si cu totul exceptional un fierar betonist acolo, un vanzator de aprozar, o femeie de serviciu…
Ca tot pomeniram de doamna ministru, iata ce declara dansa in legatura cu rezultatele: “În judeţele unde procentele de promovare sunt foarte mari vom cere verificarea lucrărilor prin sondaj pentru a vedea dacă se poate vorbi despre exigenţă în materie de organizare sau de o mai bună pregătire a elevilor”. Mi se pare mie, sau cineva isi baga capul in nisip? Nu s-a gandit nimeni la fenomenul, vechi de cand scoala, al copiatului? Daca cumva elevii au copiat la examen, cum in numele cormoranilor albastri ar putea verificarea lucrarilor prin sondaj demonstra ceva?!?...
Sa lasam gargara. Stim cu totii ca invatamantul romanesc se afla in picaj. Stim ca numarul de medalii olimpice internationale a scazut, stim ca elevii sunt preocupati sa-si filmeze cu telefonul mobil colegii facand sex si ca “eleva porno” este vedeta media, stim ca diverse grupuri de presiune nu sunt multumite cu introducerea religiei ca materie obligatorie de studiu in scoli ci mai incearca si inlocuirea darwinismului cu “designul inteligent”, stim ca intr-o tara in care un fost cioban a devenit miliardar in dolari si un cvasi-analfabet e sef de filiala bucuresteana al celui mai mare partid, insasi ideea de educatie refuza sa convinga, stim ca presedintele Basescu a regretat public inflatia de filosofi si lipsa de tinichigii, si atunci ce asteptam? De ce sa mai pictam pancarte emfatice, ca pe vremea comunismului, spunand ca ne-am depasit planul la toti indicatorii, ca suntem cei mai buni si mai geniali?
Ce motivatie mai are un copil cu adevarat inteligent si studios, care a luat nota zece pe drept, cand alti cinci din jurul sau au luat si ei aceeasi nota copiind? Cinstea nu este menita sa te arunce in mediocritate; si atunci, la ce bun sa mai fii cinstit?
Dupa cum se spune, pestele de la cap se impute. Sistemul actual este cuprins de cangrena. Ministri incompetenti, programe stupide, inconsistente, profesori nepregatiti si corupti, parinti care joaca si ei in hora coruptiei, elevi care isi desavarsesc educatia invatand sa fure, sa insele si sa se strecoare prin crapaturile sistemului. In ultimii douazeci de ani s-a facut in invatamant reforma de dragul reformei si niciodata de dragul rezultatelor. Cred ca e momentul sa ii punem in banca a-ntaia, de langa catedra, pe cei care au facut aceasta reforma, si sa le comunicam scurt si ferm, rezultatul : “Domnilor, sunteti cu totii picati.”
Altfel, totul bine.

Misiune imposibila

2009-07-08T06:31:00.000-07:00

Astazi, o stire care pe mine m-a lasat perplex: exista in Pakistan un lider taliban care cumpara, antreneaza si apoi vinde copii pentru comiterea de atentate sinucigase. Baitullah Mehsud, cum se numeste acest monstru, a determinat ca baietii in varsta de 11-12 ani sunt deosebit de eficienti in atentatele cu bomba, asa ca a creat un centru de antrenament specializat in pregatirea lor. Un “absolvent” poate fi vandut apoi retelelor teroriste cu o suma cuprinsa intre 6000 si 12000 de dolari, gata sa plece in misiune intru gloria lui Allah.
Teribila dilema, instalata in mintea unui pusti de 11 ani: sa reusesti si sa mori, sau sa esuezi si sa traiesti!...

Memento

2009-07-07T06:33:00.000-07:00

Vesti bune din Spania! Un grup de cercetatori a izolat o proteina care, prezenta in organismul soarecilor de laborator, a crescut performanta memoriei vizuale a acestora de 1500 de ori!... Cateva explicatii: imbunatatirea se aplica numai memoriei vizuale, care este stocata intr-o arie specifica a cortexului, si factorul de 1500 se aplica la durata in care amintirile sunt prezente in creier, nu la numarul de detalii inmagazinate. Iata un articol ce ofera ceva mai multe informatii: http://www.popsci.com/scitech/article/2009-07/memory-problems-new-drug-could-give-you-photographic-memory .
Extraordinar, nu? Daca planuiti sa va asezati la coada in asteptarea momentului in care substanta va fi disponibila pe piata, va pot retine eu un loc. Fiindca universul care ne inconjoara este mult prea frumos ca sa-mi permit, ca sa ne permitem sa uitam fie si cel mai mic detaliu, fiindca viata este prea scurta ca sa o petrecem gustand madeleine in incercarea disperata de a recupera timpul si amintirile pierdute.
Avocatul diavolului acum: este insa uitarea chiar atat de rea? Ca simplu om va raspund: sigur ca nu, ea m-a aparat de o multime de experiente traumatice. Ca artist va spun din nou nu: uitarea este un nepretuit procedeu creativ. Uitarea estompeaza detaliile; incapatanarea noastra de a nu uita ne forteaza sa extrapolam adevarul din putinele elemente pe care le mai detinem, generand in mod dinamic un alt adevar, filtrat de personalitatea, de cultura, de experienta noastra. Daca fiecare ar avea o memorie fotografica nu ar fi nevoie sa-I citim si pe Herodot, si pe Tucidide, ca sa intelegem istoria Greciei, si nu ar exista patru evanghelii, pentru ca Marcu, Ioan, Matei si Luca ar fi povestit exact aceleasi lucruri despre Isus si asta ne-ar fi plictisit de moarte.
Uitarea e buna, uitarea e rea: care o fi oare adevarul? In realitate nu am un raspuns. Stiu doar ca exista lucruri pe care ai vrea sa ti le amintesti vesnic(conturul buzelor unei femei, un rasarit de soare de o culoare nemaiintalnita, acea calatorie la Florenta) si lucruri pe care le-ai vrea instantaneu ingropate(esecul, spaima, dezgustul), si apoi toata gama de situatii intermediare, in care ar fi frumos sa lasi natura sa-si urmeze cursul. Nu ti-ai dori, asadar, o memorie absoluta ca a lui Funes din povestirea lui Borges, ci posibilitatea de a alege: pastila de a doua zi.

Luna si doi bani jumate

2009-07-06T04:29:00.001-07:00

Ca standardele liniilor aeriene europene si americane o iau serios la vale in ultima vreme nu mai este un secret. Zburati cu o cursa Singapore Airlines, Emirates sau Malaysia Airlines si nu veti mai dori vreodata sa va urcati intr-un avion european. Ne aflam in plina criza financiara, da. In Europa exista insa companii ale caror conduceri sunt dornice sa testeze pe subiecti umani principiul “cat de departe poti merge?”
Stiti bancurile cu scotieni zgarciti? Michael O’Leary, directorul Ryanair, vrea sa demonstreze ca tot irlandezii-s fruncea. Acum cateva luni citisem despre planul sau de a transforma toaleta avionului intr-o masina de produs bani – bagi o moneda, faci pipilica, bagi doua, tacamul complet, ba poti sa te speli si pe maini inainte de a o parasi. Numai sa nu te puna dracul sa pierzi prea multa vreme pe veceu ca ti se va cere cartea de credit!...
How low can you go? Pai sa vedem: inspirat de ideea unei companii low-cost chinezesti, O’Leary incearca acum sa obtina aprobarea autoritatilor aeronautice de a organiza zboruri cu pasagerii stand in picioare! Oricat de socanta ar fi fost stirea la prima vedere, trebuie sa recunoasteti ca deschide orizonturi noi si da aripi imaginatiei. Ce anume ar putea face zborurile si mai ieftine? Daca am fi in China raspunsul ar fi simplu: pasagerii sa fie cazati in geamantane. Constitutia europeanului fiind insa absurd de voluminoasa, trebuie sa ne gandim la alte solutii: pasagerii sa fie incurajati sa vina cu sandvisuri de acasa, de pilda. Sau, sa se instaleze sub fiecare scaun(in caz ca propunerea originala pica) pedale, si pasagerii barbati sa trebuiasca sa pedaleze ca sa incarce acumulatoarele avionului. Sau copiii sa fie incurajati sa calatoreasca fara parinti(se poate aranja un parteneriat cu Cartoon Network pentru o serie de desene educative care sporesc spiritul de independenta al copilului). In loc de pilotii profesionisti, care costa o multime de bani, s-ar putea angaja cu contract musulmani pasionati de pilotaj, ca tot sunt o multime. (ar putea aparea mici neintelegeri cu privire la destinatia zborului, respectivii preferand sa survoleze direct centrul oraselor) Desigur, avionul ar putea sa evite complet aterizarea la destinatie, parasutand in schimb calatorii si bagajele lor si intorcandu-se apoi tot in aeroportul de plecare si scutind jumatate din taxele de aeroport.
Sau, cele doua idei originale s-ar putea combina, rezultand toaleta in care pasagerii isi fac nevoile in picioare, asteptand apoi sa se usuce in bataia blanda a aerului strecurat printr-o crapatura a fuselajului.

Friday Night Movie

2009-07-03T03:51:00.000-07:00

Sunteti fani Tolkien? Sunteti si acum gata sa revedeti, pentru a sasea oara trilogia “Lord of the Rings”? In cazul acesta pregatiti-va cutia cu floricele si asezati-va comod in fata calculatorului, fiindca aveti de urmarit un film de nu mai putin 39 de minute, intitulat “The Hunt for Gollum”, si inspirat, insa realizat independent de monumentala opera a lui Peter Jackson. L-as fi integrat in articol, insa e pacat sa nu-l urmariti in HD, chiar pe pagina sa: http://www.thehuntforgollum.com/player_film-hd.htm .
Vizionare placuta si un weekend plin de peripetii!

Hai sa-ti arat Brisbane-ul noaptea

2009-07-02T07:01:00.000-07:00

Mai sunt cam doua saptamani pana dam Brisbane-ul pe Basel(chiar asa, am trait pana acum numai in orase incepand cu litera “B”, incepand cu Bucuresti; sper sa nu imi inchei seria in Buhusi!), asa ca am decis sa fac un raid fotografic nocturn si nostalgic prin centrul orasului. Este noaptea tarziu acum, asa ca am scalat la repezeala cateva poze ca sa vi le ofer.

Airbus sau Boeing?

2009-07-01T06:18:00.001-07:00

Daca esti medic, sansele sunt ca atunci cand o noua epidemie soseste in oras prietenii si cunoscutii sa inceapa sa te sune, intrebandu-te despre simptome, sanse, tratament, sau in general, ce opinie ai despre respectiva boala. Daca esti contabil, o data pe an vine vremea platii taxelor si brusc te trezesti asediat de aceiasi prieteni. Daca esti inginer de aeronave(ca mine) rareori ai parte de genul asta de popularitate. Acum insa, dupa prabusirea consecutiva a doua avioane Airbus, este unul din acele momente in care incepi sa primesti telefoane ingrijorate: “Plec peste doua luni in Europa. Sa zbor cu compania X, care e mai scumpa, sau cu Y, mai ieftina, dar care face jumatate de drum cu Airbus-ul?” Ridici din umeri, enervat. Daca irosesti un dram de empatie intelegi de ce prietenul Z, medic, parea plictisit la telefon atunci cand l-ai intrebat daca bubele care ti-au aparut pe varful nasului inseamna ca ai pancreatita. Daca nu, iti dregi vocea, te tragi langa televizor si incepi sa explici cu voce domoala ca este o falsa problema. La nivelul la care se desfasoara competitia in aviatie nu se pune problema ca o companie sa fie buna si una proasta, una sigura si alta riscanta. Intre diversele tipuri de avioane da, exista diferente. Te-ai uitat chiar tu pe Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Competition_between_Airbus_and_Boeing) si ai vazut ca exista tipuri de avioane foarte sigure, precum Airbus A340 si Boeing 777, care n-au avut nici un accident fatal de la primul zbor pana acum. Exista altele, precum Boeing 737 original sau Airbus A310, care nu s-au dovedit la fel de sigure. Chiar si un avion perfect proiectat poate sa treaca printr-o situatie limita si sa nu supravietuiasca(shit happens), insa aici e vorba de jocurile statisticii. Orice se poate intampla se va intampla pana la urma(inclusiv previziunile lui Marmureanu despre cutremure). Insa adevarata problema, adevarata alegere pe care cineva trebuie s-o faca nu este nicidecum intre doi producatori de talia celor mentionati, ci intre companiile aviatice, care poseda flote de vechimi diferite, intretinute diferit, reparate cu o frecventa diferita, conform unor standarde diferite. Exista companii aviatice cu palmares excelent, explicabil prin faptul ca ele cumpara intotdeauna avioane noi si le scot din zbor suficient de repede. Exista operatorii ieftini, care cel mai adesea cumpara avioane la mana a doua de la companiile mai sus mentionate. Airbus-ul A310 al Yemenia, care s-a prabusit in Comore, vechi de 19 ani, fusese inspectat in 2007 de autoritatea aeronautica franceza si respins din cauza unui numar de nereguli. Nu conteaza, pentru Yemenia el era destul de bun. Ceea ce-ti ofera prilejul sa inchei consultatia telefonica in forta:
“Dar pentru voi?”

Filme si divertisment

2009-06-30T06:47:00.000-07:00

Discutam astazi cu un prieten despre Transformers: Revenge of the Fallen, si el imi spunea ca Transformers nu e genul lui de film, ca e interesant insa nu poate inghiti toate prostiile din film. Cum, de pilda, si de ce, sa se transforme un robot intr-un automobil, si de ce? Asta mi-a adus aminte de o schita citita de mult, intr-un almanah Flacara(a unui autor rus, cred). In schita, cineva povestea unui prieten un banc, despre un bolnav care se prezinta la medic cu o durere de cap; medicul ii bandajeaza acestuia capul, insa bandajul aluneca, si cand omul ajunge acasa bandajul e infasurat in jurul unuia dintre picioare. In acest moment al istorisirii cel care asculta il intrerupe pe celalalt: pai cum adica, omul avea cumva un singur picior? De ce? zice povestitorul. Pai fiindca daca ar fi avut doua picioare, alunecand, bandajul ar fi ajuns sa fie infasurat in jurul ambelor picioare. Nu conteaza, zice povestitorul, si da sa continue. Ba cum sa nu conteze? se enerveaza celalalt. Vreau sa stiu cum a ajuns bandajul pe picior. Si da-i, si lupta… In cele din urma povestitorul nici nu mai apuca sa termine bancul, din cauza ca celalalt nu reuseste sa depaseasca imposibilitatea fizica din premisa glumei.
Pentru mine, ambele filme din seria Transformers au fost niste filme de divertisment excelente, si isi gasesc locul alaturi de un Indiana Jones, de un Die Hard, de un Idila pentru o piatra pretioasa. Nu pentru ca erorile de natura logica, istorica, geografica ar lipsi din ele sau pentru ca mie, furat de valtoarea actiunii, mi-ar scapa aceste erori, ci pentru ca in momentul in care ma duc la un asemenea film inchei o conventie nescrisa cu realizatorii sai de a accepta cu seninatate premisele fantastice si de a ma bucura de ceea ce urmeaza. Mintea continua sa inregistreze greseli si stangacii, insa asta se intampla undeva in fundal, in vreme ce eu savurez – si asta este marele merit al filmelor din aceasta categorie – caruselul vertiginos al evenimentelor. E adevarat, uneori se acumuleaza intr-un film atatea tampenii incat protestele ratiunii devin asurzitoare (vezi de pilda Da Vinci Code), insa fiecare e dator sa faca un efort onest sa se relaxeze si sa se distreze. Putini sunt atat de nesarati incat sa spuna “Nu-mi plac desenele animate pentru ca pisicii ii explodeaza capul insa in secunda urmatoare este iarasi teafara”, tocmai din cauza ca in momentul in care urmaresti un desen animat aceasta conventie este evidenta. Insa in cazul filmelor de aventuri, multi sunt tentati sa le ia in serios, confundandu-le cu hard science-fictionul sau cu un documentar, si uitand sa incerce sa inteleaga ca scopul lor final este divertismentul, si pentru asta, capul cate unuia dintre actori trebuie sa explodeze din cand in cand, sau bandajul trebuie sa mai alunece uneori pe picior.
Ce dumnezeu, oameni buni, amintiti-va ca n-ati venit la cinema pentru Razboi si Pace, si dati-i voie bandajului sa alunece pe picior, chiar daca asta va solicita un pic imaginatia!...

Omul si opera (Man in the Mirror)

2009-06-29T04:46:00.000-07:00

Discutam recent cu Cristina despre identificarea pe care o fac unii intre persoana publica si cea privata a individului. Cel mai adesea asta se intampla in cazul artistilor; incapabili sa ne limitam la a admira sau critica opera lor, suntem tentati sa aruncam priviri indiscrete in viata lor particulara si sa aratam triumfatori cu degetul “petele” pe care le-am descoperit. Mare greseala! Fiindca deseori, in constiinta artistului aceste “bube, mucegaiuri si noroi” au rolul grauntelui de nisip din interiorul scoicii perlifere. Tot asa cum arta genereaza catharsis infatisand deopotriva sublim si abject, sublimul si abjectul sunt hrana pentru constiinta artistica. Sa uitam asadar neajunsurile omului si sa incercam sa-l intelegem si sa-l iubim pe artist.
Cazul lui Michael Jackson a fost unul cu deznodamant fericit din acest punct de vedere. In ultimii cincisprezece ani, pe masura ce cariera sa artistica intra in ralanti, presa din intreaga lume a avut ochii atintiti pe viata lui privata. Michael Jackson-omul devenise un stereotip, si il foloseam cu totii cand vorbeam despre aspiratia absurda a cuiva catre o valoare irelevanta(negrul care vrea sa devina alb) sau despre pedofilie(niciodata dovedita). Michael Jackson-artistul devenise irelevant, toti ii ascultam muzica din cand in cand, insa ea parea un fapt al trecutului, cam ca templele grecesti sau ca excesele Inchizitiei, si era dificil sa o legi de personalitatea lui curenta, asa cum ne-o infatisa mass-media. De ce spun “deznodamant fericit”? Pentru ca moartea lui a avut darul sa refaca aceasta conexiune. Prin moarte Michael Jackson a redevenit “artistul”. Rar am avut ocazia sa observ in jurul meu o reactie atat de puternica la moartea cuiva. Oameni din toata lumea au izbucnit in plans, au petrecut acasa o zi de doliu, au dat fuga la magazinele de muzica sa cumpere albumele sale. Oameni din toata lumea l-au redescoperit pe Jacko, l-au vazut din nou cu ochi cu care nu-l mai vazusera de decenii. Moartea unui om faimos e un fenomen ciudat, si aproape intotdeauna ii rascumpara acestuia greselile din viata (pe care si-ar fi dorit-o) privata – vezi Judy Garland, Elvis, Kurt Kobain, Freddie Mercury, Heath Ledger… Michael Jackson s-a alaturat zilele trecute acestora, si nu oricum, ci in fruntea lor, cu numele, dat nu de el ci de toti cei care l-au ascultat si iubit, de “Rege al muzicii pop”.
A pasit cu fruntea sus din viata in istorie.

Unu

2009-06-26T03:10:00.000-07:00

Am intalnit si romani fericiti. Si anume noi, astazi, din cauza ca fiica noastra a implinit un an. Inutil sa evoc cate nopti nedormite, vizite la spitalul de urgenta, nervi, dureri de spate, strigate(in general de tipul “Nu, Maxi, nu!”), mirosuri neplacute, petreceri intrerupte sau anulate au fost, fiindca toate astea palesc in fata unui zambet al lui Max.
Pianul-carpeta pe care i l-am daruit a fost apreciat mai ales de partea matura(in ani) a audientei, in vreme ce cortul-casuta s-a bucurat de aprecieri unanime. Nu-mi ramane decat sa va invit la cateva fotografii si o felie de tort!

PS Michael, un gand pentru tine. Nu te vom uita!...

Un pas mic pentru om, si mai mic pentru omenire

2009-06-25T06:27:00.000-07:00

La patruzeci de ani de la momentul in care Neil Armstrong a pasit pentru prima oara pe luna, si la zece ani de la ultima misiune lunara fara echipaj, NASA a trimis pe orbita lunii un nou modul de explorare, Lunar Reconnaissance Orbiter(LRO).
Stau si privesc la fraza scrisa mai sus si ma intreb: ar trebui sa fim entuziasmati? Ar trebui sa fim dezamagiti? Ar trebui sa apreciem evenimentul ca pe un progres? Nu stiu. Ar trebui sa ridicam din umeri si sa privim in ograda vecinilor chinezi, japonezi si indieni, care par sa aiba planuri mai ambitioase decat atat?
Am mai scris despre asta. Am comparat atunci circumstantele actuale cu cele din anii 50-60, cand cucerirea spatiului avea o miza cu mult mai mare, de natura geopolitica. Insa nici atunci nu am fost in stare sa gasesc un raspuns pentru reducerea masiva, pana la ralanti, a turatiei motoarelor NASA in anii de dupa cucerirea lunii. Luna, din punct de vedere economic, nu este teribil de atractiva pentru Pamant. Nu are rezerve bogate din metalele care ne-ar interesa. Este insa un extraordinar de important cap de pod pentru cucerirea celorlalte planete. O baza lunara, care in viitorul apropiat ar putea fi construita si deservita in mare parte de roboti, ar fi utila pentru experimente in gravitatie redusa, si mai ales ca punct de lansare al viitoarelor nave catre alte puncte din sistemul solar, stiut fiind ca a doua viteza cosmica(cea necesara pentru a lansa un obiect pe o orbita in interiorul sistemului nostru solar) este de 11.2 km/s pe Pamant si de numai 2.4 km/s pe Luna.
Si apoi mai e un factor: firea umana, ambitia si lacomia de care am dat, ca specie, intotdeauna dovada. Cand ni s-a intamplat sa cucerim ceva si sa-l lasam apoi in pace? Niciodata? Suntem fiinte care modeleaza natura dupa chipul si asemanarea lor. Vechiul banc, potrivit caruia rusii, ajungand pe luna, au decis s-o vopseasca in rosu, insa americanii, mai smecheri, au venit pe urma si au scris pe ea “Coca-Cola”, surprinde o realitate general umana: schimbam tot ce atingem. Si atunci cum de am lasat in pace luna? Cum de ne-am bagat capul intre umeri – necajiti de un Congres rau-voitor care nu a vrut sa ne voteze bugetul pe care l-am cerut – si ne-am intors la lansarea de sateliti si construirea unei minuscule statii orbitale din piese de Lego? Zau daca stiu.
Stiu insa ca eu as da orice ca sa ajung acolo, sa ma comport ca un om ce sunt si sa scriu cu calcaiul cizmei de astronaut in praful selenar, triumfator, “Cristi a fost aici”. Cu litere mari, de un metru, ca sa se vada cu telescopul de pe Pamant si sa crape de invidie toti cei care n-au crezut ca asta e posibil.

De gustibus

2009-06-24T06:33:00.000-07:00

Va amintiti cum acum cateva luni, fiind angrenat intr-un concurs fotografic cu tema “cercuri” ajunsesem sa descompun lumea in doua imense categorii: cercuri si ne-cercuri?... Acela a fost un experiment de autosugestie; zilele astea am incercat insa contrariul lui.
Totul a inceput cu o raceala(nu gripa porcina, nu aveti voi norocul asta!) care nu s-a terminat la timp. Infectia virala a fost curand dublata de una bacteriana, si iata-ma cu o inflamatie a amigdalelor si a… limbii. Mai intai mi-am simtit limba un pic umflata, cam cum trebuie sa si-o fi simtit-o Jar Jar Binks. In ziua urmatoare am inceput sa simt piscaturi pe limba si un usor gust de electrolit. La masa de seara am descoperit ca mancarea… nu mai are sare!... N-am banuit nimic insa pana a doua zi dimineata, cand, din nou, pateul de ficat din care mancasem de atatea ori s-a dovedit si el a fi nesarat. Si atunci mi-am dat seama: mi se inflamasera papilele gustative specializate in gustul sarat. A doua zi, surpriza – fiindca inflamatia evoluase, ceaiul si chiar dulceata de pe paine nu mai erau deloc dulci. Seara am mancat eclere belgiene, si credeti-ma, pentru prima oara in viata nu mi-a facut nici o placere. Nu numai asta, insa sucul de banane si mango din pahar a fost o posirca acra cu care nici podelele n-ar fi meritat sa fie spalate! Au mai trecut cateva zile, acum gustul sarat este aproape normal(desi nu pot sa fiu sigur!) iar cel dulce se apropie de 80% din performantele de odinioara. Cateva zile in care eu, gurmand notoriu, n-am putut sa ma bucur cu adevarat de nici o mancare, fie ea si salata boeuf gatita in weekend.
Lucru care, din nou, m-a predispus la filosofie. Caci - m-am intrebat – in ce masura conceptia noastra despre lume este rezultatul perceptiei noastre? (asta imi amineste de pestera lui Platon) Si acceptand ca perceptia noastra este un instrument imperfect, afectat de atatia factori(cineva e daltonist, cineva n-are ureche muzicala, altcineva isi pierde temporar gustul datorita unei infectii bacteriene), atunci cat de relativa este conceptia noastra despre lume? Si ce se intampla cu “marile adevaruri”, pe care fanatici sau doar aroganti, atatia dintre noi le flutura ca pe un stindard deasupra capului, in incercarea lor de a produce o revolutie sau de a impune o regula? Nu sunt ele oare expresia miopiei, a hipo-acuziei, a ciudatei dereglari a simtului lor tactil sau olfactiv? O pierdere temporara a unui simt, fie si partiala, asa cum am suferit eu, este de fapt un dar, fiindca iti ofera ocazia sa intelegi cum este viata de cealalta parte a baricadei. Lipsa congenitala a unuia, sau poate doar dereglarea lui din nastere este cu mult mai greu de detectat, inteles si asumat. In aceste conditii adevarul – asa cum il intelegem in mod traditional, ca fiind probat de ochii si urechile, nasul si gura noastra – devine o variabila, un concept relativ si volatil. Mie nu-mi place cum gateste X, insa poate ca niciodata papilele mele gustative n-au fost “calibrate” corespunzator. Nu-mi place cum compune Y, insa poate ca urechii mele ii lipseste un anume simt al armoniei, sau poate al structurii muzicale, sau poate chiar al tonalitatii.
Deseori ne intrebam de ce nu se inteleg oamenii intre ei, si mai intotdeauna dam vina pe rea-vointa, pe prejudecati, pe rivalitati. Niciodata nu luam in considerare posibilitatea ca, din motive fiziologice, ei sa vorbeasca, pur si simplu, despre adevaruri diferite.

Cine se-ngrasa in vreme de criza

2009-06-23T06:43:00.000-07:00

Citeam azi stirile pe Google News (apropo, un alt serviciu de la Google pe care il folosesc aproape zilnic) si peste ce-mi cade privirea?... Peste un articol despre Smith & Wesson, faimosii fabricanti de pistoale, care au dus-o atat de bine in anul fiscal(20% crestere a veniturilor) care se incheie incat se gandesc sa se extinda si pe piata pustilor de calibru mare si al celor de vanatoare. Si fireste, m-am intrebat: de ce le merge lor atat de bine? Raspuns: din cauza tuturor revolverelor vandute celor care s-au sinucis datorita crizei. Iar de la anul, oferta oferita de companie va fi mult mai larga, ghinionistii crizei putand opta intre un pistolet de calibru mic(discret, asigura un cadavru curat si prezentabil), o pusca cu doua tevi(avantajul unui plan B) si o carabina(imprastie creierul pe pereti, garanteaza expunere maxima in mass-media).
Ar fi probabil interesant de verificat, insa urmarind acelasi tip de logica, de asemenea ar trebui sa infloreasca afacerile antreprenorilor de pompe funebre(in directa legatura cu numarul de pistoale vandute), ale serviciilor de depozitare(a activelor companiilor care dau faliment), iar profesiunea numarul unu a momentului ar trebui sa fie cea de portarel…
Nu e prea rau sa fii nici manager(zau!), fiindca din pachetele de ajutor anti-criza sigur vei putea sa-ti tragi un mic bonus…
Dar deja ne-am obisnuit cu toate astea. Criza a ajuns sa faca parte din cotidian. O invocam zilnic, dam vina pe ea pentru lipsurile financiare, golurile din economie, somaj, scaderea populatiilor de foci…
Pe scurt, viata merge inainte, insa nu daca domnii de la Smith & Wesson au un cuvant de spus…

Despre furt

2009-06-22T06:50:00.001-07:00

In caz ca nu sunteti la curent cu faptele, iata despre ce este vorba: in urma deciziei unei curti federale din Statele Unite, o femeie pe nume Jammie Thomas-Rasset, care a descarcat si apoi distribuit ilegal, prin intermediul Kazaa, 24 de piese muzicale, va trebui sa plateasca “industriei muzicale” despagubiri in valoare de 1.92 milioane de dolari, adica 80000 de dolari pe cantec. Iar asta in conditiile in care justitia n-a fost capabila sa demonstreze cate persoane au descarcat la randul lor melodiile distribuite de acuzata, ci doar ca ea a distribuit aceste melodii. Da, ati citit bine, iar eu n-am facut nici o greseala de tipar! Aproape doua milioane de dolari pentru 24 de cantece!... Nu stiu voi, insa eu, intr-un sens metaforic, inca mai am gura cascata, la vreo opt ore dupa ce am citit despre asta. Un vartej de sentimente contradictorii ma anima.
Mi-e, inainte de toate, teama de o justitie care a putut sa aplice o asemenea pedeapsa pentru o asemenea greseala. Vrem sa transmitem un semnal, pentru ca astfel de lucruri sa nu se mai petreaca, fie, insa daca pentru asta il crucificam pe vinovat, ca pe vremea romanilor, il tragem in teapa, ca pe vremea lui Vlad Tepes, sau il amendam cu doua milioane de dolari, in cazul asta am ales sa vanam tantari cu tunul. Eficienta pedepsei nu scuza aplicarea ei, atata vreme cat implica, asa cum specifica al optulea amendament al Constitutiei SUA, “tratamente crude sau neobisnuite”. Mi-e teama de o justitie scapata de sub control care, instrumentata de marile case de inregistrari, poate sa administreze astfel de pedepse.
Mi-e, apoi, scarba de metodele pe care RIAA a ales sa le foloseasca in razboiul impotriva pirateriei. Probabil ca fiecare a vazut pana acum reclama aceea in care descarcarea ilegala a unui fisier de pe Internet este echivalata cu furtul unui televizor. Ei bine, NU ESTE ASA! In nici un sistem legal din lume furtul nu se confunda cu incalcarea licentei sau a drepturilor de autor. Asta nu inseamna ca descarcarea fisierelor cu Kazaa ar fi legala, insa incadrarea ei juridica si morala este complet diferita. Nu-i nevoie sa le mazgalim cu pixul coarne si copite celor care fac asta, stim foarte bine ca EI SUNTEM NOI, si ca n-o facem neaparat cu rautate sau cu dispret pentru autorii acestor filme, melodii sau aplicatii. Distribuirea lor insa este alta mancare de peste. Daca descarcam un film pentru ca ne intereseaza sa-l vedem, distribuirea lui ascunde alte mobiluri. Nu ma refer la distribuirea care se petrece in paralel cu descarcarea, care nici macar nu poate fi evitata, ci la cea rece, calculata, de lunga durata. Daca Jammie Thomas-Rasset a facut asta, atunci ea merita o masura punitiva. Procurorii n-au reusit insa sa dovedeasca mai mult decat faptul ca, la un moment dat, femeia a distribuit acele 24 de cantece. Iar 24, pentru mine, este un numar destul de mic. Nu il vad pe un mare cap al lumii interlope a distributiei ilegale oferind, de pe calculatorul lui proprietate personala, 24 de cantece, asa cum nu il vad pe Bill Gates strangandu-si miliardele vanzand copii de Windows 3.1 la in fata intrarii garajului. Mi se pare evident ca femeia este o victima ghinionista(cu o oarecare doza de vinovatie), cazuta in plasa RIAA, si pe care avocatii acesteia au ales s-o crucifice cu exact aceleasi motive care erau considerate valide acum doua mii de ani – ca sa ii sperie pe cei tentati sa calce pe urmele ei.
Din fericire pentru ea, din nefericire pentru povestea noastra, femeia are o cale relativ usoara de a iesi din beleaua asta: sa aplice pentru faliment. Daca a mers pentru General Motors, in cazul a cateva zeci de miliarde de dolari, de ce n-ar merge si pentru doua biete milioane? Daca face asta, sansele sunt ca acuzata sa nu trebuiasca sa plateasca nimic. Justitie? Ma indoiesc. Casele de discuri sunt si ele multumite, verdictul extrem de aspru le-a asigurat prima pagina a ziarelor, si destui utilizatori de aplicatii P2P, speriati de riscurile mult mai ridicate, vor renunta sa mai descarce sau sa distribuie fisiere. Justitie? Mai degraba politie.

O zi proasta

2009-06-19T06:35:00.000-07:00

Ati avut o zi proasta la serviciu, v-ati certat cu seful? V-a amendat vreun politist pe strada sau va doare vreo masea? N-ati reusit sa ma impresionati, mai incercati!

Traducere de Google

2009-06-18T06:05:00.000-07:00

Am decis să testeze Google are capacitatea de a traduce diferite texte din engleză în română. Iată ce am primit.

Prima strofa din “White Christmas”:

Am visat de un alb Crăciun
La fel ca cele am folosit pentru a şti
În cazul în care treetops luci,
şi copii asculta
Pentru a auzi sania clopotele în zăpadă.

Apoi am testat “Joy to the World”:

Bucuria de a lumii, Domnul este veni!
Să-i primească pământ King;
Să se pregătească în fiecare inimă de El cameră,
Şi Rai şi natura cântă,
Şi Rai şi natura cântă,
Şi Rai, şi Rai, şi natura cântă.

Nu am iertat nici “Silent Night”:

Silent night, noapte sfântă
Totul este calm, totul este stralucitor
Runda YON Virgine Mamei si Copilului
Sfinte infantile şi ofertă atât de uşoară
Dormi în pace ceresc
Dormi în pace ceresc.

Apoi, după ce a făcut destul de distractiv de colinde traditionale, m-am mutat-mi atenţia spre anumite versuri muzica pop. Prima victima - Mariah Carey şi ea piesa "Touch my body":

Touch corpul meu, m-a pus pe podea
Se lua la trântă cu mine, mă joc cu unele mai
Touch corpul meu, ma arunca pe pat
Vreau doar sa te fac sa te simti ca niciodata.

Cu prudenţă am testat unele versuri de la Queen's song "We will rock you":

Buddy youre un băiat face o mare zgomot
Joci de pe stradă va fi un mare om-o zi
Ai noroi pe faţa yo
Ai mare rusine
Întâmplă vă pot peste tot

Noi va vom tine de rock
Noi va vom tine de rock.

Deja în proces de a-şi pierde respectul meu pentru cele mai mari nume ale rock, am încercat Pink Floyd's "The Wall":

Nu avem nevoie nici de educaţie
Noi dont nevoie de nici o gândire de control
Fara sarcasme în clasă
Profesorii lasa-i pe copii in pace
Hei! Profesorii! Lasă-i pe copii in pace!
Toate, în toate este doar o alta caramida in zid.
Toate, în toate ca esti doar o alta caramida in zid.

Apoi m-am gândit că ar trebui să vă dau câteva informaţii despre Panadol, doar în cazul în care:

Panadol capsulelor poate fi folosit pentru a scuti uşoară până la moderată, cum ar fi dureri, dureri de cap, durere de cap, durere de dinţi, durere în gât şi durere perioadă.

Am fost un pic speriat de lectură câteva direcţii de stocare pentru Colgate Total:

A nu se lăsa îndemâna şi vederea copiilor.

Stiti insa ce este secret de inot stil fluture? Va spun eu.

Secretul de inot stil fluture este o coordonare între dumneavoastră mâini şi picioare. Dumneavoastră mâini şi picioare trebuie să primăvară în acţiune, în acelaşi timp. Acest stil de înot vă ajută să dezvolte perfect înapoi muşchi.

Şi aşa mai departe.

La popa la poarta e-o pisica moarta

2009-06-17T06:05:00.000-07:00

Am citit stirea intai intr-un ziar romanesc, apoi intr-unul american, din care “ziaristii” romani tradusesera aproape cuvant cu cuvant stirea. Iubitorii de pisici din Sudul Floridei – spuneau ambele ziare – pot in sfarsit rasufla usurati. Politia din Miami l-a arestat pe tanarul suspect de uciderea a aproape 20 de pisici. Puteti considera ca am un bizar simt al umorului(daca nu v-ati edificat pana acum opinia!) insa citind stirea am izbucnit in ras, si chiar am hohotit pe saturate, nedumerindu-mi colegii de birou. Nu fiindca n-as considera ceea ce tanarul american a facut o crima. Nu pentru ca nu mi-ar placea pisicile. Ci pentru ca dimensiunea senzationala a evenimentului mi se pare exagerata caricatural, pentru ca indignarea sfanta a autorilor articolului pare parodica, pentru ca, in sfarsit, stilul dramatic al articolului (“iubitorii de pisici […] pot in sfarsit rasufla usurati”) imi aminteste de Adelin Petrisor transmitand in direct din mijlocul unui razboi civil in vreo republica separatista sovietica.
Acum doza zilnica de filosofie de cafenea  Dupa ce am citit cele doua articole am citit si reactiile cititorilor. De partea romana, multa bascalie, oameni sugerand sa ii plateasca tanarului cautiunea si sa-l invite in Bucuresti, altii facand paralele intre Basescu, care prin asta a devenit cunoscut, si criminalul serial din Florida, si doar cativa proprietari de pisici sarind timid in apararea animalelor favorite. De partea americana, nori de furtuna, oameni indignati, oameni intoleranti solicitand ca suspectul sa fie omorat pentru crimele sale, toate, toate reactiile de o seriozitate care pe mine ma sperie. Ca americanii au un punct de vedere distorsionat asupra lumii nu mai e o noutate. Aceiasi oameni care sprijina politica guvernului de a ataca in mod arbitrar alte state independente si de a bombarda, in numele pacii si sub masca pierderilor care nu pot fi evitate, zeci si sute de civili, aceiasi oameni se indigneaza cand cineva ucide pisici, vaneaza foci sau pescuieste balene. De ce spuneam insa ca ma sperie seriozitatea asta? Fiindca ma sperie reactiile unanime, ma sperie lipsa de varietate, lipsa de umor, lipsa punctelor de vedere laterale. Fiindca daca, citind reactiile romanilor, ii pot aprecia ca pe un popor usor dezechilibrat psihic, superficial si temperamental, insa plin de umor si de vitalitate, atunci cand citesc reactiile americanilor vad niste persoane nesarate, constipate si indoctrinate. Bazat pe reactiile la acest articol as putea crede ca intre noi si americani se afla un ocean nu de apa si nu de civilizatie, ci un ocean de diferente de perceptie, emotivitate si nuante sufletesti. As mai putea presupune ca nimeni in Statele Unite n-ar fi in stare, cel putin in zilele acestea ale corectitudinii politice, sa compuna un cantec plin de copilareasca naivitate(si nu de excese sadice) ca cel pe care cu totii il fredonam in anii nostri de scoala: “La popa la poarta e-o pisica moarta, Cine-o rade si-o vorbi s-o manance coapta.” In primul rand ca “popa” e un termen prea generic, care nu dezvaluie adevarata afiliatie a religiei respectivului, si in al doilea rand ca totul prea aduce a discriminare religioasa. Am putea sa spunem de pilda, “la bancher la poarta”, insa ce vrem sa facem aici, satira politica? Bancherii au suferit destul cand a trebuit sa-si reduca bonusurile din pricina crizei financiare!.. Hai sa ne referim mai degraba la un coafor, pentru ca ei nu au un sindicat prea puternic, si sa nu uitam sa precizam ca el este WASP(alb, anglo-saxon, protestant). Apoi pisica moarta prea aduce a cruzime fata de animale si nu este deloc educativ sa-I expunem pe copii la asa ceva. Hai sa inlocuim pisica moarta cu… o para coapta. (n-am gasit alta rima!) In cazul acesta ultima parte, cu mancatul pisicii coapte(ingrozitor!) nu mai e necesara, fiindca para era deja coapta inca din versul doi! Magistral! Sa nu uitam insa de versul al treilea, cu rasul si vorbitul – nu cumva este o aluzie la Primul Amendament? Ia sa inlocuim mai bine vorbitul cu o activitate mai inofensiva…

Poezia, gata sa treaca de furcile caudine ale cenzurii americane, suna cam asa:

La coaforul alb, anglo-saxon, protestant la poarta,
E o para coapta,
Cine-o colectiona timbre,
S-o manance toata.

Spor la joc!

Dreptul de a fi parinte

2009-06-16T06:23:00.000-07:00

Pentru unii este mult prea usor si destui abuzeaza de acest drept fara ca macar sa se gandeasca de doua ori la consecinte. Pentru altii este neinchipuit de greu, desi isi doresc asta din toata inima. In fiinta femeii, in special, dorinta de a deveni mama este ceva extraordinar de adanc si de puternic. Ca barbat, pot sa “pipai” conceptul cu ratiunea si sa il “adulmec” cu intuitia, insa nu voi fi niciodata in stare sa-l simt cu maruntaiele, sa ma las cutremurat de el.
Ce mi-a trezit aceasta reverie? Avem in Brisbane niste prieteni foarte buni, un cuplu de sud-africani cam de aceeasi varsta cu noi. Darul care noua ne-a fost acordat cu atata usurinta, un copil, lor le-a fost refuzat in prima instanta. Ramanea varianta inseminarii in vitro, si cei doi au imbratisat-o cu multa speranta. Procedura nu e deloc ieftina, in jur de 10000 de dolari, insa obstacolul asta a fost depasit. Au inceput preparativele, tratamentele hormonale, dieta, o multime de detalii destul de putin placute pe care ea insa le-a completat cu o docilitate nemaipomenita, izvorata din increderea ei in succesul final. A urmat procedura in sine, ovulele au fost implantate, apoi a inceput asteptarea. Si-ar fi ros amandoi unghiile daca asta ar fi rezolvat ceva. Apoi, intr-o buna zi, a devenit brusc evident ca lucrurile nu au mers bine. Sperantele li s-au naruit, maturate de un val de sange. Am fost langa ei, am incercat sa-i consolam, insa nimic nu poate indulci durerea muta a unei femei careia maternitatea i-a fost refuzata. Exista, desigur, varianta unei noi incercari, insa de acum celor doi le e frica sa spere. Tin increderea ferecata in cea mai obscura tainita a sufletelor lor si merg inainte fara sa ridice macar privirea. Poate ca se va intampla, isi zic ei, dar sa nu anticipam, pentru ca in felul acesta un esec ne va rani si mai rau. Cu cat anticipezi mai mult caderea din inalt va fi mai dura, cu cat planifici, speri, te obisnuiesti cu ideea, nereusita isi va infige pumnalul mai aproape de inima ta.
Pentru unii calitatea de parinte vine ca un accident. Pentru altii accidentul se repeta socant de des. Altii devin parinti numai pentru ca sa-si abuzeze copiii, ca sa-i neglijeze, sa-i paraseasca, sa nu incerce macar sa le ofere un viitor. Altii se sperie de traseul de Sisif al paternitatii si renunta sa mai porneasca in calatorie. Iar altora, care au si dragostea, si curajul de a fi parinti buni, ocazia li se refuza pur si simplu, iar ei raman sa bata cu pumnii zdreliti in portile inchise ale realitatii.
Daca aveti prieteni blestemati cu o asemenea soarta, oferiti-le tot sprijinul posibil, material si moral. Nici nu stiti cata nevoie au de el.

Oracolul Basescu

2009-06-15T05:03:00.000-07:00

Pe vremuri aveam acasa o carte cu basme japoneze, pe care am recitit-o de cel putin zece ori. Pline de umor, pline de exotic, uneori filosofice, basmele extrem-orientale mi-au ramas si acum aproape de suflet. Unul dintre ele vorbeste despre doi cunoscuti care se plimba intr-o zi pe marginea oceanului. Primul ii arata cu mana celuilalt in departare o adunatura de puncte negre si zice: “Ia uite ce de pari infipti acolo, pe marginea apei!” Celalalt priveste si el si spune: “Ba eu cred ca e un stol de ciori.” “Cum, nici vorba!” spune primul, infierbantat, si uite asa incep ei sa se ciondaneasca. Dupa o vreme in care nici unul nu reuseste sa-l convinga pe celalalt, punctele negre se decid brusc sa-si ia zborul. Al doilea prieten priveste mustrator catre primul, insa acesta ridica din umeri: “Si ce? Chiar daca zboara, tot pari sunt!”
Tot asa si presedintele Basescu. El este in permanenta foarte vocal, foarte dezinvolt – face predictii, isi asuma paternitatea ideilor sau a acordurilor cu FMI, critica, ne flutura cu criza pe la nas, candideaza, nu mai candideaza, intr-un ritm ametitor. Acum cateva luni recomanda populatiei sa ia credite dezavantajoase de la banci, ca sa ajute sistemul bancar romanesc, acum a uitat cu desavarsire de acest episod. Cat despre criza, ce sansa unica, presedintele Basescu jongleaza cu ea ca la alba-neagra, aratandu-ne “uite-o, nu e”, ba mai critica nitel si guvernul de marionete pe care tot el l-a numit pentru ca nu-si indeplineste obiectivele. Un scamator isi bazeaza mare parte din trucuri pe distragerea abila a atentiei publicului de la adevarata operatie pe care o intreprinde; la fel si Basescu, care debiteaza senin bazaconii despre ce trebuie si ce nu trebuie sa se intample, tiptil scotandu-se pe sine din cercul de vinovati. Strategia lui este fundamental diferita de a celorlalti candidati la presedintie; asemeni unor catelandri, ei latra din afara gardului catre el, in vreme ce Basescu, “omul cu manecile suflecate care e prea ocupat cu munca sa ca sa mai candideze” nu le da nici o atentie, el razboindu-se cu “marile si adevaratele probleme ale tarii”. Cu care, sa ne intelegem bine, el nu are nici o legatura. Si aici vine rolul docilului Boc, care trebuie sa preia toata vina a ceea ce s-a intamplat pana acum. Ceilalti – catelandrii despre care vorbeam - sunt prea mici ca sa fie bagati in seama. Asa ca Basescu acuza, Boc tace si indura. Acuzele lui Basescu, sau predictiile lui, nu au consistenta sau precizie, insa au meritul de a fi “pe sleau”. Ce mai conteaza daca sunt sau nu adevarate, atunci cand sunt declamate cu convingere pe toate posturile de televiziune?
Fiindca, asa cum stim deja, chiar daca zboara, tot pari sunt.

Gained in translation

2009-06-12T05:10:00.000-07:00

Uneori, extraordinar de rar, atunci cand se aliniaza planetele si cand miliardele de roti dintate ale cosmosului ajung intr-o pozitie cu totul speciala, se naste o faptura inzestrata cu un har exceptional, destinata sa infaptuiasca lucruri marete. Persoana pe care v-o recomand azi nu este una dintre ele. Insa credeti-ma, va va face sa radeti cum nu vi s-a intamplat de mult.
Va urez un weekend placut si vizionare placuta: http://www.youtube.com/watch?v=G7oGx2dImE8 .

Hohenzollern SRL

2009-06-11T05:35:00.000-07:00

Interviu de senzatie in Cotidianul cu printul Karl Friedrich de Hohenzollern, viitorul sef al casei princiare din care face parte familia regala romana. Factorul “de senzatie” este dat de declaratia printului potrivit careia acordarea titlului de principe de Hohenzollern-Veringen lui Radu Duda, in urma cu zece ani, de catre printul Friedrich Wilhelm, ar fi fost incorecta si ca atare nula, si ca ar fi fost facuta ca un gest de prietenie, la insistentele regelui Mihai. O multime de oameni s-au inflamat, iar eu, ca al lui Parizianu(din Delirul lui Marin Preda), ma intreb: pe ce se bazeaza?
Pai in primul rand sa ne mire ca Mihai a cerut si ca Friedrich Wilhelm a acceptat (chiar daca, potrivit legilor statului german, nu se mai pot acorda titluri nobiliare pe teritoriul sau)? Nu stiu cine si-a imaginat ca principii sunt niste modele de moralitate sau ca ei nu mananca usturoi si nici gura nu le miroase, insa istoria contrazice flagrant astfel de imagini. Nepotismul este nu numai un standard in cercurile aristocratice, ba chiar un element central, din moment ce mezaliantele nu sunt incurajate.
Apoi, ce a castigat in ochii nostri Radu Duda o data cu primirea titlului de principe, si ce ar pierde o data cu eventuala sa retragere? Ar deveni el brusc mai scund, mai prost sau mai necinstit? Nici vorba. Am mai vorbit despre lipsurile lui – au ele vreo legatura cu starea lui de print sau de actor? Nicidecum. Cu sau fara palarie, el ramane aceeasi Marie pe care-o stim, iar daca mai speram, ca in 1866, ca o data cu “printul” Duda va patrunde in tara acea noblete a numelui pe care-l poarta, acea intransigenta nemteasca, ne inselam amarnic. Fiindca totul in acest mit al printului neamt este contrafacut: neamtul e roman de-al nostru, iar titlul de print(dobandit corect sau nu) este prea recent ca sa insemne ceva.
Mai mult, citind interviul constat ca printul Karl Friedrich priveste conducerea casei de Hohenzollern exact ca pe conducerea unei companii. Evalueaza posibile situatii favorabile, ia masuri impotriva celor care, crede el, au incalcat termenii licentei si ii izoleaza pe cei care provoaca un deficit de imagine companiei. El nu are nici un pic de prietenie pentru ramura romaneasca a familiei, o priveste ca pe o filiala care, in ultima vreme, n-a generat profitul scontat. De altfel, intrebat de ce n-a intrat in politica, el declara: “Aş fi intrat cu plăcere, dar ca prim născut am datoria să păstrez tradiţia familiei noastre. Politica şi afacerile sunt două domenii care nu se împacă.” Este acesta singurul mod in care o familie princiara mai poate sa fie condusa astazi? Poate ca da. Insa nu uitati, voi cei care asteptati marea cu sarea de la un candidat la presedintie, numai pentru ca este membru al unei familii princiare: aceasta este o companie, si companiile nu-si permit sa aiba scrupule. Ratiunea lor de a exista este profitul si, in virtutea ei, calca totul in picioare, chiar si aspiratiile unei tari mici, de la marginea Europei.

Deliciile banalitatii

2009-06-10T06:10:00.000-07:00

Stiti care este cea mai vanduta serie de jocuri electronice din istorie? Va vad schitand din buze “Warcraft”, “Starcraft”, “Myst”, “Halo”… Nici vorba!... Incercati mai degraba “The Sims”. Impreuna, cele vreo zece jocuri si expansion pack-uri din serie s-au vandut pe glob in peste 100 milioane de exemplare, iar lansarea lui The Sims 3, petrecuta la inceputul lui iunie, in plina criza, s-a dovedit a fi cea mai de succes lansare de joc din toate timpurile. Care este secretul acestor jocuri?
Aparent, goana dupa banalitate. Marea majoritate a jocurilor te pun in pielea unui erou medieval, a unui detectiv, pilot de vanatoare, imparat, strateg, maestru de arte martiale, simuleaza actiunea dezlantuita, riscul si adrenalina, in vreme ce The Sims simuleaza… banalitatea. In Sims nu mimezi ca esti altcineva, ci mimezi ca esti tu insuti, intr-un context social putin variat. In Sims nu ucizi, nu colectezi comori, nu sari de pe cladiri inalte, ci mergi la piata, te ingrijesti de toaleta cainelui si incerci sa-i faci ochi dulci vecinului de peste drum. Nu intamplator, majoritatea jucatorilor de Sims sunt femei. De ce? Fiindca statistic vorbind, daca pe barbati ii atragi cu pistoale si violenta, pe femei le atragi speculand despre relatii, camin si dinamica sociala. Pe undeva, succesul incredibil al francizei este asemanator cu succesul fulminant al telenovelelor(sau soap opera), atat in Romania cat si in lume. Argumentul folosit uneori de aparatorii(aparatoarele, mai ales) telenovelelor era: “Pai da’ totul e ca-n viata!” Si acelasi lucru se aplica si la Sims. Sunt probabil doua componente ale succesului. Mai intai un anume grad de narcisism, care te face sa fii interesat de propria-ti imagine in oglinda – in acest caz intr-un joc sau intr-un serial cu “persoane reale, ca-n viata”. Apoi, plauzibilitatea. Depinde de imaginatia fiecaruia ca un anume context sau personaj sa fie plauzibil, si ca atare capabil sa ne declanseze empatia. Pentru cineva cu suflet de copil zborul in spinarea unui dragon este si credibil, si nostim. Pentru un rob al realitatii in schimb, intreaga chestiune scartaie: in primul rand nu se poate zbura cu viteza aia, apoi, de fapt, nici nu exista dragoni, si in plus, de ce trebuie sa atingi bilele alea stralucitoare in vreme ce zbori si cum de atarna ele in aer? Povestea e compromisa, empatia e zero. Pe un astfel de personaj il momesti fie cu niste tabele in Excel, fie cu ultimul expansion pack din Sims, in care totul respecta mecanica vietii de zi cu zi, plantele se usuca daca nu le uzi, copilul urla daca nu-i cumperi jucarii, iar televizoarele cu plasma costa bani buni pentru care trebuie sa te duci la serviciu.
Ah, deliciile banalitatii!...

Tot despre porci, saracii

2009-06-09T06:31:00.000-07:00

In cursul zilei de ieri s-au depasit, la nivelul intregului glob, 25000 de cazuri de febra porcina. Si totusi, exista inca persoane optimiste, care considera cifra neinsemnata. Sunt aceleasi persoane care, acum mai putin de doua luni, spuneau ca epidemia nu va depasi granitele Mexicului. Aceleasi persoane care, acum o luna de zile, afirmau pline de optimism ca 1000 de cazuri nu sunt chiar asa de multe. Persoane care nu stiu mare lucru despre mecanismele si viteza de propagare a unei epidemii.
Aritmetica este partea cea mai simpla a matematicii, si totusi adeseori nu reusim sa “simtim” unele din consecintele ei. Va amintiti de povestea inventatorului jocului de sah? Cel care, intrebat fiind de regele persan caruia ii daruise inventia sa ce doreste in schimb, i-a spus ca vrea sa fie platit in orez, dupa urmatoarea regula: pentru prima patratica a tablei de sah, sa primeasca o boaba, pentru a doua, doua boabe, si tot asa, cantitatea sa se dubleze pentru fiecare noua patratica a tablei. O evaluare mentala rapida i-a dat regelui motive de optimism: inventatorul era mai prost decat parea, iar el va scapa cu o nimica toata! Si totusi nu s-a intamplat asa, fiindca, atunci cand s-a trecut la calcule, s-a descoperit ca daca pentru prima patratica omul avea sa primeasca o boaba, pentru a doua doua, patru pentru a treia, opt pentru a patra(suna bine inca, nu?), 16 pentru a cincea, 32 pentru a sasea, 64 pentru a saptea, 128 pentru a opta, 256 pentru a noua, 512 pentru a zecea, 1024 pentru a unsprezecea, sarind putin, pentru a saisprezecea premiul era de 32768 boabe(parca ceva nu mai e in regula!?!...), si, ca sa nu mai lungim povestea, pentru cea de-a saizeci si patra patratica, regele ii va datora inventatorului(unii sustin ca acesta ar fi fost insusi Zarathustra) 9223372036854775808 boabe de orez. Ca sa fiu tipicar folosesc Wolfram Alpha si descopar ca greutatea medie a unui bob de orez este de 65 de miligrame, ceea ce inseamna ca pentru cea de pe urma patratica, si numai pentru ea, regele urma sa-I dea inventatorului greutatea modica de 599519182395 tone de orez, adica, fiindca regii, se stie, sunt generosi, 600 de miliarde de tone. (aparent productia anuala de orez a Chinei este cam 185 milioane de tone :))
Sa revenim la oile, adica la porcii nostri. In general se considera ca o epidemie are trei stadii majore: stabilire, raspandire si persistenta. Sa consideram numai cifra de acum o luna si cea de azi, si sa presupunem ca epidemia nu a intrat inca in faza de persistenta(plafonare). Intr-o luna numarul cazurilor confirmate a crescut de douazeci si cinci de ori! Pastrand ritmul, in inca o luna, adica pe 9 iulie, numarul cazurilor ar fi de 625000. Un posibil vaccin a fost pronosticat pentru luna august, hai sa zicem ca dupa data de de 9, cand, conform aceleiasi reguli simple, numarul cazurilor ar fi de peste 15 milioane!!! Daca vaccinul mai intarzie inca o luna, vorbim despre aproape 400 de milioane de cazuri, ceea ce reprezinta a cincisprezecea parte din populatia globului!... Inca o luna si tot globul sufera de H1N1!... Nu vreau sa spun ca asa o sa se intample, fiindca sunt prea multi factori care influenteaza viteza de propagare a epidemiei, insa simplul fapt ca din aplicarea unei legi aritmetice simple, bazate pe viteza actuala, rezulta ca in patru luni toata populatia globului ar fi infectata, numai motive de optimism nu avem!...
A stranutat cineva? Hai noroc!

Update(miercuri dimineata, ora Brisbane): se pare ca Organizatia Mondiala a Sanatatii urmeaza sa dea presei azi un comunicat prin care se constata statutul de pandemie al febrei porcine. Situatia e albastra si prezinta picatele...

Divide et impera

2009-06-08T05:59:00.001-07:00

Traditional, expresia latina din titlu este tradusa “Dezbina si stapaneste”. Ce va propun eu astazi – dupa alegerile euro-parlamentare – este o noua traducere, valida din punct de vedere semantic insa foarte diferita ca sens, anume “Imparte si stapaneste”. Fiindca, in definitiv, asta a facut PDL-ul, magistral dirijat de catre Traian Basescu. Fiica sa Elena a iesit in evidenta printr-o declaratie de fronda, si-a dat demisia din partid “din corectitudine”, a continuat sa tulbure apele politicii cu declaratii variind intre interesant, irelevant si imbecil, reusind totusi sa convinga peste 4% din populatie ca are potential de parlamentar european, dupa care, cu voturile in buzunar, a decis sa se intoarca frumos in PDL. Odisee? Nici vorba. Lectie de scoala de strategie politica, mai degraba. In cifre, PSD-ul a castigat euro-parlamentarele. In realitate, cu ajutorul tangent al Elenei Basescu, PDL-ul a reusit insa sa stranga mai multe voturi. Fiindca Elena a fost nada aruncata nehotaratilor, dezamagitilor, celor care au ajuns la vot din intamplare fiindca sectia de votare se afla peste drum de carciuma. Voturile au fost pescuite si apoi, cu minciocul politic, aduse inapoi la PDL.
Nu va asteptati ca asta sa fie ultimul truc din maneca lui Basescu. Nu, unul si mai interesant, pe care si l-a rezervat pentru alegerile prezidentiale, incepe cu declaratii de genul “nu stiu daca voi candida, nu ma luati in considerare in sondaje samd”. Nimeni in toate mintile nu crede in adevarul lor. Insa din pacate ponderea alegatorilor(sau chiar a contracandidatilor) nu se inscrie in aceasta categorie. Reactiile sunt variate: unii se relaxeaza, altii isi redirectioneaza tunurile catre ceilalti candidati, ignorandu-l pe Basescu. Revenim la expresia din titlu si la intelesul ei standard: “Dezbina si stapaneste”. In vremea asta “indecisul” prezidential sta cuminte la cutiuta, departe de baia de noroi in care se balacesc ceilalti, iar la momentul potrivit iese la rampa si isi anunta publicului scarbit si dezamagit decizia salvatoare de a candida totusi. Sarbatoare nationala, pupat Piata Endependenti. Zau asa, mai eficient decat pescuitul cu dinamita.

Graffiti

2009-06-05T06:18:00.000-07:00

Totul a inceput cu picturile rupestre. Ne putem imagina doi pletosi oameni de Cromagnon, adolescenti, ramasi in pestera atunci cand restul tribului e plecat la vanatoare; unul agitandu-si spray-ul cu vopsea ocru, pe baza de argila, pregatindu-se sa deseneze conturul unui bizon(asa, mai stilizat, ca e arta moderna), iar celalalt stand de sase ca sa nu ii prinda cineva mazgalind peretii salii comune. Discipolul lui Michelangelo care a fost insarcinat de catre papa sa acopere organele genitale ale personajelor Genezei trebuie sa se fi simtit la fel de vinovat in vreme ce, sus pe schele, desena sute de perechi de pantaloni scurti.
In timpurile noastre cel mai mult a evoluat mesajul, acest putand sa fie orice incepand cu arta figurativa, continuand cu instructiuni de uz general(“Loc de dat cu capul”) si buletine de stiri(“Elena Basescu sux”, “Rock is dead”, “Gina e cea mai buna!”) si terminand cu fragmente de pamflet politic(“Jos PSD!”, “Sunte-ti o tara de cacanari”) sau sportiv(“Rapidu la oase!”, “Huo cainii, sa vina hingherii!”). Cel mai adesea insa este o combinatie intre cartea de telefon si Top 10 MTV(“Gicu”, “LAE”, “Edy”, “Ultrasii”, “Parazitii”, “Motorhead”, “Shakira”)
Imi amintesc de vremurile cand lucratorii de la metroul bucurestean erau intr-o lupta continua cu graficienii interlopi care mazgaleau noapte de noapte garniturile de metrou. E adevarat ca metroul circula pe sine si ca nu are prea multe optiuni in materie de miscare, insa tot e util ca macar conductorul sa-si dea seama cand a intrat in statie. Baietii cu graffiti-urile aveau alte opinii, asa ca deseori isi pozitionau operele de arta fix pe geamurile cabinei. Insa Romania nu este singura tara in care graffiti-urile sunt scapate de sub control. Prima oara cand am trecut cu trenul prin Budapesta, acum vreo doisprezece ani, am putut admira o data cu intrarea trenului in triajul Keleti, kilometri intregi de graffiti-uri unguresti. Trenuri pictate de la cap la coada(exceptand totusi cabinele) am vazut ocazional si aici in Brisbane. Vitrina unui magazin complet acoperita de toate culorile curcubeului am vazut si in Praga. Exista insa orase in care autoritatile stiu sa colaboreze cu graficieni talentati, punandu-le acestora la dispozitie ziduri, garduri, cutiile transformatoarelor electrice etc. Desigur, adevarata indeletnicire a graffiti-ului se desfasoara in ilegalitate, noaptea, sub amenintarea politiei, iar cei care accepta sa lucreze in altfel de conditii sunt tradatori ai nobilei arte, afirma altii, ramura clandestina(dar nobila) a tagmei. Si profita de orice ocazie ca sa completeze in mod creativ orice alta forma de afisaj care le face competitie: graffiti-uri legale, panouri publicitare, bannere electorale, firme, vitrine.
Ce mi-a inspirat acest articol? O colectie de graffiti-uri descoperita pe Internet, unele dintre ele absolut senzationale. Bucurati-va si voi de ele: http://www.smashingmagazine.com/2009/05/06/40-stunning-and-creative-graffiti-artworks/
Sa aveti un weekend placut si nu uitati sa votati duminica pentru Elena Basescu! :)

Cele doua jumatati ale paharului

2009-06-04T05:35:00.000-07:00

Este romanul optimist de felul lui? Este pesimist?... Nu cred ca se poate raspunde afirmativ la vreuna din aceste intrebari. Cred ca suntem alternativ si una si alta. Poate ca in definitiv tine de temperamentul nostru de latini si de balcanici, sau de spatiul de dealuri si vai despre care spunea Blaga ca ne caracterizeaza. Altii, sobrii anglo-saxoni sau patimasii slavi, par sa aiba o anumita constanta in atitudinea fata de viata; pentru noi singura constanta este oscilatia.
Exemplul care mi-a amintit de aceasta perpetua pendulare a romanului a fost aventura recenta a Soranei Carstea la Roland Garros. Am pornit prin a nu astepta mare lucru de la acest turneu, insa atat Sorana cat si Victor Hanescu ne-au produs surpriza placute eliminand adversari mult mai bine cotati inca din primele tururi. Apoi, in optimi, Victor a fost eliminat; Sorana, in schimb, a mai depasit un obstacol serios, moment in care toti am explodat de entuziasm. Peste noapte, Sorana a devenit eroina tuturor ziarelor. Parintii ei, vecinii, cu totii au reusit sa fure un pic din gloria ei, dand declaratii si simtindu-se importanti. Ea insasi a declarat intr-un interviu ca doreste sa devina numarul unu mondial. Nici mai mult, nici mai putin!... In Prosport, s-a organizat printre cititori un sondaj cu privire la sansele Soranei in turneu. Cand am privit eu rezultatele, 46% din respondenti decisesera ca Sorana va castiga turneul, si numai vreo 11% anticipasera ca va fi eliminata in sferturi. 46%!!! Ori sunt eu desincronizat, ori cineva confunda verbul “a crede” cu verbul “a spera”, ori poporul roman este unul dintre cele mai optimiste de pe suprafata Pamantului!... Insa n-a fost sa fie. Sorana a fost infranta in sferturi. Dur. Echivalentul prabusirii lui Icar din ceruri, atunci cand ceara cu care isi lipise aripile a prins sa se topeasca. Am fost din nou pe site-ul Prosportului si am intalnit comentariile acelor cititori care cu o zi inainte o considerasera pe Sorana zeita capabila sa spulbere orice adversara si sa castige Roland Garros-ul. Remarci amare, critici taioase, pronosticuri sumbre cu privire la viitorul Soranei. Pesimism usturator. Ce se intamplase intre timp? Un meci slab, in care Sorana se comportase ca o biata muritoare. Insa in sufletele celorlalti ceva basculase, ceva atat de fundamental incat transformase viitorul roz intr-o distopie populata de cosmaruri.
Nu e singurul exemplu: in politica suntem deseori la fel. Ne entuziasmam iute, credem verzi si uscate indrugate de vreun mesia de provincie, juram pe poala vesmantului sau, pentru ca la distanta de numai cateva luni sa bombanim posaci ca asa hoti nu s-au mai vazut, ca toata tara e blestemata si ca nu vom mai iesi nicicand din mocirla. Azi suntem fanfaronii lui Caragiale, maine depresivii lui Camil Petrescu. Suntem pripiti in a ne evalua situatia. Vine un antrenor nou la o echipa de fotbal, castiga doua meciuri si toate ziarele declara ca totul s-a schimbat, ca echipa e de nerecunoscut. Mai trece putin timp si echipa pierde doua meciuri – “Catastrofa” titreaza ziarele, criza interna, revolta si cate si mai cate. Mai mult, antrenorul cu pricina are toate sansele sa fie demis, pentru ca a pierdut DOUA MECIURI.
Viata noastra se desfasoara pe o sinusoida. Indiferent de context, ardem cu flacara mare si ne consumam repede. Iar daca azi suntem pesimisti si vedem totul in negru, nu-i nimic. Maine vom descoperi un nou erou, o noua zeita, un nou prilej de sarbatoare.

Arta contra tehnica

2009-06-03T06:32:00.000-07:00

Fiindca ieri m-am jucat cu cateva concepte marginale ale fotografiei, foarte utile in incercarea de a castiga o competitie fotografica insa in definitiv nimic mai mult decat niste trucuri, hai sa fac pasul cel mare si sa vorbesc putin despre adevarata valoare dintr-o opera artistica. Fiindca nu scriu un eseu si nici nu planuiesc sa umplu cateva pagini bune ma voi limita la cateva observatii esentiale si voi face deseori referiri – din nou – la domeniul fotografic.
Am intalnit deseori, in conversatii despre o opera de arta, confuzia intre arta si tehnica. Fara indoiala, cele doua sunt strans legate, si totusi fundamental diferite. Tehnica este un mijloc, in vreme ce arta este un produs. Tehnica este un parametru cantitativ, exprimat printr-un numar de metode care pot fi stapanite. Arta este un concept calitativ, legat de puterea de transfigurare, de imbogatire a realitatii, de impact asupra emotivitatii umane. Pentru a produce arta tehnica este nemaipomenit de utila, insa nu absolut necesara. Invers, tehnica poate fi folosita pentru a genera arta, insa nu exista vreo garantie in acest sens. Ca sa coboram putin din nori voi apela iar la fotografie: o camera de circulatie, instalata intr-o intersectie, va face poze clare, fidele realitatii, stapanind in mod evident un numar de tehnici(reglarea corecta a expunerii, a focusului etc) care i-au fost programate, insa nimeni nu incearca sa numeasca asta arta. Pe de alta parte pictura naiva intalnita pe peretii pesterilor de la Lascaux sau Altamira, intrebuintand un minimum de arsenal tehnic, reuseste sa trezeasca in sufletul privitorului o emotie speciala; ocazional ea atinge nivelul de arta. Tehnica lipsita de sclipire este mestesug; atunci unde poate fi trasata granita dintre mestesug si arta? Un raspuns interesant l-au dat dadaistii si suprarealistii inceputului de secol XX, experimentand cu metode noi de a produce arta. Una dintre metodele lor preferate era colajul, atat fotografic cat si literar. Ipoteza pe care o propuneau ei era aceea ca, utilizand bucati de fotografii sau fragmente de fraze combinate in mod aleator, ei genereaza una dintre multiplele viziuni disponibile asupra realitatii; privind-o ar fi ca si cum ai privi realitatea printr-o pereche de ochelari alesi la intamplare. Este aceasta arta? Raspunsul nu e clar, deoarece subiectivitatea umana nu este deloc implicata in geneza produsului. Cheia poate fi faptul ca publicul privitor era constient de tehnica folosita si de manifestul celor care au aplicat-o. Asta insa cu greu poate fi aplicabil in zilele noastre, in care o opera de arta este livrata instant, prin intermediul televizorului, calculatorului sau al unei reviste, si in care privitorul/ascultatorul este rareori dispus sa intreprinda acea calatorie anevoioasa de cunoastere a artistului, a opiniei sale despre lume si a modului in care propune el descifrarea acesteia. In zilele noastre talcul operei de arta trebuie sa poata fi accesibil fara cifru. Ca mesajul operei este sau nu clar conteaza mai putin, important este ca el sa se auda. Atunci cand auzim un tipat de spaima conteaza prea putin daca el este in romaneste sau in finlandeza. Adevarul universal pe care-l poarta ajunge rapid la destinatie.
Raportul dintre arta si tehnica a evoluat mult in zilele noastre. Fiindca acum, in conditiile in care trebuie sa producem arta care “agata” rapid, tehnica sare binevoitoare in ajutor. Educatia are si ea un rol: oricine cunoaste cateva opere de arta, stie precis ca sunt opere de arta fiindca asa i s-a spus, si cunoaste de asemenea o serie de conventii fixate de aceste opere de arta. Ca sa-si simplifice demersul si sa micsoreze distanta pana la sufletul publicului, artistul apeleaza la aceste sabloane in constructia propriei sale opere, si asta tine tot de tehnica. Revenind la fotografie, perspectiva, incadrarea, regula lui 1/3, expunerea, efectul de “bokeh”, toate sunt asemenea sabloane menite sa simplifice receptarea mesajului fotografiei. Suntem obisnuiti ca ele sa fie acolo fara ca noi sa le observam, ne gadila in mod placut simturile, insa daca ele lipsesc asta nu refuza fotografiei posibilul statut de arta.
Tehnica este arcul care lanseaza sageata; arta este varful acestei sageti, in masura in care reuseste sa se infiga in carnea moale a spiritului nostru. Zilnic, nenumarate sageti zboara catre noi, insa rareori reuseste cate una sa ne strapunga platosa de indiferenta, graba, oboseala, obtuzitate. De fiecare data cand asa ceva se intampla, in noi inmugureste insa ceva neasemuit de frumos, spontan si lipsit de egoism. Acea sageata, si numai ea, poate fi numita Arta.

Psihofotopolitica

2009-06-02T05:52:00.000-07:00

Dupa cum va amintiti, mi-am inceput aventura bloggeristica cu un articol inspirat de concursurile de fotografie. Intre timp am constatat ca acestea ofera celui care stie sa priveasca nenumarate lectii cu implicatii mai largi, motiv pentru care, cand si cand, mai revin cu cate un articol. Observatiile mele de astazi se refera la cei care voteaza in aceste concursuri si sunt relevante sau adevarate numai in mod statistic. Iata cateva dintre ele:
• Titlul vinde – in situatii in care am prezentat poze de valoare sau cu tema comparabila cu cele ale altor participanti, m-am detasat de ei multumita titlurilor, la care, fara falsa modestie, ma pricep. Cel care voteaza este cel mai adesea nespecialist si rezoneaza la alti factori decat pura performanta tehnica. Ofera-i o scanteie lirica, un joc de cuvinte, si va retine poza ta.
• Fotografiile alb-negru sunt cool – in ziua de azi suntem bombardati din toate partile de imagini color si a trecut de mult timpul in care fidelitatea tonurilor ne impresiona. Acum colorul este standardul, in vreme ce monocromul a devenit o idiosincrazie si il asociem involuntar cu arta. In plus(si aici nu mai e vorba de un truc) monocromul are meritul de a filtra detaliul deseori nesemnificativ al culorii si a releva esentialul compozitiei. Cu sau fara truc, privitorul simte o conexiune speciala cu pozele alb-negru.
• Pozitia in lista conteaza – este vorba de psihologie elementara, atentia celui care urmareste o lista de imagini ajunge la un moment dat – daca lista este lunga – la saturatie. In aceste conditii el fie renunta sa mai vada lista pana la capat, fie o urmareste, insa o data ce a selectat in prima parte a listei o fotografie favorita, urmatoarele poze nu mai reusesc sa depaseasca pragul liminal si nu mai sunt corect percepute. Rareori am vazut-o castigand, intr-o lista lunga de fotografii, pe cea de la urma. Daca puteti, trimiteti poza din timp ca sa va asigurati ca se afla in partea de sus a listei.
• Frumusetea “agata” repede – cei care voteaza intr-un concurs de portete tind sa identifice frumusetea subiectului cu valoarea fotografiei. Din nou putem reduce asta la psihologie elementara: frumusetea este involuntar tradusa intr-o stare de bine sufletesc, in vreme ce pentru aprecierea urateniei, cat de expresiva ar fi ea, procesul este un pic mai lung si mai intelectual. Intr-un concurs cu multi participanti, unde in cel mai fericit caz un exponat primeste cateva secunde de evaluare, frumusetea subiectului e un cal castigator.
Inainte sa protestati – “nu, nu la mine, eu am alte criterii si nu pic in capcane atat de simple” – va reamintesc de natura statistica a acestor observatii. La ce ajuta ele? La o abordare mult mai pragmatica a unui concurs de fotografie, in cadrul careia nu insisti pe ceea ce-ti place sau te obsedeaza pe tine personal, ci pe ceea ce stii ca poate sa placa publicului si, in mod ideal, tinzi catre zona ingusta de suprapunere a celor doua. Dar fiindca oameni suntem si nu personaje de roman, ne limitam la ceea ce este mai simplu, invelim nimicuri in ambalaje stralucitoare si ii mintim frumos pe privitorii nostri ca sa le cumparam votul.
Exista chiar un cuvant pentru asta: Politica.

GM a murit, traiasca GM!

2009-06-01T06:21:00.001-07:00

In sfarsit uriasul cu picioare de lut s-a naruit: General Motors a fost declarata in stare de faliment. Ultima victima a crizei economice declansate anul trecut, insa bolnav cu state indelungate, GM a pierdut vreo 90 de miliarde de dolari in ultimii cinci ani. Daca GM era o tara, pana acum si-ar fi dat demisia o duzina de presedinti si prim-ministri, insa fiindca este doar un concern, nu si-a schimbat conducerea decat o data. Daca GM era o tara, numai un atac conjugat al tuturor armatelor NATO ar fi reusit sa-i provoace asemenea pierderi, insa fiindca este numai un concern, poate da vina pe o strategie gresita de marketing. Daca GM era o tara, ar fi fost pana acum in plin razboi civil, insa fiindca este numai un concern toti angajatii au continuat sa-si ia nestingheriti salariile, iar directorii au continuat sa-si ia bonusurile.
Intreaga industrie a automobilului din Statele Unite sangera copios de vreun deceniu, incapabila sa concureze cu producatori asiatici sau europeni chiar pe piata americana. Criza economica a venit sa-i aplice lovitura de gratie, insa n-a fost sa fie asa. Echivalentul american al combinatului siderurgic de la Galati, industria automobilului ar genera prin prabusirea sa probleme sociale extrem de serioase. Din fericire Ford face inca echilibristica pe sarma in bataia vantului, Chrysler a fost trasa afara din groapa chiar de firma pe care acum cativa ani incerca s-o preia agresiv, Fiat, iar General Motors, multumita Capitolului 11 din legea falimentului, va fi ajutata de guvernul american si de cel canadian sa scape de activele cele mai neprofitabile, sa le reorganizeze pe cele profitabile si sa renasca din propria cenusa. Nu-i vorba, de acum uriasul va fi tinut bine din haturi de cele doua guverne si de actionarii individuali(inclusiv asiatici), va invata sa faca sluj si sa schelalaie incetisor atunci cand vrea ceva de mancare, insa oricum, va supravietui. Alaturi de alte simboluri ale americanismului precum Columbia Pictures(cumparata de Sony), Chrysler Building(proprietate a unui grup din Abu Dhabi), Rockefeller Center(proprietate japoneza), GM isi va continua ca de obicei afacerile, arborand insa discret un alt drapel.

Criza financiara pentru to(n)ti

2009-05-29T05:17:00.000-07:00

Iata un text pe care l-am primit azi pe email, deopotriva nostim si plauzibil. Fara comentarii:

1. Ion are o crasma. Pentru a-si spori vanzarile, el decide sa le ofere clientilor (majoritatea - betivani neispraviti) bautura pe datorie. Isi noteaza cu grija datoria fiecarui client, tinand astfel un bilant al creditelor acordate. Pe masura ce se raspandeste vorba ca Ion te serveste acum in schimbul promisiunii de a plati in viitor, numarul clientilor creste, iar vanzarile de bautura asisderea. Pe faza, Ion profita de ocazie si scumpeste tuica si berea.

2. Un consilier bancar abil isi da seama ca afacerea lui Ion este de viitor si ii acorda acestuia un credit pentru dezvoltarea carciumii. Creditul este garantat cu creantele acumulate de Ion - promisiunile de plata ale betivanilor care ii trec pragul.

3. Superiorii consilierului bancar - baieti destepti, cu indelungata expertiza in mobilizarea resurselor financiare - refinanteaza creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligatiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND si VOMITBOND.

4. Aceste titluri financiare sunt cumparate si tranzactionate apoi pe piata internationala. Multi investitori nu inteleg ce inseamna aceste obligatiuni si cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creste, alimentata de cresterea continua a cotatiilor.

5. Intr-o buna zi, cu toate ca preturile continua sa urce, managerul de risc al unei banci (concediat ulterior, fiindu-i reprosata atitudinea pesimista) decide ca este timpul sa ceara plata datoriilor acumulate de betivii care frecventeaza crasma lui Ion.

6. Datornicii nu au cum sa plateasca. Ion nu isi poate rambursa creditul contractat de la banca si intra in faliment.

7. Obligatiunile BEAUBOND si BEATBOND isi pierd 95% din valoare. VOMITBOND sta ceva mai bine, valoarea ei stabilizandu-se dupa o prabusire de 80%.

8. Furnizorii carciumii lui Ion intampina serioase dificultati financiare, dupa ce clientul lor a inchis portile si dupa ce obligatiunile in care investisera masiv si-au pierdut valoarea. Furnizorul de tuica este preluat de o firma concurenta, iar fabrica de bere intra in faliment.

9. Banca este salvata de la faliment de catre guvern, in urma unor consultari dramatice intre partidele politice.

10. Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obtinute prin impozitele platite de catre persoanele care nu consuma alcool.

In sfarsit o explicatie inteligibila...

A patra putere in stat

2009-05-28T05:23:00.000-07:00

Care va sa zica ziarul “Libertatea” a dat marea lovitura publicistica oferind cititorilor un film si poze cu fostul ministru Paul Pacuraru masturbandu-se. Sunteti la fel de entuziasmati ca si mine? N-ati dat fuga la chioscurile de ziare ca sa cumparati cat mai multe exemplare din acest numar incendiar? Bravo “Libertatea”, asta da jurnalism de calitate! O adevarata afacere Garbagegate a Romaniei!
Acum sa ma refugiez cateva clipe in coltisorul meu fericit ca sa-mi reprim reflexul de a vomita. Toata afacerea asta pute. Mai intai, indiferent de adevarul sau falsitatea inregistrarii video, sincer sa fiu, nu-mi pasa. Nu-mi pasa ce face omul in dormitorul lui, nu-mi pasa daca se masturbeaza sau nu – in definitiv, conform raportului Kinsey, 92% din barbatii americani si 40% din femei se masturbeaza(http://comuniune.wordpress.com/2008/08/30/o-interpretarea-ortodoxa-a-masturbarii/)
, asa ca daca avem un politician care se masturbeaza el se dovedeste un demn reprezentant al celor care l-au votat(ce ne putem dori mai mult?). Apoi, chiar daca, doamne fereste, dintr-o perspectiva biblica, ne ingrozim de oribilul ritual al onaniei, nu este ca si cum stirea ne-ar fi faramat universul: nu vorbim decat despre un fost ministru, care in prezent nu mai are mari functii nici macar in partidul caruia ii apartine. Nu putem astepta ca reparatie morala vreo demisie sau un glont in tampla. Nu, daca a facut-o intr-adevar, Pacuraru n-a incalcat nici o lege, n-a mintit poporul(de altfel nu-mi amintesc ca la investitura sa-l fi intrebat cineva daca se maturbeaza!) si poate ca in templul sau personal sufera de un usor complex de vinovatie pentru slabiciunea sa. Intamplator il cunosc destul de bine pe fiul sau Mihnea, ceea ce ma face sa presupun ca omul nu si-a irosit toata… inspiratia in van. Iar daca incepem azi cu anatemizarea masturbarii, ce va urma maine? Scobitul in nas, ragaitul, metaforele cu iz de usturoi a la Basescu?
Deci cu ce ramanem? Cu un articol scabros, bazat pe un fleac, cu bataie scurta, care nu va determina nici un fel de schimbare la nivel politic, intr-un ziar care a mai publicat recent articole si filme despre magari homosexuali si babe zoofile(nu glumesc!). Intr-un ziar aflat pe locul intai in topul popularitatii in Romania, cu un tiraj de vreo trei ori mai mare decat ziarul aflat pe urmatoarea pozitie. Aceste fapte si cifre ma ingrozesc sincer si ma fac sa ma gandesc amar – ce fel de stat poate fi acela in care o astfel de presa este a patra putere? Statu-Palma-Barba-Cot!

Mandrie de tata

2009-05-27T05:45:00.000-07:00

Aveam un subiect suculent pentru astazi, anume podul Vidin-Calafat de peste Dunare, construit jumatate de romani si jumatate de bulgari; conform presei bulgarii isi vor termina partea de pod in 2010. Sper sa se bucure de ea, fiindca romanii vor finaliza partea lor, plus conexiunea cu soseaua si calea ferata de-abia in 2011. Umor sec, romanesc.
Insa dupa asta am ajuns acasa si mi-am vazut fiica facand primii pasi nesprijiniti, a doua zi dupa ce a implinit unsprezece luni, si mi-am dat brusc seama ca nu pot sa scriu despre nimic altceva. Fata mea merge! Cu o incapatanare demna de un pitbull merge, cade si se ridica iarasi, ca sa porneasca din nou, aerian, sovaielnic, cu gratia unei marionete, catre tinta ei. Stiu ca asta deschide si mai mult capacul cutiei Pandorei, stiu ca daca pana acum ii erau necesare cinci secunde sa ajunga din centrul sufrageriei in oricare din punctele in care nu are voie(si de care este irezistibil atrasa: prize, DVD-uri, firele de la calculator, XBOX-ul), de acum ii vor fi de ajuns trei secunde, iar eu va trebui sa merg la cursuri speciale pentru trupele de pompieri ca sa imi imbunatatesc timpul de reactie. Stiu ca daca pana acum avea una-doua zgaibe pe maini de acum vor incepe cazaturile spectaculoase, de tipul salt culcat inainte, stiu ca va avea rani in barbie, palme si genunchi. Stiu ca asta nu-i decat o etapa, si ca maine-poimaine vor urma tumbele, limbajul articulat, tabla inmultirii si casatoria cu un tip pe care n-o sa pot sa-l inghit, insa nu ma pot abtine. Sunt mandru: fata mea merge!

Coreeanu-arunca bomba si Obama-si pierde trompa

2009-05-26T06:16:00.001-07:00

Interesant cum bomba atomica schimba regulile jocului politic la nivel mondial. In lipsa ei Statele Unite, autoproclamatul jandarm mondial, n-au nici o retinere in a-si declara antipatia sau a-si apara(intr-un sens ofensiv) interesele in orice colt al lumii. In prezenta ei discursurile se tempereaza, alocutiunile mieroase inlocuiesc criticile taioase, prioritatile se schimba. O data cu testele nucleare de acum doi ani Coreea de Nord i-a prins lui Bush ouale in usa, iar cu rachetele balistice, lansarea de sateliti, largirea scarii experimentelor nucleare, continua sa stranga, subtiind considerabil si vocea noului presedinte. Nu e prea diferit de situatia din Iran, in legatura cu care, o data ce acesta a avansat suficient pe calea tehnologiei nucleare, protestele Statelor Unite au devenit mult mai retinute si mai academice. Realitatea este ca americanii nu prea au ce face. In contextul tehnologic si militar de astazi, ca sa fii independent trebuie sa ai bomba atomica, si asta e un adevar pe care l-au descoperit o multime de dictatori. Simplificand exagerat problema, americanii impart tarile detinatoare de focoase nucleare in tari sigure si tari riscante, si in aceasta a doua categorie ii includ pe toti dusmanii lor. Complet neadevarat, fiindca pana si acesti dictatori au o umbra de realism, in sensul ca inteleg celalalt adevar fundamental, ca bomba atomica este puternica atata vreme cat nu este folosita. Ce este mult mai periculos sunt focoasele nucleare scapate de sub controlul guvernelor(in special rus sau ucrainean) care circula libere pe piata neagra a armamentului, si care pot fi achizitionate de cei pentru care acest din urma adevar fundamental nu exista: teroristii. Este mult mai improbabil ca guvernul nord-coreean sau cel iranian sa sponsorizeze vreo grupare terorista cu arme nucleara decat ca vreo focoasa dezafectata, fosta proprietate a armatei sovietice, sa cada in mainile numitei grupari. Caci explodata, bomba nucleara ofera exact ceea ce-si doreste un terorist: haos, distrugere, spaima.
Spun toti analistii ca problema pretentiilor de putere nucleara ale Coreei de Nord este un test serios pentru noul presedinte american. Eu personal cred ca este o falsa problema si ca nu trebuie escaladata. Obama trebuie sa-si aleaga cu intelepciune luptele si sa le dea numai pe acelea pe care are siguranta ca le poate castiga.

Fetita fara membre alearga cu barbatul fara picioare

2009-05-25T05:38:00.000-07:00

Este un titlu pe care l-am intalnit ieri in Libertatea si mi-a placut pentru sonoritatea lui de poezie suprarealista. Are insa avantajul de a se potrivi si ca descriere a cursei de Formula 1 de la Monte Carlo, desfasurata ieri. Ce plictiseala!...
Sezonul acesta al Formulei 1 este unul al mediocritatii. Fara sa fiu fan Schumacher, simt ca de la plecarea lui Formula 1 a devenit o afacere de amatori. Nu exista sclipire, nu exista decat piloti slabi si piloti mai putin slabi, iar diferenta o fac masinile. Fiecare echipa are un ciclu de cativa ani in care introduce o noua masina(revolutia) apoi o pune la punct si ii aduce zeci de mici imbunatatiri(evolutia), pana ce masina isi atinge maximul de performanta si castiga unul-doua sezoane, dupa care, presata de noile regulamente si de progresele inregistrate de echipele rivale, iese incet din prim-plan(involutia). Au fost McLaren, Ferrari, Renault, anul asta este Brawn GP. Alonso sau Hamilton au castigat titlul de campion mondial nu pentru ca erau piloti nemaipomeniti, ci pentru ca aveau in acea clipa masini foarte performante. Anul acesta Button va castiga, destul de probabil, campionatul, pentru ca masina sa zburda ca nici o alta, si pentru ca are drept coechipier un pilot fara mentalitate de castigator, pe Barichello. Cat despre valoarea sa, Button a avut destule sezoane la dispozitie ca sa ne demonstreze ce poate: in vreo sase sezoane a reusit sa castige o cursa, iar acum, din sase curse, a castigat cinci. Revelatie divina?
Alertata de scaderea spectaculozitatii campionatelor F1, Federatia Internationala incearca sa uniformizeze prin regulamentele care se schimba atat de des valoarea masinilor, insa de fiecare data una din echipele de ingineri gaseste o solutie pentru ca, inauntrul limitelor stricte ale regulamentului, sa reuseasca totusi sa smulga dramul de performanta necesar detasarii. Lupta de pe pista se muta, din aceasta pricina, in birouri si in tunelele aerodinamice, si, daca e vremuri se spunea ca o victorie este 30% meritul pilotului si 70% meritul masinii, probabil ca acum proportia se apropie de 10-90. Ca inginer si aerodinamician ar trebui sa ma entuziasmeze cele 90 de procente de tehnologie pura, insa ca fan al curselor deschid televizorul pentru cele 10 procente de talent, tenacitate si curaj. Fara ele, Monte Carlo nu este decat un banal raliu urban, cu efect soporific garantat. Fara ele, campionatul se transforma in intrecerea dintre fetita fara membre si barbatul fara picioare.

Al dracu'

2009-05-22T05:29:00.000-07:00

Citeam azi ca ministrul ucrainean al apararii considera intre principalele amenintari la adresa tarii sale Romania si Rusia, cele doua tari care au posibile pretentii teritoriale de la Ucraina. Citeam asta si m-am pomenit ca zambesc. M-am pomenit invaluit de un straniu sentiment de satisfactie, nu in intregime necunoscut. Il mai intalnisem citind in cartile de istorie despre marii conducatori ai neamului nostru, sau privind la televizor vreo victorie sportiva a unei echipe romanesti.
Veti spune “tare confuz simt al patriotismului trebuie sa ai daca te bucuri de faptul ca cineva ne considera o amenintare”, si probabil ca nu gresiti. Niste scurtcircuite in mintea mea amesteca, fara indoiala, sentimentul patriotic cu sindromul fetei nebagate in seama. Ma bucur, in modul meu pervers, ca cineva ne considera demni de a fi o amenintare, ma bucur ca suntem pusi pe picior de egalitate cu Rusia, ma bucur ca o face o tara ca Ucraina si nu una ca Bulgaria sau Albania, ma bucur de senzatia ca, daca am clintit un muschi, cuiva ii tresare degetul pe tragaci. Ma bucur de sentimentul de o clipa ca am trecut din categoria Steve Martin in categoria Chuck Norris.
M-as bucura mai vinovat daca incidentul cu pricina s-ar fi petrecut in Ungaria si as fi considerat plauzibil, eu insumi, ca as fi putut sa-mi atac vecinul, dintr-o ura ancestrala. Insa cu Ucraina si ucrainenii Romania nu a avut niciodata mari lucruri de impartit, asa ca pot sa-mi permit sa ma bucur relaxat de exagerarea lor. Vor intelege la un moment dat ca nu avem nimic cu ei si le va trece.
Am o colega ucraineana la serviciu, sta chiar cu mine in cubicul, si azi am felicitat-o pentru victoria de ieri a Sahtiorului in finala Cupei UEFA. Ma inteleg bine cu ea si niciodata n-am simtit vreo raca fata de ea pentru ca, Doamne fereste, mi-ar fi furat mie Bucovina. Insa tot astazi i-am infruntat cu candoare privirea in vreme ce savuram ramasitele acelei satisfactii cvasi-patriotice perverse. Nu ma bucuram ca i-as putea face vreodata ei ceva rau. Ma bucuram ca ea m-a suspectat de asta. Stiam ca o sa-mi treaca repede, fiindca fundamental sunt un tip enervant de cumsecade, insa intre timp ma bucuram in voie de senzatia de a fi al dracu’.

A saptea arta

2009-05-21T06:12:00.000-07:00

Vestile despre Romania nu sunt rele pe toate fronturile – iata, tocmai am luat un nou premiu la Cannes, pentru scenariu de film. Si nu numai asta, insa la Cannes noi, romanii, incepem sa avem traditie, critica de film franceza incepe sa vorbeasca despre un nou val al cineastilor romani si nimeni nu mai este surprins sa ne vada pe podium. Este interesant sa vezi cum filmul s-a dovedit a fi cel mai bun vehicul al spiritualitatii romanesti, cel mai bun interpret al lucrurilor pe care ne dorim atat de mult sa le exprimam (si deseori esuam lamentabil.) Filmul romanesc nu este sincron cu literatura, de pilda. Literatura romaneasca, desi, vie, puternica, polimorfa, are probleme in asaltul ei catre universalitate, in vreme ce filmul actual, mai simplu, mai modest in obiective, reuseste sa declanseze ecouri in constiinta cinefilului european. Reteta e simpla: pentru a descoperi cine suntem trebuie sa privim in trecut, si multe din filmele care au facut cariera sunt incursiuni in experienta comunista a poporului roman. Doar ca in anii recenti am depasit faza post-revolutionara timpurie, in care filmele prezentau vulgar, sordid, deprimant, societatea comunista. Asemeni literaturii sud-americane, care a scos nestemate din filonul experientelor autoritariste, cinematografia romana si-a rafinat viziunea, a ajuns sa studieze absurdul, nostalgia, simbolistica acelor timpuri, producand filme puternice, intelectuale, rezonante.
De altfel Franta a fost dintotdeauna acordata la frecventa armonica a sufletului romanesc, artisti ca Brancusi, Eliade, Cioran servind ca repere ale comuniunii noastre. Un loc foarte bun deci pentru a ne incepe asaltul reinnoit pentru cucerirea Europei. Si de ce, daca tot vorbeam acum cateva saptamani despre faurirea unui brand de tara, sa nu tintim sus si sa ne faurim o reputatie de artisti?...

Exagerez putin, faurirea unei imagini este grea si deseori aleatoare in rezultate. O sa exemplific asta povestindu-va o poezie de-a lui Marin Sorescu – “Destin” se numeste – pe care din pacate nu mi-o amintesc in intregime si nici nu am reusit s-o gasesc pe web. Poezia incepe cam asa(imi cer scuze pentru citatele aproximative):

Gaina pe care am cumparat-o aseara
Congelata
Inviase,
Facuse cel mai mare ou din lume,

Si i se decernase premiul Nobel.

Apoi poetul ne povesteste despre subita si colosala faima dobandita de oul fenomenal, pentru ca in final sa comenteze amar:

Si astfel dupa ce toata viata
Mi-o inchinasem artei,
Am devenit deodata celebru
In calitate de crescator de pasari.

Lantul slabiciunilor

2009-05-20T04:51:00.001-07:00

Totul a inceput acum doua zile, cand mana neinspirata sau poate soarta dusmanoasa m-a facut sa sterg din greseala vreo douazeci de poze de pe camera foto, fara sa fi apucat sa le copiez pe PC. Dupa o mica injuratura suculenta mi-am recapatat calmul si am pornit sa caut pe Internet aplicatii in stare sa restaureze fisiere sterse de pe carduri de memorie. Am gasit chiar aplicatia perfecta… doar ca, fiind o versiune de evaluare, afisa doar in miniatura pozele sterse, fara sa le salveze. Din nou, nu mi-am pierdut cumpatul, si am dat fuguta la Astalavista ca sa caut un crack pentru aplicatia incapatanata. Am gasit nu unul, ci zece, insa majoritatea erau virusate si le-am sters imediat ce am descoperit asta, inainte de a le rula. In sfarsit, crack-ul potrivit la locul potrivit, aplicatia s-a inregistrat si mi-am putut salva pozele.
Dar cu ce pret!… Am pe desktop doua firewall-uri, un antivirus si doua aplicatii antispyware, si troianul mic, mic de tot ascuns in ultimul crack le-a pacalit pe toate! Primul lucru pe care l-a facut a fost sa infecteze antivirusul, AVG-ul. Apoi a inceput sa ma ameteasca deschizandu-mi pagini de web despre medicamente ieftine online. Mirosindu-mi urat, am dat o scanare cu AVG-ul, si acesta a inceput sa descopere fisiere virusate(sau troienite J), fiind insa incapabil sa le vindece sau sa le bage in carantina. In acea clipa am deconectat desktop-ul de la retea, ca sa previn ceva mai rau. A urmat SpyBot-ul, apoi AdAware, care au reusit sa mai vindece cate ceva, insa infectia continua sa se propage. De pe laptop am descarcat un antivirus despre care citisem ca poate rula de pe un card de memorie(ClamWin), l-am copiat pe un SD card, am mutat cheia cardului pe pozitia “Locked” (ce sa mai, planul perfect!) si l-am conectat la desktop, ca sa scanez. Ghici ce? Nu stiu la alte marci de SD carduri, insa la SanDisk-ul meu cheia nu face ABSOLUT NIMIC!!! Poti scrie pe card fara nici o problema!… Insa in acel moment inca nu aflasem asta… Am dat sa pornesc ClamWin-ul, si idiotul naibii imi spune : “semnaturile n-au fost descarcate de pe Internet”. Iteratie suplimentara: deprotejez card-ul, il conectez la laptop, descarc pe el semnaturile… si in acel moment AVG-ul de pe laptop sare de sapte coti si-mi zice fioros ca am un fisier virusat. Intr-adevar, cand ma uit pe card, in radacina gasesc un fisier executabil care nu fusese acolo inainte!…
Asa ca in acest moment reinstalez Windows-ul pe desktop, inca ma lupt sa salvez laptop-ul, si scriu blogul, aceasta palida expresie a frustrarii mele, de pe un al treilea calculator.
Tineti-mi pumnii, altfel maine o sa postez de pe telefonul mobil, si doza o sa sune cam asa: “Astz mam gandit sa scr ceva dspr camp el din Ro. Camp el din Ro…”

Ai nostri ca brazii

2009-05-19T06:05:00.000-07:00

Va amintiti doza de acum cateva saptamani, despre porcii din Romania? Se facuse ca citisem un articol(sau mai degraba titlul lui) in Cotidianul si ma inflamasem ingrozitor. In fine, continuarea o puteti citi in arhiva Dozei.
Ei bine, azi, tot in vreme ce citeam editia online a Cotidianului, am dat peste un articol care mi-a declansat o reactie asemanatoare. Articolul se numeste “Der Spiegel: Romanii, cei mai antisemiti europeni inainte de Al Doilea Razboi Mondial” si este semnat de o oarecare Catalina Mihai. Este o colectie de fapte si afirmatii facute de supravietuitori ai Holocaustului sau de istorici si activisti care l-au cercetat, precum Hannah Arendt sau Raul Hilberg, al carei rezumat ar fi cam acesta: nazistii nu puteau, de unii singuri, sa omoare atat de multi evrei, si in realitate au fost ajutati de guverne sau organizatii din tarile aliate lor si chiar din multe din tarile neutre sau ocupate de germani. In sprijinul afirmatiei din titlu, cateva randuri atribuite lui Hannah Arendt, referitoare la crimele comise de Garda de Fier. Atat.
Bineinteles, dupa ce am terminat de citit articolul, am pornit, fierband, sa citesc comentariile celorlalti cititori. Si de fapt asta m-a calmat, fiindca am reusit sa descopar un lucru nou: majoritatea comentariilor, indignate sau superioare, sustinand teza istoricei sau combatand-o, dovedeau la fel de multa flexibilitate ca patul unei arme. Aparent exista evrei care ar dori scuze publice nu numai din partea nazistilor, ustasilor, legionarilor, ci din partea lumii intregi, intr-un exercitiu de umilinta universal. De cealalta parte, cetateni care, indignati de o asemenea acuzatie adusa Romaniei, uzeaza de cunostinte dobandite... in scoala generala. Simpatizez fara indoiala cu intentia lor, insa incercarea de a combate cu date istorice indesate cu lingurita de sistemul de invatamant al regimului comunist este usor ridicola. Multe am invatat despre istoria poporului roman la scoala(cel mai bun, cel mai viteaz, stanca de latinitate la rascruce de vanturi, ai nostri ca brazii etc), insa pentru a afirma ca stii ceva trebuie sa te bazezi pe nitel mai mult. Un singur exemplu: romanul “Delirul” al lui Marin Preda a fost publicat in anii saptezeci, insa interzis in anii optzeci, pentru ca vorbea pe larg despre zilele rebeliunii legionare in Bucuresti. Revenind la comentarii, dupa cum spuneam, facute mai mult cu inima si mai putin cu ratiunea.
Insa pe cand ma batea gandul sa scriu despre modul in care educatia din copilarie ne influenteaza certitudinile, mi-am zis “hai macar sa vad textul original al articolului din Der Spiegel; chiar o fi atat de transant antiromanesc, sau o fi exagerat madam Mihai, pe principiul traduttore traditore?” Si m-am apucat sa caut pe Internet articolul.
Ghici ce?
Articolul cu pricina nu exista.
Doar daca nu cumva Gugal, pe care l-am cam criticat acum cateva zile, nu s-a hotarat sa-mi joace o festa.
Ce exista? Bucati disparate. Exista un articol din Der Spiegel de acum doua zile cu un supravietuitor al lagarului din Sobibor(pomenit in Cotidianul), care povesteste despre personalul ucrainean al lagarului, care s-a dovedit la fel de nemilos cu prizonierii evrei ca si sefii lor germani(lucru de asemenea evocat in Cotidianul). Exista un alt articol, tot in Der Spiegel, un interviu cu romancierul Edgar Hilsenrath, si el supravietuitor al Holocaustului, in care se pomeneste despre pogromurile si mini-holocausturile din alte tari europene(pomenite de Cotidianul). Istoricul Raul Hilberg nici macar nu poate fi intalnit in paginile lui Spiegel, in schimb o lucrare a unei anume Deborah Lipstadt il mentioneaza in conjunctie cu Hannah Arendt, vorbind despre trimiterea evreilor in lagare de concentrare de catre membrii Garzii de Fier. Lucrarea cu pricina este veche de cativa ani. Iar Der Spiegel, care a publicat acum ani buni un articol senzationalist despre modul in care diverse guverne si tari neaga Holocaustul, si care publica periodic marturii ale supravietuitorilor acestei mari incercari, nu a acoperit recent nici jumatate din temele atribuite lui de Cotidianul.
Pai si atunci ce sa ma fac eu cu indignarea mea sfanta, romaneasca, fandaxia mea de stres, la adresa nenorocitilor de nemti care ne denigreaza tarisoara, atunci cand, de fapt, ei nici nu s-au gandit la asa ceva? Pai sa n-o trimitem undeva, colectiv si traditional, pe madam Catalina Mihai, care, cu sau fara ordine primite de sus, s-a apucat sa compileze un articol senzational din resturi si tangente?!?... Sau sa conchidem filosofic, (aproape) ca stramosii nostri latini: “Manipulare humanum est.”

Trei Doamne, si toti trei

2009-05-18T05:14:00.000-07:00

Scriam acum vreo luna despre consilierii americani pe care Mircea Geoana si Radu Duda si-i angajasera pe probleme de alimentatie canina(adica de dibuire a ciolanului). Ei bine, nu mai sunt singurii, fiindca dupa ce primii doi prezidentiabili furasera din consilierii de imagine ai lui Obama, a venit randul lui Crin Antonescu sa insface pe unul din fostii sfatuitori ai lui Bush. Respectivul trebuie sa fie vreun talent prodigios; daca pentru o echipa de profesionisti ai imaginii a fost un efort sa faca presedinte dintr-o persoana inteligenta si onesta ca Obama, imaginati-va ce fel de provocare trebuie sa fie sa construiesti imaginea unui presedinte dintr-un betivan incet la minte.
Acum ca standardul s-a impus, banii s-au platit, vine vremea intrebarilor. Ce garantii exista ca modelele politice si de imagine de succes din Statele Unite sunt aplicabile in Romania? Cine ne poate convinge ca metodele si psihologiile care il duc de nas pe Jack il vor pacali si pe Vasile? Nimeni! Fiindca inteligenta politica a romanului, ghiftuita cu carne de mici si inecata in valuri de bere de politicieni ca Vanghelie, este deja in moarte clinica. Nu-i nevoie de discursuri cu nerv sau de platforme sforaitoare intr-o tara in care electoratul hipnotizat de ispravile televizate ale super-starului Nikita nu se mai poate desprinde de canapea pentru a-si manifesta o optiune politica. Nici starea moralitatii publice din Romania nu se aseamana cu cea din SUA. Daca se afla despre un politician ca a violat gaini sau ca a calcat pe cineva cu jeep-ul chiar pe trecerea de pietoni, nimeni nu se mai indigneaza... Ca doar oameni suntem! nu e asta tara in care eleva porno imparte pagina intaia a ziarelor cu eleva care si-a ucis mama si cu proprietarul de echipa de fotbal care a mituit arbitri in dreapta si-n stanga? Si atunci cu ce ne mai impresioneaza politicianul-incompetent, politicianul-repetent sau cel corupt? Cu ce mai iese in evidenta turistul politic, care sare din conducerea unui partid intr-alta, sau don-ul Corleone de Dambovita, care prezideaza peste un clan de fini si nepoti strecurati prin regii, ministere si contractori ai statului? Lucrurile care l-ar impinge pe un american la proteste si la activism il imping pe un roman la haz de necaz si la filosofie de pahar.
Chiar daca toata tehnocratia psiho-sociologica americana s-ar muta la Bucuresti, n-ar putea sa ajute un popor care nu mai crede in el insusi, care nu mai vrea sa voteze, care nu mai are directie. Un popor care simte ca nu e iubit si nici n-are prea multa iubire de oferit.
Ma indoiesc ca platindu-i pe toti acesti experti vom rezolva ceva. Dar nu-i nimic, este doar versiunea mioritica a planului Marshall, metoda noastra de a ajuta financiar pe fratii nostri de peste Atlantic, acum in vremuri grele de recesiune.

Gugăl

2009-05-15T05:16:00.000-07:00

Intr-o zi tipica folosesc Google ca sa caut ceva pe web de, sa zicem, zece ori. Intr-o saptamana tipica folosesc Google Maps macar o data ca sa identific o adresa. Cel putin o data pe luna folosesc Google Earth ca sa identific locul viitoarei vacante de vis(se pare ca mai am destul de asteptat!) Gmail-ul este una dintre cele trei adrese principale de mail pe care le folosesc, drept care il accesez de cel putin douazeci de ori pe zi. Cel putin o data pe saptamana privesc macar un clip pe YouTube(in general primesc un link si sfarsesc prin a viziona patru-cinci filmulete) Ocazional folosesc StreetView ca sa-mi improspatez memoria cu privire la unele cartiere. Pe vremea cand scriam ultimul roman experimental de pe Imprudent.ro am folosit Google Documents ca sa nu mai trimitem romanul ca atasament de la mine la Sorin si inapoi. Si ghici cine imi face hosting la blog!... Mi-am instalat si acasa, si la birou Chrome, insa nu m-a castigat inca, il folosesc numai ocazional. Am rezistat la Google Toolbar numai din principiu, din cauza ca prea multe aplicatii incearca in ziua de azi sa-l instaleze pe sest. Iar cu asta, am ajuns la problema de fond.
Cand Microsoft a penetrat piata cu primele lor produse, precum MS-DOS sau Windows 3.0, ceea ce au adus ei a fost o viziune noua, diferita, asupra felului in care poti sa-ti desfasori activitatea pe un calculator. Cand au persistat cu Windows 3.1, 95 sau 98, am fost bucurosi ca s-a cladit pe fundatia solida a predecesoarelor. Cand s-au lansat Millenium sau XP ne-am ingrijorat un pic. O data cu Vista ne-am simtit nervosi si am inceput sa prospectam, just in case, piata Linux-ului, iar Windows 7–le il vedem ca pe o reparatie morala cuvenita noua dupa ce am fost trasi pe sfoara, si totusi nu prea indraznim sa speram. Sunt doua probleme aici: prima, ca ne-am plictisit de Microsoft(in definitiv o mare parte din utilizatorii de calculatoare de azi sunt mai tineri decat primul Windows!), si a doua ca Microsoft si-a pierdut pe drum spiritul inovator, undeva in anii in care s-a transformat intr-un mamut cu mii de developeri. Cine i-a luat locul in constiintele noastre? Simplu, Google. Am fost unul din utilizatorii timpurii ai Google Search, insa compania mi-a devenit realmente simpatica in momentul in care a ajuns sa fie opusa, in diverse privinte lui Microsoft. Pe atunci imaginea era una de David infruntandu-l pe Goliat, si era evident pe cine trebuia sa simpatizezi. Astazi lucrurile s-au schimbat foarte mult insa. Google, a carui principala arma a fost viteza schimbarii, a tesut din panza virtuala de paianjen un imperiu de servicii, si daca Microsoft este inca regina desktop-urilor, Google i-a astupat aproape toate caile de iesire pe web, catre ceea ce se numeste cloud-computing. Iar in anul in care ne aflam Microsoft este pe cale sa piarda inca o batalie, cea a browser-elor, unde Firefox-ul, Safari si chiar Chrome musca zilnic din felia de piata a celor din Redmond. Microsoft a fost compania care ne-a demonstra ca un calculator nu este exclusiv o unealta dedicata cercetarii si ca poate fi folosit si la jocuri sau multimedia, iar acum Google vine si ne schimba paradigma, convingandu-ne ca lucrurile de care avem nevoie se afla cu toate online, iar calculatorul nu este decat o poarta catre toate aceste lucruri. Asa ca acum nici nu mai cautam pe web – gugalim. Poftim masura a succesului, cand devii din timpul vietii verb de dictionar!
Intrebarea este: nu am ajuns sa depindem mult prea mult de Google? Ieri o parte din serverele companiei au avut ceva probleme si asta a paralizat sau intarziat in multe parti ale lumii Google Search, Blogspot, YouTube, Gmail, Google Maps. Oameni disperati au vrut sa afle daca si altii au aceeasi problema, insa multi dintre ei, care s-au nascut cu Google-ul in brate, nici nu concepeau sa foloseasca alt serviciu, si au cautat cu Google Search despre “Google blackout” :)) Dupa o vreme s-au mai dezmeticit si au dat buzna pe Twitter sau pe Yahoo Search ca sa afle ce se intampla.
Vrem, nu vrem, o imensa parte a identitatii noastre(caci ce sunt email-urile, lista noastra de corespondenti, documentele noastre salvate online, sau, daca folosim Google Toolbar, practic toate informatiile stocate pe calculator?) se afla in mainile Google. Am inceput, multi dintre noi, sa folosim servicii Google in interes profesional. Ce ne facem data viitoare cand sare o siguranta intr-un centru de servere? Sau ce ne facem daca(timpul pentru o paranoia gen Big Brother) Google foloseste in cine stie ce scop datele noastre? Ne indignam cand citim despre initiative ale tarilor NATO precum Echelon(sistemul care supravegheaza comunicatiile telefonice intre Europa si America, cautand automat, bazat pe cuvinte cheie, amenintari teroriste), dar plutim intr-o dulce nepasare intr-o lume in care Google ne stie si masura de la pantofi. Incotro ne indreptam? Pe cand primul proces antitrust intentat, de data aceasta, lui Google, in vreme ce Microsoft va privi din loja?
Sper sincer ca vreunul dintre noile motoare de cautare, bazate pe limbaj natural sau pe interpretari statistice ale cautarilor sa aiba succes, fiindca deja este mult prea mult Google in vietile noastre!...

Loop

2009-05-14T05:05:00.000-07:00

Fiindca raceala continua sa ma chinuie si in seara asta nu ma simt deloc inspirat m-am hotarat sa nu scriu despre nimic din ceea ce s-a intamplat sau se va intampla. M-am hotarat sa nu relatez despre Elena Gheorghe si calificarea ei in finala Euroviziunii, sa nu comentez indignat despre noul sex slab care, potrivit unor cercetatori canadieni, sunt barbatii, sa nu scriu nimic frivol despre Rihanna si Chris Brown si sa nu barfesc nimic despre Brangelina, m-am hotarat sa nu tun si fulger la adresa valorii fotbalului romanesc , sa nu comentez ultimul video al Alinei Plugaru facand striptease pe masa intr-un azil de batrani, sa nu satirizez ultima motiune de cenzura a PNL-ului si UDMR-ului, cu valoare pur simbolica, si sa nu filozofez pe seama ultimului discurs al Papei la Nazareth, sa nu iau peste picior infantilismul lui Mircea Badea care se lauda cu atacurile hackerilor pe blogul sau personal si le transmite “bring it on”, si sa nu ma entuziasmez de noul controller planuit de Microsoft pentru XBOX-ul 360, in sfarsit, sa nu remarc prestatia in limba franceza a lui Crin Antonescu la televizor. Voi evita de asemenea sa fantazez proustian despre trecutul meu, sau sa pomenesc despre raceala care ma chinuie si nu voi marturisi nimanui despre lipsa mea curenta de inspiratie. Nuuu, nimic din toate astea! Voi scrie mai bine despre lucrurile pe care nu am de gand sa le fac; voi scrie, de pilda, despre cum voi evita sa relatez despre Elena Gheorghe si calificarea ei in finala Euroviziunii, despre cum nu voi comenta indignat despre noul sex slab care...

Despre Civilization, numai de bine

2009-05-13T05:30:00.000-07:00

Sper sa-mi iertati simtul umorului putin dereglat, insa ma aflu in cea de-a doua zi a unei febre(sper ca nu porcine) ca la carte. Nasul imi curge, gatul e o rana vie, ma dor maselele iar sinusurile imi explodeaza(daca mi-a trebuit sa fac scufundari!...) Singurele intacte in momentul de fata sunt cosinusurile, asa ca...
...titlul adevarat al dozei de azi este:

Cand o face plopul mere

Astazi despre neputinta umana. Am un exemplu chiar sub nasul meu, sau mai degraba in nasul meu: cismea care nu se mai opreste, iar eu nu pot sa fac nimic in legatura cu asta.
M-am gandit oleaca la expresii care sa exprime neputinta, sau poate intangibilitatea unui anume tel. Romanii – intamplator – au variate expresii dedicate acestui scop. “Cand o ’ntarca balaia”, “Cand o face plopul mere, rachita micsunele si OTV-ul emisiuni culturale”, “La pastele cailor”, “La calendele grecesti”(de ce sa aruncam mostenirea stramosilor nostri, romanii?), “La Sfantul Asteapta”(dupa ce am epuizat botanica si zoologia, de ce sa nu atingem tangential si religia?) si cate si mai cate... Vorbim despre strugurii care sunt acri sau despre luminita de la capatul tunelului(cei care au trait in Romania stiu ca se face referire la un tunel foaaaaaarte lung!) Pe cand eram eu copil cu parul balai si radeam in soare pe langa apa frumos curgatoare a Dambovitei, pe vremea lui Ceasca, ne invatau la scoala sa cantam “Noi in anul doua mii, Cand nu vom mai fi copii”, si zau ca suna pentru noi a science-fiction si a sfarsit de lume acest an doua mii!... De asemenea, acei dintre noi care au prins Revolutia(da, stiu, pe cand se potcovea puricele cu nouazaci si noua de oca si tot zbura pana-n inaltul cerului) pot face referire la tranzitia pe care fiecare o spera scurta, si care probabil o sa-i ingroape si pe nepotii nostri. Ce sa zic, daca as fi Blaga probabil ca as pomeni ceva despre spiritul de vai si dealuri al romanilor, as inventa ca avem o gandire apolinica si continua(adica ne place s-o lalaim) si nu una pripita si incrementala(adica nu ne lasam furati de tentatia facila de a termina ceva)
Dar fiindca nu sunt Blaga si sinusurile imi astupa filonul rostirii metafizice, ma voi ancora in contemporaneitate si voi folosi un singur cuvant: autostrazi. Nu stiti despre ce vorbesc? Mai faceti o vizita prin tara! De douazeci de ani nenumarate guverne de toate culorile s-au scremut(cu sunete si mirosuri) sa umple tara de autostrazi! Probabil ca nu exista atatia ministri incompetenti in guvernul Boc cate autostrazi s-au planuit in Romania! In lung, lat si diagonal, autostrazile planuite urmau sa faca tara un loc accesibil, decent, sa scoata turismul din groapa si groapa s-o trimita la muzeu. Au venit apoi licitatiile, hei-hei ce mai vremuri!... Cum se mai inghesuiau balaurii la licitatii stiind ca in Romania metrul de autostrada va fi platit cu de cinci pana la zece ori mai scump decat in celelalte tari ale Europei, in schimbul unui modest comision impins acolo unde trebuie! Cum ne-au mai supt de bani americani, greci, nemti, austrieci, si toate celelalte neamuri ale pamantului!... Si cum, o data licitatiile castigate, mi ti se puneau pe-un somn si-o tihna pe banii contribuabililor, producand in ani de zile doi-trei kilometri de autostrada, si aia de proasta calitate, pe care doua-trei zapezi i-au facut inutilizabili!...
Citeam astazi in Cotidianul despre autostrada Bucuresti-Ploiesti, care, lume-lume! o sa fie gata in 2010.
E suficient sa-mi umezesc degetul si sa-l ridic in aer ca sa-mi edific prognoza: “Cand o face plopul mere si rachita micsunele!”

Nostalgia

2009-05-12T04:28:00.000-07:00

Privind cateva fotografii care ii infatisau pe refugiatii pakistanezi luand cu asalt trenurile si autobuzele mintea mi-a fugit, sloboda, catre o excursie petrecuta acum vreo zece ani. Mersesem cu ceva prieteni la munte la schi, si in Predeal si in Azuga aproape ca nu ramasese un metru patrat de partie pe care, cel putin eu, sa nu fi luat o cazatura. Nu stiu cum schiati voi, insa eu sunt un adevarat Alberto Tumba si periodic sunt irezistibil atras de locurile cu energie potentiala minima. In fine, am oase tari si constitutie rezistenta, asa ca la sfarsitul weekendului ma tineam inca pe picioare, cu conditia sa nu bata vantul prea tare. Si in acest moment am facut prima greseala, anume manati de lene nu ne-am mai intors in Predeal sa luam de-acolo trenul spre Bucuresti, ci l-am asteptat in Sinaia. Sa iei trenul intr-o duminica dupa-amiaza din Sinaia, ce inconstienta!... In primul rand ca din puhoiul de oameni de pe peron mai putin de jumatate au reusit sa atinga macar trenul. In fine, experienta de la metrou si-a spus cuvantul si m-am aflat printre cei putini care chiar au reusit sa intre in compartimentul personalului. Cu o fesa presata de un stalp, am purces la a-mi inspecta spatiul vital, care arata cam asa: deasupra capului, in conditiile in care stateam cocosat, o pereche de schiuri cu claparii atarnati in jos, mirositori, defineau orizontul, in stanga si dedesubt o adolescenta infricosata tinand in brate o chitara, in dreapta si diagonal un tanar care juca septica cu alti trei norocosi ingramaditi de-a valma pe aceeasi bancheta, intre picioare, obligandu-ma sa stau cracanat, o canistra cu vin din care pomenitul tanar se alimenta periodic, in spate contact dur cu cateva picioare, funduri, spinari, iar in dreptul umerilor si al capului o retea deasa de brate agatate cu forta disperarii de barele de sus ale trenului. Cand si cand trenul mai punea cate-o frana si atunci masa compacta de maini, picioare, piepturi, capete se urnea ca o maree in directia de mers, lin, nu cu violenta, amortizata de nefericitii care isi cautasera loc langa capatul dinspre locomotiva al vagonului, si ale caror cutii toracice se aplatizau lejer intre masa cumulata a celorlalti si peretele rezistent de metal. Frigul disparuse, inlocuit de caldura animala a cateva sute de respiratii, haine ude, sosete transpirate. Nu pot sa spun ca ma simteam rau, fiindca de fapt ma simteam mizerabil. Carnea picioarelor, fragezita de la atatea cazaturi, ma durea incontinuu. Mainile, alungite de efortul incapatanat de a ma mentine pe loc, amenintau sa se transforme in gelatina, si cu fiecare minut ma simteam mai apasat de greutatea mea si a celorlalti catre fata de dedesubt.
Bineinteles, la un moment dat, unui copil i s-a facut rau. Chiar la capatul compartimentului, acolo unde incepe holul. Cu prezenta de spirit si autoritate de general bunica micutului a inceput sa tipe “Oameni buni, deschideti cabina conductorului ca sa pun copilul asta sa stea jos”. Oamenii, care pana in acel moment se presasera mai mult sau mai putin delicat de usa incuiata a cabinei, au inceput sa se miste. Mareea a unduit o data, de doua ori, iar cand a impins a treia oara in usa, a smuls-o pur si simplu din balamale. Victorioasa, mam’ mare a dat copilul din mana in mana, pe deasupra capetelor, catre cabina, apoi a pasit si ea, mai stalcindu-si un cot, mai presandu-si o coasta, printre oameni, pana ce a ajuns in micuta cabina. Bineinteles, in urma ei, alta duzina de calatori a facut un pas inainte, pana ce au ajuns sa stea infipti pe jumatate in cadrul usii, respirand cu nesat aerul incomparabil mai curat din cabina.
Cand am ajuns in Gara de Nord m-am jurat sa nu mai calc pe la munte cat oi trai. Juramant pe care l-am incalcat de nenumarate ori, ca fire slaba sunt si eu. Insa un lucru tot am invatat – sa nu ma mai intorc cu trenul duminica seara – si pe asta l-am respectat cu sfintenie. Pana la urma insa, cand imi amintesc de ziua cu pricina, un zambet larg mi se intinde pe toata fata.

Ultima cruciada

2009-05-11T05:43:00.000-07:00

Ierusalimul e un oras care a vazut multe. Putine alte orase au avut destine atat de tragice de-a lungul timpului. Oras sacru pentru trei religii, a inspirat in randurile soldatilor celor trei religii o violenta cat se poate de profana, precum si cele mai ciudate aliante. Impotriva ocupantilor sarazini, crestinii au luptat cu bani evreiesti. Astazi, musulmanii lupta impotriva israelienilor, in vreme ce crestinii adulmeca din nou mirosul banilor, fie ei arabi sau evreiesti, sprijinind alternativ cele doua tabere. Ce invatam din asta? Ca in vreme ce pentru cele doua populatii din zona se duce un razboi total, cu o miza totala, occidentalii privesc problema detasat, incercand sa traga cat mai multe foloase de pe urma conflictului. Ca in dorinta lor de a controla cheile petrolului arab, ei au asmutit dobermanul israelian, cu sarcina de a-i tine in sah pe marii jucatori, membri ai OPEC, din regiune. Ca, la urma urmei, indiferent daca esti arab sau israelian, nu trebuie sa te increzi in mierea de pe buzele diplomatilor occidentali si ca trebuie sa vezi dincolo de toate gesturile lor un motiv ulterior. De prea multa vreme ei impart cu o mana indulgente si cu alta rachete, ca sa le mai oferi prezumtia de nevinovatie.
Papa Benedict, aflat in vizita in Israel, a declarat azi pe aeroportul din Tel-Aviv ca sprijina ideea a doua state – unul arab si unui evreiesc – in regiune, convietuind pasnic si recunoscute de comunitatea internationala. Sa fie oare ramura de maslin pe care Dumnezeul tolerant al crestinilor le-o arunca – pentru prima oara in istorie – celorlalte religii? Sa fie un semn ca timpurile s-au schimbat si ca actualul papa pune pacea mai presus de problema sferelor de influenta? Sa fie doar un discurs politicianist, menit a camufla pozitia duplicitara a occidentului? Sau sa fie un mesaj codificat, ascunzand in spatele cuvintelor amabile argumente forte la care guvernul israelian sa fie cu mult mai sensibil? Cine transmite adevaratul mesaj – papa Benedict, sau papa Obama?
Am fost in Israel si am simtit tensiunea din aer, am privit soldatii plimbandu-se inarmati pe strazi, am fost controlat la intrarea in magazine sau hoteluri. Mi se pare evident ca in ceasul al doisprezecelea un mesaj sincer de pace si buna vointa din partea papei nu poate infaptui nimic de unul singur. In ultimele doua mii de ani nu s-au mai petrecut minuni pe teritoriul Tarii Sfinte. Asa cum Natiunile Unite (sau Statele Unite, suprapunandu-se lor in legitimitate) au stiut s-o faca in atatea zone de conflict de pe glob, ar trebui sa intervina si aici, impunand autoritatea unei forte internationale. Liderii lumii ar trebui sa-si scoata capetele din nisip si sa conceada ca e vremea de a face ceva, la 42 de ani de la ocuparea Ierusalimului de catre israelieni.
E vremea pentru o ultima cruciada. Fara ea, cuvintele calde ale papei, fie ele si sincere, se vor irosi pur si simplu, in vantul desertului.

Un prost arunca o piatra in balta...

2009-05-07T05:58:00.001-07:00

...si zece intelepti se chinuie s-o scoata. Sa exemplificam. Elena Basescu, care incearca sa devina euro-parlamentar, se face frate(sau sora) cu dracul pana trece puntea alegerilor si lanseaza propunerea ca prezenta la vot sa devina obligatorie in Romania, declansand in societatea civila din Romania nesfarsite dezbateri.
In realitate, lucrurile nu sunt chiar atat de albe si negre. Mai intai Elena Basescu nu este chiar atat de proasta din moment ce si-a facut studiile la Universitatea James Madison din Virginia(probabil in aceeasi saptamana in care isi facea si Radu Duda studiile la Harvard). Iar societatea civila romaneasca nu straluceste prin intelepciune, in special de cand au inceput sa ne plece profesorii la cules de capsuni in Spania. Insa, in fine, intelegeti voi ideea...
Un semnal interesant l-au trimis reactiile de pe forumuri, unde cititorii se impart in mare in trei categorii. Patru, daca ii punem la socoteala pe spumiguristi, aceia care, pe orice forum ar posta, nu participa efectiv la conversatie ci se multumesc sa ii injure pe ceilalti, guvernul si natura in general, in misive epileptice, scrise in intregime cu majuscule. Ei nu emit idei ci clabuci.
O prima categorie ar fi cei care tind sa minimalizeze ideea din simplul motiv ca a fost lansata de Elena Basescu. Nu e mult de comentat despre ei – sunt simple oi electorale, fericite in universul lor in care iarba este mereu verde si fanul mereu moale. Din pacate, sunt destul de multi.
Dupa care ajungem la cele doua categorii principale, aflate in opozitie. O parte din cititori, in preponderenta romani locuind in strainatate, cu experienta diferitelor sisteme de votare(vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_voting ), par sa sprijine sau sa tolereze ideea. Ceilalti – si in mod evident acestia sunt mai numerosi – majoritatea lor locuind in Romania, se opun cu destula vehementa unei asemenea idei. Hai sa privim putin la argumentele lor.
In primul rand, majoritatea celor care se opun ideii de obligativitate a votului au – datorita propriilor carente de educatie – senzatia ca ar fi vorba despre ceva nou, oribil, care sa se experimenteze pe cobaii din Romania. Nu, domnilor, ideea a aparut o data cu democratia ateniana, in antichitate. Iar in ziua de azi – vezi lista de pe Wikipedia – exista un numar deloc de neglijat de democratii care o aplica.
Al doilea argument, de ordin conceptual, pleaca de la ideea ca a vota este un drept al cetateanului si nu trebuie sa fie o indatorire, si ca aplicarea de masuri punitive impotriva contravenientilor este un exercitiu nedemocratic. As putea accepta argumentul in masura in care toti cei care-l folosesc s-ar exclude automat din societate si din natiune, acceptand in acelasi timp ca nu au dreptul sa critice sau sa activeze in interiorul sistemului pe care nu si-au manifestat intentia sa-l valideze prin vot. Dar, desi am intalnit o multime de personaje gata sa se laude ca au “sarit” votul, fiindca ala-i pentru berbeci, nici unul nu a pomenit vreodata varianta exilului voluntar, ba cu totii se considerau indreptatiti sa comenteze din neajunsurile actualului regim. Pai cum e, stimabililor, la placinte inainte, la razboi inapoi?...
Al treilea argument, de ordin sofistic, este ca, daca cetatenii ar fi siliti sa mearga la vot, s-ar apuca sa deseneze caricaturi si sa scrie mesaje obscene pe biletele de vot, anulandu-le. Raspunsul meu –fara ca sa fiu un partizan al ideii de vot obligatoriu; sustin numai ca este o alternativa plauzibila, testata, democratica - este: lasati-ne sa ne asumam acest risc. Sansele sunt ca, din contra, majoritatea celor care ajung la urne numai din cauza obligativitatii, sa aiba un atac de onestitate si sa incerce sa aleaga pe loc, pe cel mai mic dintre rele. In orice caz, reprezentativitatea celor alesi va fi mai mare decat in momentul actual in Romania, cand se intalnesc frecvent prezente la vot de sub 50%.
Vrem sau nu vrem, piatra a fost aruncata, si daca ne place sa ne consideram intelepti si implicati in viata cetatii, trebuie sa plonjam macar o data dupa ea.

Un'te duci tu, mielule?

2009-05-07T05:58:00.000-07:00

Fiindca tot am vorbit ieri despre porcii din Romania, m-am gandit ca n-ar fi prea elegant din partea mea sa neglijez alte animale de care romanul a fost legat de-a lungul istoriei. In episodul de azi – oaia.
Traditia populara este bogata in simboluri ovine. In Iliada razboiul a pornit din pricina Elenei, in Miorita din pricina unei oi. Atat de importanta este oaia pentru roman! (De altfel dovada ca romanul pune femeia pe un plan secundar este o alta balada populara, cea a mesterului Manole, unde care este soarta Anei? Este zidita la baza manastirii!... Cine s-ar fi indurat sa faca asa ceva unei biete oi?!) Si unde si-a repurtat Mircea cel batran cea mai de seama victorie? Helloo!... La (R)Ovine!
Timpurile moderne aduc insa degradarea nobilelor traditii, iar oaia, fie ea turcana, tigaie sau merinos, intra intr-un con de umbra nemeritat, o data cu ascensiunea cultului caprei(despre capra intr-un episod urmator). Este lansata expresia rasista si discriminatorie “ai facut-o de oaie” si apare primul personaj literar ovin negativ: Bisisica.
Ultimii ani surprind insa o revenire a traditiei, sub diverse forme. De pilda, oaia electorala. Oaia electorala este momita in ajunul alegerilor cu un smoc de iarba sau un brat de trifoi si intra disciplinata in cabina de votare, behaind intotdeauna in directia in care trebuie. Cand iese din cabina, oaia electorala este gata sa fie tunsa, fiindca de lana ei au nevoie bacii intelepti care administreaza stana ca sa-si pregateasca un culcus mai confortabil. O alta oaie foarte populara este oaia mass media. Oaia aceasta laie bucalaie , vesnic recunoscatoare pastorului care a primit-o in staul, behaie pe mai multe voci osanale acestuia. Iarba nu ii place, gura nu ii tace, iar in directia altora scuipa imprecatii. O varietate mai speciala este oaia didactica si pedagogica, prost platita, nu mai mult de un drob de sare pe luna, care se ocupa fara patima de educatia tinerilor miei ai patriei, indopandu-i cu istorii apocrife si cu teorii creationiste despre Marele Baci Alb, pregatindu-i sa devina oi in toata firea sau berbeci de competitie.
Pentru o oaie, informatia este la fel de importanta ca iarba. Canale TV dedicate(de la ce credeati ca-si trage numele OTV? dar Bee1 TV?) prezinta douazeci si patru de ore din douazeci si patru emisiuni cu o reconfortanta tenta suburbana, care pastreaza oaia in contact cu staulul din care provine si cu ultimele behaieli din lumea mondena a imasului.
A fi oaie este mai mult decat o realitate fizica. A fi oaie este o stare de spirit(de turma). A fi oaie inseamna a-i sfida cu inocenta pe toti lupii acestei lumi. Nu e usor sa bevii oaie, trebeie sa crebehezi in behe-itia care behe bee bee beheheeeeee...

Porcarii

2009-05-06T05:53:00.000-07:00

Citind azi Cotidianul dau peste urmatorul titlu: “New York Times scrie despre porcii din România”. Fireste, sar – metaforic vorbind – in sus, indignat de tupeul acestor ziaristi americani(de la gazeta asta de care n-a auzit nimeni). Aflat fiind in plina saritura – metaforica – apuc sa realizez insa cateva chestii. In primul rand ca noi, romanii suntem gata oricand sa ne facem albie de porci unii pe altii(si cu cata arta, cu cat simt al dozarii in imprecatie!), insa explodam de sfanta indignare atunci cand complimentele vin de la altii. Este o chestiune legata de onoare, ca atunci cand cineva te injura de mama. Un soi de onoare a omului sarac, sau poate a celui care “ca trestia s-a indoit sub vant, dar nu s-a rupt”, redusa la principiile esentiale. Nu conteaza cine-ti e mama, ce ai de impartit cu ea sau cat de bine va-ntelegeti, in momentul in care subiectul-tabu a fost atins mintea se blocheaza, ochii se injecteaza, corpul se crispeaza – scandalul e gata. Asa si cu te miri ce americani care s-au gasit sa vorbeasca despre “porcii din Romania”. Simplu si direct ca un arc reflex, mintea romanului se repliaza in pozitia de lupta. “Poftim cine vorbea”, “de parca ei, americanii”, “niste inculti, dom’le, niste inculti” sunt proiectile generice aflate la indemana patriotului de ocazie.
In al doilea rand – nu uitati, inca ma aflu in aer, in plin salt – fiindca spre deosebire de reprezentantii altor popoare noi ne simtim in permanenta cu musca pe caciula(de ce oare, cand suntem painea lui Dumnezeu?!) citind un astfel de titlu romanul simte ca precis “nenorocitii aia” (eticheta cu uz general, insa cel mai des aplicabila oamenilor politici) au mai facut vreo prostie, vreo talharie, vreo calicie. Stim ca astea se intampla zilnic, stim ca e ceva simplu si imuabil ca o lege a firii in fiinta noastra care ne impinge constant sa comitem toate aceste pacate – categoric “porcii din Romania” trebuie sa fie o referire la un astfel de caz. Deci pasul al doilea, dupa indignare si umflarea patriotarda a pieptului, este intelegerea resemnata.
Pasul al treilea? Imi inchei in sfarsit saltul fantastic, triplul Axel, cu picioarele pe pamant si ma decid sa citesc articolul.

Desigur, poate ca voi ati ghicit deja, in articol e vorba despre o ferma de porci din Banat, proprietate a unei mari companii americane. Care cam pute, deranjandu-i pe vecini.

Fiindca romanul are un acut simt al ridicolului, imi netezesc – metaforic – hainele, imi bag mainile in buzunare si ma indepartez, fluierand de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

Biografie apocrifa

2009-05-05T05:20:00.000-07:00

Auzi draga, cica scheletul primului exemplar de Homo Sapiens care a patruns in Europa a fost descoperit in Romania! A fost oprit probabil la granita cu Ungaria, neputand sa obtina viza pentru spatiul Schengen. Asemeni lui Ovidiu, a fost exilat printre barbari, in cazul lui localnicii din neamul lui Neanderthal. Ce viata o fi dus el pe meleagurile astea inainte de aparitia manelelor, inainte ca Bamboo sa fi fost fondat sau ca hainele cu bling-bling sa fi inceput sa fie importate din America, nu se stie! Mai zic savantii astia ca trebuie sa fi avut pielea inchisa la culoare, mancati-as. Mi se pare normal, ca doar n-o fi fost vreun lapon! Si zic ei, vreme de zece mii de ani dupa sosirea omului nostru, hai sa-l numim Marean, descendentii lui au coexistat cu oamenii de Neanderthal, dupa care acestia din urma au disparut. Cu vitalitatea noastra, ma mir ca au rezistat atat! Pe vremea aceea Neanderthalii dominau Uniunea Europeana, insa directivele date de Marean catre progeniturile lui fusesera: “Cresteti si va inmultiti pana umpleti toata Europa si colindati prin ea liberi ca pasarile cerului.” Asadar, coordonati de unchiul Marean de la Bucuresti, micii Homo Sapiens s-au raspandit ca furnicile prin restul continentului, ciordind, cersind, distrugand. Unchiul Marean incepuse intre timp sa dobandeasca o aura de respectabilitate – urmase trei clase primare in scolile neanderthalienilor, apoi venise vremea sa-si dea bacul, dupa care urma logic doctoratul – si inarmat cu diplome si citate din clasici purcesese la escaladarea ierarhiei locale. Pe neanderthalieni trebuie sa-i momesti cu ceva, asa ca, mai cu un mititel la gratar, mai cu un revelion pentru tot pitecantropul organizat din banii primariei, Marean se pusese pe acumulat capital politic, dornic sa se lanseze in cea mai mare aventura a vietii sale.
N-avea cum sa stie, bietul Marean, ca istoria avea sa-l retina nu ca stralucit om politic, ci ca fosila lustruita in vitrina unui muzeu si ca posteritatea avea sa fie interesata nu de ispravile sale, ci de fruntea lui, cu 10% mai putin tesita decat a contemporanilor sai.

Vine, vine Euroviziunea

2009-05-04T05:14:00.000-07:00

Se apropie acel timp al anului cand circul vine in oras. Se deschide sezonul la gafe de televiziune, la spectacole grotesti si la votari incrucisate. Concursul Euroviziunii este extrem de popular in multe tari din afara Europei(inclusiv in Australia), insa nu pentru valoarea lui muzicala, ci pentru umorul absurd pe care-l promoveaza. Acest festival este in sine, partial responsabil pentru imaginea de iarmaroc, de club de ciudati, de pavilion de boli mentale, pe care alte continente o au despre Europa.
Si ce asteptam anul acesta? Probabil o prelungire a ideii ca socul vinde. Dupa ce in anii precedenti concursul a fost castigat de dive transsexuale, rockeri cu masti de klingonieni si de barzi suavi cu paiete in par, sansele sunt ca seria de socuri sa continue: fetele cu picioare lungi din Balcani vor dezgoli cu 10% mai multa piele decat in trecut, vor aparea probabil pe scena inghititorii de sabii, oamenii ghiulea, femeia cu barba. Sunt, fireste, si exceptii. Francezii vor trimite acelasi copycat de trubadur cu basc pe cap si vor refuza din nou sa cante in engleza. Apoi, dupa cum toata lumea stie, se va vota din nou in blocuri: tarile ex-iugoslave se vor complimenta reciproc, cele baltice asijderea, Armenia, Georgia si Azerbadjanul vor fi din nou un triunghi amoros, Ucraina si Moldova vor vota Rusia cu gandul la gazele naturale, imigrantii din tarile scandinave, Germania, Austria, Elvetia vor vota cu fratii lor din Turcia, Serbia, Croatia si Bosnia, Spania va vota pentru Romania si Romania pentru Moldova, ca intr-un manual ilustrat din seria “Politica pentru to(n)ti”. Prezentatori din tarile participante, alesi pe pile, se vor intrece in a se balbai in direct si a gresi nume de capitale. Doua-trei tari din vestul Europei se vor incapatana sa creada ca melodia castiga concursul si vor sfarsi in coada clasamentului. La sfarsitul concursului una-doua din ele vor blestema si vor ameninta ca se vor retrage, asemeni Italiei, din competitie. Telul auto-proclamat al festivalului, de a strange legaturile dintre tarile participante, se va dovedi inca o data nerealist, actuala formula nefacand altceva decat sa incurajeze bisericutele si masinile de vot, lasand muzica in plan secundar. Telespectatorii din zeci de tari vor privi inca o data, cu gurile cascate, cu mana la inima, anticipand infarctul, balciul cu pasaport european, si vor jura ca este ultima data cand mai fac aceasta greseala.
Pana anul viitor, cand acea coarda a sufletului lor care rezoneaza la morbid, patologic si senzational le va impinge iarasi degetele catre butonul telecomenzii.

Despre morti, numai de bine

2009-05-01T05:40:00.000-07:00

Nu sunt multe lucruri pe care le poti face cu demnitate in Romania. Nu poti, de pilda, traversa strada cu demnitate, daca din neatentie calci intr-o groapa. Nu poti privi la televizor cu demnitate daca pe fiecare canal doi sau mai multi oameni sunt gata sa se incaiere si sa-si scoata ochii pentru te miri ce pricina. Nu poti sa-ti iei masa la un restaurant cu demnitate daca ospatarii sunt mitocani, murdari si lenesi. Nu poti sa suferi cu demnitate intr-o camera de spital daca nu ai buzunarul burdusit cu bani pentru femeile de serviciu, asistente si doctori (iar daca il ai, atunci la demnitate ai renuntat deja!).
Pana de curand, unul din putinele lucruri pe care puteai sa le faci cu demnitate era sa mori. Moartea era suprema purificare, te separa instantaneu de tot ceea ce era romanesc, uman, murdar, coruptibil. Din pacate, acum, in epoca telefoanelor mobile cu camera nici luxul asta nu-l mai ai. Daca in timpul vietii ai cochetat cumva cu zeita Celebritate, atunci hoarde de admiratori sau doar de oportunisti se vor repezi in jurul cosciugului tau sa-si faca poze cu tine, asa, si mai din profil, si inca o data mai de sus, pentru ca pozele cu pricina sa calatoreasca prin eter pana in pantecele altor telefoane, sa populeze bloguri de cocalari sau de pitipoance, sa fie tiparite si lipite in coltul unei oglinzi, intre un poster cu Lady Gaga si o “Rapirea din serai”si asa mai departe. Grea celebritatea asta, si nici dupa moarte nu esti eliberat din functie. Sa-ti faci poze cu sicriul lui Dolanescu a fost aproape o indatorire mondena; la sicriul Valeriei Peter Predescu un preot – da, un preot cu barba, potcap si cu sutana – a fost fotografiat in vreme ce facea poze cu telefonul mobil. “Fa ce zice popa, nu ce face popa” e vorba din popor, si cu bun temei.
Astazi am vazut un om murind in vreme ce mergeam pe malul fluviului Brisbane. Un batran obez asezat pe o banca, in jurul sau cativa lucratori de pe o ambulanta incercand sa il sustina, eu trecand cu viteza catre tinta mea. Batranul se albise complet la fata si tremura, iar in clipa urmatoare a avut o convulsie si bastonul sau, care fusese sprijinit de undeva de langa sold, s-a prabusit cu zgomot metalic pe caldaram. Am intors capul la timp sa-l vad pe bietul om prabusindu-se de pe banca, brancardierii de pe ambulanta incapabili sa il sustina. Murise – cred - deja. Luptandu-ma cu panica, cu vinovatia supravietuitorului, cu dorinta de a reprima ceea ce vazusem, am privit scurt in jur. Fusesera destul de multe persoane in zona in secundele acelea, iar zdranganitul bastonului pe dalele de piatra atrasese atentia tuturor. Inertial, mi-am continuat deplasarea, insa am mai privit de cateva ori inapoi. Nimeni nu comenta entuziasmat, nimeni nu scosese vreun telefon mobil ca sa imortalizeze(ce ironie!) momentul. Pe chipurile palide puteai descifra soc, durere, compasiune. Lipseau de acolo amuzamentul, oportunismul, indiferenta.
Si as vrea sa cred ca, daca ar fi cunoscut alternativa, sufletul batranului, proaspat despartit de trup, s-ar fi simtit recunoscator.

Anacronisme

2009-04-30T05:59:00.001-07:00

Zilele astea tocmai am terminat de citit “Conjuratia imbecililor” a lui John Kennedy Toole. Foarte interesant construita, cartea se dovedeste a fi un gust dobandit, pare greoaie si plicticoasa la inceput, evolueaza, o data ce treci de chinul primelor pagini, in a fi ciudata si irelevanta, apoi, nu se stie exact in ce moment, te trezesti complet imersat in actiune si atasat de eroul principal, grotescul Ignatius J Reilly, pentru ca pe sfarsit sa realizezi ca toate firele povestii se leaga si rezultatul este una din marile opere comice ale secolului trecut. Putine carti reusesc sa graviteze atat de mult ca aceasta in jurul personajului principal, si sa construiasca o figura atat de vie si de multifatetata a acestuia. Ignatius este mancau, vulgar, murdar si imbracat cu un rasunator prost gust, ipohondru de cursa lunga, insa in acelasi timp subtil, erudit, idealist. Insa in primul si in primul rand este anacronic, desi el nu se considera asa; pentru el progresul omenirii a incetat o data cu Evul Mediu si filosofia lui Boethius, si tot ce a venit mai apoi a insemnat barbarism si frauda. Ca atare el nu incearca nici o clipa sa se adapteze secolului XX, ci incearca sa adapteze secolul la nevoile si sensibilitatea lui. Aceasta este, desigur, o cruciada donquijotesca, fara sorti de izbanda, si cu fiecare incercare Ignatius se coboara tot mai mult in cercurile succesive ale iadului.
La fel de interesanta este structura romanului, sugerat dramaturgica, in care fiecare personaj este conectat intr-un mod subteran cu toate celelalte, iar tesatura majora a intrigii devine vizibila numai catre sfarsit. Cum spuneam, o buna parte a lecturii pare un exercitiu de irelevanta, in afara de Ignatius si de extravagantele lui nu pare sa fie vorba despre nimic altceva – ca referinta moderna, amintiti-va cum Seinfeld se autodeclarase “un serial despre nimic”.
La fel de interesanta este si povestea autorului, si cu ocazia asta incepem sa detectam in roman unele elemente autobiografice. Plin de ciudatenii si depresiv, Toole si-a petrecut o mare parte a vietii alaturi de o mama cu personalitate puternica. A scris “Conjuratia imbecililor” si l-a trimis catorva edituri pentru publicare, fiind refuzat din diverse motive. La 32 de ani s-a sinucis(motivul nu se cunoaste), iar din acel moment mama sa a considerat de datoria ei sa-i vada opera tiparita. Si ghici ce? Nu numai ca a gasit o editura dispusa sa publice romanul, insa un an mai tarziu lui Toole i-a fost acordat postum premiul Pulitzer pentru literatura de fictiune. Ce ziceti: viata bate filmul?

Din rahat bici

2009-04-29T05:35:00.000-07:00

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial nu s-au impartit intre americani si rusi numai zone de influenta, ci si creiere. Fiecare parte a furat din Germania ocupata cat de multi savanti si ingineri a putut, obsedata de a pune mana pe cat mai multe din progresele stiintifice pe care nazistii le facusera in anii de razboi. Unul din domeniile in care Germania era la acel moment lider era aviatia si constructia de rachete, si sprijinul savantilor capturati s-a dovedit nepretuit in cursa postbelica pentru cucerirea cosmosului. In perioada in care rusii au lansat primul Sputnik, o gluma care umbla printre americani spunea ca asta s-a intamplat “pentru ca nemtii lor sunt mai buni decat nemtii nostri”.
Inapoi in zilele noastre, este interesanta migratia consultantilor si strategilor de imagine ai campaniei lui Obama catre plaiuri mioritice. Duda a fost primul care si-a asigurat sprijinul unei fost consiliere a presedintelui american, in speranta ca tot ce atinge aceasta devine prezidentiabil. Apoi, PSD-ul a angajat o echipa intreaga de consultanti americani, si vorba umbla ca ar fi si alte partide interesate. Cine sunt acesti oameni? Cine a vazut formidabilul “Wag the Dog”, cu Robert de Niro si Dustin Hoffman ii cunoaste; America ii numeste “spin doctors”. Sunt oamenii care manevreaza perceptiile, magicienii psiho-sociologiei, cei care scot voturi din joben. Si, sa fim constienti, pentru ei campania electorala romaneasca va fi o provocare interesanta; nu e usor lucru sa ii fauresti lui Radu Duda o imagine de politician competent, sau sa imbraci in beteala programul politic si economic al PSD-ului si sa il vinzi pe bani multi. Sarcina lor este, pe scurt, sa faca din rahat bici.
Si asta de parca alegatorul roman n-ar fi fost deja destul de derutat. Campania electorala devine tot mai complicata, machiajul de pe fetele actorilor tot mai gros, zambetele tot mai studiate, straturile de butaforie ascund tot mai bine scena si nimeni nu isi mai da seama cine trage sforile cui. Mai putin ei, specialistii care semneaza scenografia, plus regizorii lor din umbra. Conducerile marilor partide si-au dat seama ca este mai ieftin sa angajeze o duzina–doua de specialisti in manipulare decat sa elaboreze o platforma politica, economica, sociala inchegata si onesta. Ca atare, in campania din 2009 platformele vor fi in mare masura irelevante si ignorate. Un factor fundamental in psihologia alegatorului roman este oboseala, generata de numeroasele si paguboasele investitii de incredere pe care le-a facut in ultimii douazeci de ani in oameni si partide de cele mai variate culori. Ca atare, alegatorul este inclinat sa condamne repede si sa ierte greu, si cel mai adesea va vota nu din convingere ci prin eliminare. Teritoriu perfect pentru campanii abile de manipulare si dezinformare.
Batalia se va da nu intre doctrine si principii, ci intre consilieri si mercenari. Iar intrebarea care va frige sufletele presedintilor de partide va fi “Sunt americanii nostri mai buni decat ai lor?”

Petrica si lupul

2009-04-28T05:32:00.000-07:00

Credeati ca, in vreme ce noi ne jucam de-a cutremurul, altii se relaxeaza? Nici vorba, caci febra porcina este pe punctul de a deveni cel mai de succes export al Mexicului, si in plus iata ce s-a intamplat ieri la New York.
Unul din avioanele de rezerva ale presedintelui Obama, un Boeing 747, insotit de doua avioane de vanatoare F-16, a iesit in largul coastelor New York-ului pentru o sedinta foto. Politia fusese anuntata de eveniment, insa alte autoritati civile nu, asa ca o multime de oameni din zgarie norii invecinati, zarind cele trei avioane zburand amenintator de jos au crezut ca este o reeditare a atacului de la 11 Septembrie si au intrat in panica. Unele blocuri au inceput evacuarea generala, in altele indivizi cu spirit de initiativa au dat navala pe cont propriu afara din birouri. Per total, se estimeaza ca peste o mie de oameni si-au parasit locurile de munca inspaimantati de perspectiva unui nou atac terorist. Fireste, Casa Alba si-a cerut scuze pentru gestul neinspirat, insa precedentul a ramas.
Nu-i nimic, data viitoare n-o sa se mai sperie nimeni, chiar daca o sa fie cazul. Cu detasare apolinica si resemnare mioritica, Petrica va privi calm in gura lupului.

Cutremure

2009-04-27T05:19:00.000-07:00

Cutremurul asta l-am petrecut in contumacie. Insa chiar si asa, propagata prin presa si emailuri, zgaltaiala a fost suficienta ca sa-mi declanseze amintiri, nostalgii, lirisme. Caci evenimentele de acest calibru, pe langa amenintarea reala pe care o contin, au darul de a pune lucrurile in perspectiva.
Ce s-ar fi intamplat daca...? te trezesti intrebandu-te, brusc avertizat cu privire la fragilitatea si efemeritatea conditiei umane. Sau, in acele secunde in care ai de ales daca s-o zbughesti pe scari in jos sau sa te ghemuiesti in cadrul usii, ai fi in stare sa iei decizia corecta? Daca ai fi pe punctul de a parasi locuinta si ar trebui sa insfaci cateva lucruri esentiale, ce anume ai lua? Bani, acte, o lanterna? Laptop-ul? Colectia ta de timbre? Din tot ceea ce, in ani si ani de zile, ai strans in jurul tau, asa cum un paianjen isi tese panza, ce este, in definitiv, esential pentru tine? Ce ar fi imposibil de inlocuit? Sunt, in fond, aceste lucruri importante, sau nu merita sa sacrifici acele secunde pentru a le inhata inainte de a iesi pe usa? Si ce este viata, o acumulare de lucruri sau de experiente? Daca ai ramane fara nimic, ai fi in stare sa o iei de la capat? Iar daca ai lua-o de la capat, ai merge pe acelasi drum? Apoi: cat curaj ai in tine? Ce te-ai face daca ai fi pus intr-o situatie critica? Ai claca sau ai fi una dintre acele persoane care dovedesc aptitudini nebanuite de a infrunta pericolul? Si: ai fi in stare sa te sacrifici ca sa salvezi pe altcineva intr-o ocazie ca asta? Cat de egoist esti, si de fapt cat de egoist este bine sa fii?
Probabil ca in clipa in care incetezi sa-ti mai pui intrebari despre tine insuti inseamna ca ai murit un pic. Si atunci cate o zgaltaiala ca asta vine numai bine ca sa iti reaminteasca sa gandesti, sa te indoiesti, sa inveti iarasi sa-ti fie teama. Sa pui niste acolade in jurul momentului in care te afli si sa intelegi cum ai ajuns acolo. Sa-ti scuturi putin imbacseala din oase si din suflet.
Sa-ti amintesti iarasi ce inseamna sa traiesti.

Bonus

2009-04-24T17:41:00.000-07:00

In mod normal nu v-as scrie in weekend, dar de data aceasta am nevoie de sfatul vostru. Va amintiti concursul de fotografie la care particip lunar? Ei bine, tema lunii aprilie este “Simetrie” si, bineinteles, am trecut prin aceleasi faze, aceeasi indoieli, aceeasi filtrare a realitatii. Pe scurt, multe idei bune, putine ocazii de a le pune in practica. La un moment dat ajunsesem sa ma gandesc la o solutie in genul Malevici: un simplu dreptunghi alb; insa nu sunt chiar atat de disperat, si nici nu vreau sa fiu initiatorul suprematismului in fotografie. Sfarsitul lunii se apropie insa si am redus posibilitatile la trei:

Ce ziceti?
Sa aveti un weekend placut!

Biciclete

2009-04-24T05:05:00.000-07:00

Sunt un tip cu pareri invechite. Daca m-ati fi intrebat ieri la ce se foloseste o bicicleta v-as fi raspuns ca la transportul terestru al persoanelor. Absolut fals, iar clipul acesta(http://www.collegehumor.com/video:1908415 ) demonstreaza ca greseam in toate privintele. Nu e transport, nu e terestru, iar cei ce folosesc biciclete nu sunt niste simple persoane, ci trebuie sa fie vreo specie extraterestra infiltrata printre noi, cu fiziologie diferita si probabil cu armaturi intre picioare. Am si eu o bicicleta, insa presimt ca pentru o vreme o sa-mi fie jena sa ma urc pe ea, ba poate chiar rusinea o sa ma faca s-o donez la fiare vechi. La cate stiu eu sa fac cu bicicleta, mai mult de un “Pegas” nici nu merit.

A doua abdicare a lui Mihai

2009-04-23T06:08:00.000-07:00

Ghici ce!
“Regele” Mihai a declarat ca sustine candidatura lui Radu Duda la presedintia Romaniei. Ieri n-as fi folosit ghilimelele, azi o fac. Nu din cauza ca as fi monarhist, ci din respect pentru un om care a traversat 87 de ani de istorie. Prima oara Mihai a abdicat fortat de comunisti, si asta i-a transformat in ochii multora imaginea in icoana. Faptul ca n-a fugit mancand pamantul, ca nu s-a ascuns in gaura de sarpe, sau dimpotriva, ca n-a inceput sa toace prin cazinouri averea ramasa, demnitatea exilului sau, i-au consolidat aura de deasupra capului. La aceasta icoana s-au inchinat generatii de monarhisti “de cariera” si, mai nou, convertiti de toate tipurile, acele persoane care, fiind pe rand dezamagite de FSN, PNTCD, PDL, de guvernele cu diverse nuante de rosu si portocaliu, s-au indreptat catre monarhie ca inspre ultima posibila speranta de cinste, patriotism si loialitate. Ei bine, pentru toate aceste persoane, Mihai tocmai a abdicat pentru a doua oara. Nesilit de nimeni. Fara ca aceasta abdicare sa fie un mare sacrificiu justificat de vreo purificare prin foc a societatii romanesti. Fara sa rezulte vreo explozie, ci doar un romanesc “fas”.
Fara indoiala, Mihai a pariat pe cai morti. As fi putut aprecia gambitul sau daca Duda ar fi fost o figura redutabila, capabila sa faca o diferenta in cursa electorala. In realitate, lui Duda, care este un rezonabil orator si reuseste sa articuleze destul de coerent cateva idei, plus ca are o carisma masculina de genul “Petre Roman”, ii lipsesc cateva calitati fundamentale. In primul rand, trecutul sau este discutabil, iar simpla aliere cu familia regala nu-i aduce, nici macar in cele mai naive minti, absolvirea pacatelor si respectabilitate. In al doilea rand, are ceva tare de caracter care reies din discutii cu persoane care i-au fost la un moment dat in apropiere. Nu-i vorba, si Basescu are de-astea, insa ale lui sunt vulgare, din topor, deci scuzabile si chiar simpatice pentru un numar mare de oameni, in vreme ce ale lui Duda sunt cam ciocoiesti. Dar cel mai important, lui Duda ii lipseste acea virtute speciala care sa-l scoata din randul obisnuitilor candidati la presedintie. Nu e vreun rafinat intelectual, nu e vreun fost dizident comunist cu coloana vertebrala dureros de dreapta. Nu e vreun fost mare sportiv pe care sa-l fi idolatrizat masele, nu e nici macar socrul sau, cu tot ce a insemnat el. Este un actor de provincie care s-a casatorit cu fiica unui rege detronat, s-a pus pe colectionat titluri si pe escaladat in regim de urgenta rangurile militare. In campania electorala prezidentiala nu va fi nici macar un cal sau un nebun, ci mai degraba un pion care spera zadarnic sa devina(sic!) regina.Monarhisti din toata tara, puteti stinge candela de sub icoana regelui vostru. Din oboseala batranetii sau din simpla miopie politica, a ales sa cante Marseilleza in taraful ginerelui Duda sub balconul palatului Cotroceni. Sfarsitul unei ere.

Porecla ca metafora

2009-04-22T06:52:00.000-07:00

Vazand astazi prin ziare o poza de-a lui Miron Cozma(care si-a gasit o noua iubita sau cam asa ceva) mi-a revenit brusc in minte vechea lui porecla – “Luceafarul huilei” – si mi-am dat seama ca romanul pare sa aiba vocatia de inovator liric in domeniul poreclelor. Becali – “Razboinicul luminii” – este un alt bun exemplu de lirism stricat pe gaste.
Si atunci mi-am zis: hai sa fiu constructiv si sa imbogatesc lista cu cateva propuneri in aceeasi nota belicoasa, lirica si emfatica.
-Mircea Badea: Magistrul spagatului
-Traian Basescu: Palicarul de pe Titanic
-Corneliu Vadim Tudor: Corifeul budei, sau poate Scatocratul
-Andreea Marin: Stapana Kilimanjaro-ului, sau poate Andreea Montan
-Adrian Paunescu: Oracolul slaninii
-Adriana Bahmuteanu: Fetita cu manelele
-Dinu Patriciu: Maleficul papusar
-Mircea Geoana: Un vot prea indepartat
-Marian Vanghelie: Homo Academicus Ferentariensis
-Adrian Nastase: Febletea matusicii
-Florin Salam: Prometeul mezelurilor
-Mihaela Radulescu: Vanatoarea de Elani
-Emil Boc: Emic Boc, sau poate Dusmanul statului(mare).

Susan Boyle si oul de dinozaur

2009-04-21T05:46:00.000-07:00

Daca deschizi o editie a Guinness Worl Records vei gasi ici si colo unele recorduri cu adevarat interesante, lucruri care te lasa cu gura cascata sau iti deschid ochii asupra unor fapte pe care nici nu le-ai fi visat. Vine apoi umplutura, ceea ce ar putea fi numit global “cel mai maremic... din lume”. Poate ca unele din aceste recorduri chiar au sens, si poate prezenta interes care este cea mai mare cladire din lume, sau cel mai mic cal, insa atunci cand vine vorba de specialitati pe mine ma pierdeti pe parcurs. Cel mai lung carnat, cea mai mare pizza, cel mai inalt turn construit in intregime din nasturi, cel mai mare ghem facut din elastice, sau, de ce nu? cea mai mare toneta de inghetata in forma de gutuie sau cea mai lunga pereche de bretele cu picatele. Va vine sa cascati? Asa mi-a venit si mie atunci cand am citit despre cel mai mare ou de Pasti, oferit publicului la Suceava. Pacat ca-i din fibra de sticla, caci altfel in zilele urmatoare bateam succesiv recordurile la cel mai mare albus, cel mai mare galbenus, cea mai mare omleta si asa mai departe. Nici o problema, oricum nu-i pasa nimanui in afara de noi, romanii.
In vremea asta Susan Boyle continua sa faca senzatie in toata lumea(de ce oare, ca nu-i mai mare decat oul de la Suceava?), iar clipul ei de la concursul “Britain’s Got Talent”(cine nu l-a vazut inca sa dea fuga la http://www.youtube.com/watch?v=9lp0IWv8QZY&feature=related ) a fost deja vizionat pe Internet de peste 50 de milioane de oameni. Nu e (inca) record absolut, insa are altceva ce oului de la Suceava ii lipseste: relevanta. Bineinteles, pentru foarte multi povestea lui Susan este echivalentul lui “Betty cea urata”, o ilustrare formidabila a ideii ca talentul poate sa biruie orice bariera. Mie mi s-a relevat insa in egala masura ca un adevar jignitor: toata lumea era dispusa sa accepte o asemenea voce din partea unei puicute blonde cu ochi galesi de caprioara, in vreme ce din partea unei femei-tractorist, cu sprancene care l-ar face pe Mircea Albulescu invidios, cu masurile(probabil) 90-110-110, performanta pare sa sfideze bunul simt. Probabil ca femeile-tractorist sau albulestii din lumea intreaga o venereaza acum pentru precedentul pe care l-a oferit, si pentru sansa pe care – cred ei - le-a revelat-o, si sunt dispus sa pariez ca la anul in preselectia de la “American Idol” media de varsta a participantilor va creste simtitor.
Oricine poate visa. Daca visezi frumos rezultatul este un cantec de privighetoare. Daca in schimb te culci constipat si ai cosmaruri, te vei pomeni in asternut cu un ou de dinozaur.

Moldova, mon amour

2009-04-20T05:24:00.000-07:00

N-a fost prea greu sa te lasi sedus de fermitatea discursului de martea trecuta, din parlament, a presedintelui Basescu. In primul rand, pentru ca, in politica externa a Romaniei, pozitiile ferme sunt o raritate si trebuie sarbatorite. In al doilea rand pentru ca, inflamati de evenimentele recente(pe atunci) din Republica Moldova, simteam cu totii ca trebuie sa facem ceva ca sa-i ajutam pe cei de dincolo de Prut. Imediat, diverse ziare au publicat in versiunile lor online sondaje privitoare la opinia cititorilor in legatura cu acordarea in regim preferential a cetateniei basarabenilor de origine romana, si in primele zile opiniile pozitive dominau. Febra s-a potolit, spalata de dusul rece al realitatii(ce facem cu ei? daca ne vin pe cap? n-aveam deja destule probleme?); reactiile acre ale Uniunii Europene ne-au fost transmise; nu este deci de mirare ca astazi, consultand rezultatele unuia dintre aceste sondaje, am descoperit ca reactiile sunt acum distribuite in mod aproape egal intre cele doua tabere. Reactia Uniunii Europene nu este surprinzatoare; cine si-ar dori instabilitate si haos la periferia aliantei, venind din partea unui stat care deja este notoriu ca indisciplinat? Este insa reactia romanilor surprinzatoare?
Nu cred. Cand in cartier toate gardurile poarta inscriptia “Gicu +Paula = Love” este clar pentru toata lumea ca Gicu tanjeste dupa Paula insa nu va fi nicicand in stare sa intreprinda altceva decat sa vandalizeze cu moderatie proprietatea publica. Graffiti-ul distribuit cu ostentatie – in cazul nostru “Romania + Moldova = Love” – este un surogat pentru actiune, un semn evident al neputintei de a intreprinde, de a avansa, de a fi transant. Cantam serenade sub balconul iubitei, insa de cum tutorele isteric incepe sa arunce cu rosii spalam putina cu entuziasm. Daca despre unele natii se poate spune ca au fitilul prea scurt si sunt tot timpul in pericol de a exploda, despre roman se poate spune ca are un fitil de proasta calitate: se aprinde repede, arde spectaculos, insa se stinge atunci cand ti-ai dori mai tare sa vezi ceva focuri de artificii. Asa ca totul a revenit la normal, ne preocupam de Gigi al nostru, de Steaua si Dinamo, de drobul si de ouale rosii, iar pe fratii nostri moldoveni ii impingem pe nesimtite catre periferia atentiei noastre, la categoria “mai vedem”.

Sudoku

2009-04-17T04:00:00.001-07:00

Ma numesc Cristian Englert si sunt un sudokoholic. Dar voi?
De vreo trei ani, de cand am dat in patima sudoku-ului, multe carti au ramas necitite, multe povestiri nescrise, filme nevazute, minute nedormite si asa mai departe... Care-i enigma unei asemenea dependente: fascinatia unui simbolism al numerelor sau mecanica mentala iterativa, echivalentul unui masaj pe creier? Am ajuns asemeni cainelui lui Pavlov – atunci cand imi flutura cineva o grila in fata incep sa salivez. Vin acasa de la serviciu, deschid ziarul distribuit gratuit aici, in Brisbane, la pagina cu jocurile, ma urc pe bicicleta si, in vreme ce pedalez, rezolv sudoku. Debutul este insidios: aproape la toate jocurile primele cateva cifre sunt usor de dedus, asa ca ii dau inainte cu pedalatul si zic “hai, inca un rand, inca unul, hai sa incep si verticalele...” Noroc ca mi se termina repriza de bicicleta si ma duc la treburile mele – in vremea asta, abandonata pe pat, grila ma urmareste cu ochi patrati si plini de repros, gata sa-mi sara in brate daca fac imprudenta sa trec prin apropiere. Fac un efort si rezist pana aproape de ora culcarii, cand ma abandonez iarasi vinovatei placeri, fiindca, nu stiu de ce, parca n-am sufletul s-o las nerezolvata pana maine. Asta e adevaratul test al oboselii de peste zi: daca am avut o zi grea nu rezist mai mult de trei-patru minute si imi cade capul in piept incercand sa descifrez enigma cifrei noua, care insista sa nu-si dezvaluie locatia. Adorm ca un unches la varsta pensiei si visez vise dulci in care cinciul si sasele ma invita la un tur prin oras, insa optul imi poarta sambetele si incearca sa ma stranguleze in somn... Moment in care tresar brusc si imi dau seama ca ziarul impaturit mi-a cazut pe covor iar pixul s-a rostogolit pe cuvertura, unde a facut un purcel albastru care nu va mai iesi nici dupa zece spalari(imi zice reprobator Flori). Si iar o iau de la capat cu privirea tulbure, si dupa o vreme patrul si saptele incep asemenea unor oameni din bete de chibrituri sa-si dezmorteasca membrele, apoi se organizeaza in plutoane si incep sa marsaluiasca in susul si-n josul paginii albe... In acest moment imi dau seama, usor surprins, ca am adormit din nou. Nu-i nimic, gandesc prin valatucii somnului, il termin maine. Bajbai cu degetele pana gasesc butonul veiozei, sting lumina, apoi continui sa torc vise incalcite, in care pentru motive incerte am fost pedepsit sa car in sus pe panta unui munte un imens trei, care nici macar nu-i arab ci roman, si nici macar muntele nu-i munte fiindca nu se mai termina, ar trebui sa ma aflu acum deja la douazeci de mii de metri inaltime si nimic, insa, imi trece brusc prin cap, poate ca e vina mea, nu un trei, ci un doi trebuia sa car fiindca are manere mai comode... Dau sa inhat doiul insa ghinion, in acea clipa suna ceasul desteptator. Ma ridic din pat cu senzatia ca mi-am petrecut noaptea sub rotile unui tren care facea manevre, ma spal pe ochi, ma pregatesc sa plec la serviciu, insa pana sa ies din casa imi ingadui cinci minute de placere vinovata in care dau gata grila din ziua precedenta.
Apoi ies pe usa, stiind ca noua ore mai tarziu, cand ma voi intoarce acasa, ziarul ma va astepta impaturit frumos pe masa, iar dintre paginile lui ma va privi lung, intrebator, provocator, sudoku-ul zilei de azi.

Poporul ales

2009-04-16T05:19:00.000-07:00

Citeam azi in niste comentarii la un articol din “Cotidianul” cateva pasaje extrem de injurioase la adresa lui Barack Obama, si m-am pomenit intrebandu-ma: este romanul rasist? Daca il intrebi, iti va raspunde fara sa ezite ca nu(probabil comparandu-se fara voie cu baietii veseli din Ku Klux Klan). Si totusi...
Gandindu-ma la popoarele cu care romanul a avut de-a face de-a lungul istoriei, m-am oprit mai intai la tigani(rromi). Si in alte limbi cuvantul are diverse conotatii – de pilda “gypsy” poate sugera caracterul boem al cuiva, sau poate pe cel nomad – asa cum diversele popoare intotdeauna asociaza alte popoare cu diverse trasaturi(englezul politicos, italianul galagios, francezul frivol etc) Insa in limba romana cuvantul “tigan” (nu-i de mirare ca au dorit sa-si schimbe numele) este de-a dreptul o insulta. “Un tigan”(eventual “borat”) este o categorisire care desfiinteaza pe cineva, indiferent de orice altceva ar putea si ar face persoana respectiva. “Ia uite dom’le, a ajuns mare actor!” “Fugi bai de-aici! Un tigan...”Nu e cu mult mai bine nici sa fii evreu, fiindca eticheta de “jidan” contine si ea o multime de implicatii jignitoare. Macar daca “tiganul” este cineva sub-uman, “jidanul” e o persoana, asa plina de vicii, avara, perversa si lipsita de orice alt dumnezeu decat banul. Turc? “Ce, esti turc?” Aparent nu prea te duce capul. Bulgar? Sigur ai ceafa groasa, desi nu e prea sigur ce anume implica asta... Maghiar? Pardon, se spune “bozgor”, si in mod evident esti o fiinta perfida si un dusman al neamului roman. Cu negrii n-am avut prea mult de-a face, insa nu folosim noi expresia “munca de negru”? Oare de ce?... Si, de parca asta n-ar fi de ajuns, se pare ca nu-i prea bine nici sa fii moldovean(limba lata, mamaligar), ardelean(lent si cam prostovan) sau oltean(probabil ca simpla apropiere de Caracal este contagioasa) Atunci intrebarea se pune: pe cine respectam noi? Sau mai bine: cine suntem noi de fapt?
Raspunsul evident este ca suntem un pic din toate astea.
Si poate ca tocmai de aceea nu reusim sa ne respectam nici macar pe noi insine.

Masina ca mijloc de comunicare

2009-04-15T05:43:00.000-07:00

Ati observat vreodata cum oameni care par cat se poate de normali in viata de toate zilele, in momentul in care intervin pe un blog, forum sau conversatie online devin smecheri, radicali, obsceni sau revolutionari? Tot asa, persoane domoale si cumpatate, o data urcate la volanul unei masini, devin cu totul altele. Daca in primul caz este vorba despre gradul de abstractiune pe care calculatorul il introduce intr-o conversatie, despre un anume sentiment de securitate pe care anonimatul, sau doar separarea fizica de ceilalti il induce, in cel de-al doilea este vorba despre virtutile exoscheletului de metal care te inconjoara. O data asezati la volan ne transformam in versiunea noastra supraumana, puternica, rapida, cu reactii amplificate. Cel mai adesea transformarea este benigna si se traduce in ironii si injuraturi: “Ia uite-l si pe dobitocul ala unde a parcat”, “Mama matii, ce-ti veni sa-mi tai mie calea!”, “Cat de cretin trebuie sa fii ca sa-ti uiti farurile aprinse?”, “Hai mamaie, ca te inhata moartea inainte sa termini de traversat strada.” Chiar si asa, comparat cu starea noastra de pietoni, suna ciudat; de cate ori ati auzit un trecator injurandu-l pe altul pentru felul in care isi misca mainile, sau urlandu-i ca ii sta gulerul de la sacou stramb? Este totusi o nimica toata atunci cand comparam acest stadiu cu stadiul urmator, cel al urlatorului de bulevard. In stadiul de urlator de bulevard ni se pune pata si reactionam impulsiv, cu note violente; fereastra din dreptul soferului sta tot timpul deschisa, pentru ca acesta sa poata scoate mana sau chiar capul afara, vociferand strident. “Trage baaaai pe dreaptaaa, nu vezi ca esti prost?” Mare pacat ca portul centurii de siguranta este obligatoriu, fiindca altfel urlatorul de bulevard ar sta in mod continuu pe jumatate iesit afara din masina, cu un picior pe frana si unul pe acceleratie, mana dreapta in mod alternativ pe volan si pe claxon(favorizandu-l pe cel din urma) si stanga batand nervos in portiera. Aaa, si fereastra deschisa mai are un rol, care se aplica la toate stadiile evolutiei soferului, si anume acela de distribuire gratuita, spre beneficiul populatiei de pe trotuare, a ultimului hit pop sau manelistic racnit de difuzoarele de 120 de wati. Ca sa impingem analiza putin mai departe, sa-ti cumperi o masina luxoasa e scump si nu multi si-o permit, insa ca sa-ti cumperi pentru o masina ieftina un DVD player ultimul racnet si niste boxe cat niste blocuri de BCA care, atunci cand sunt pornite, declanseaza seisme de mica intensitate detectate pana in Vrancea, oricine si-o poate permite. Si iata ca am ajuns la ultimul stadiu in care se poate afla soferul: stadiul Rambo. Fireste, soferii de taxiuri, care sunt niste fiinte umane evoluate, se afla in mod constant in stadiul Rambo, insa pentru bietii amatori trebuie aplicata o anume cantitate de stress/alcool pentru a-i impinge la rambolizare. Acesta este stadiul care inchide cercul, stadiul in care soferul este atat de montat impotriva celor din jur incat e gata sa-si paraseasca masina ca sa le ofere o lectie. Puteti mirosi un sofer care trece frecvent in stadiul Rambo dupa levierul sau bata de baseball ascunsa sub scaunul din fata a masinii. In aceasta Nirvana a furiei, aceasta stare de gratie turbulenta, ajung deopotriva soferi de jeep de 80000 de euro si soferi de Dacia 1310(exceptie cele trecute pe gaz, care sunt prea molcome ca sa intretina o asemenea stare). Daca ghinionul face ca sa depasiti un sofer rambolizat, sau sa taiati doua benzi atunci cand el se afla in preajma, sau doar sa va vada, atunci cand treceti pe langa el, zambind, aveti grija la urmatorul semafor. Rambolizatul se va da jos din masina si, in fata tuturor se va razbuna cu ranga/ levierul/bata, sau, dupa cantitatea de furie acumulata, pur si simplu cu picioarele(cu conditia ca furia sa depaseasca 200-250 de micro-rambi), pe farurile din spate ale masinii dumneavoastra. Din fericire luminile de pozitie par sa aiba un efect hipnotic asupra soferilor in stadiul Rambo si ii atrag asa cum capa rosie atrage un taur in arena; spun “din fericire” fiindca asta va ofera voua cateva secunde pretioase in care, cu onoarea ferfenita, cu masina asijderea, sa fugiti mancand pamantul, fara sa va mai pese de lumina rosie a semaforului. Fireste, cel mai spectaculos este cazul in care distrugerea luminilor de pozitie declanseaza in cel de-al doilea sofer – da, in dumneavoastra – adrenalina necesara trecerii in stadiul Rambo, caz in care si dumneavoastra aveti deja ascuns sub scaun un levier pe care stiti sa-l folositi, iar monologul celuilalt se transforma brusc intr-un dialog picant, plin de vioiciune, aproape polemic, intrerupt numai de ocazionalul politist aflat in zona.
Nu stiu, zau, cum am mai comunica daca nu am avea masini. Am fi vesnic noi insine si probabil ca ne-am plictisi de moarte.

Microbisme

2009-04-14T05:05:00.000-07:00

Zice-se ca Mircea Lucescu ar fi favorit la postul de antrenor al nationalei de fotbal. Stau si ma intreb: de ce ar face asa o prostie? Fireste, s-ar putea spune, sunt banii, si e provocarea. Stacheta, mai ales in contextul in care vom urmari mondialele la televizor, este mai coborata ca niciodata: sa invingem Insulele Feroe, sa nu ne bata Lituania la scor... Asta nu inseamna insa ca viitorul antrenor va avea viata usoara. Sa fii antrenor la o echipa – orice echipa de la orice sport – in Romania inseamna sa dansezi pe taciuni aprinsi. Daca echipa joaca prost e vina ta, daca joaca bine, e meritul patronului. Daca asculti indicatiile patronului esti nevertebrat, daca nu, esti somer. Daca echipa e prea norocoasa atunci ai cumparat meciul, daca e prea ghinionista l-ai vandut. Daca aranjamentele se fac pe la spatele tau risti sa pici de prost, daca se fac cu stirea ta risti ca, cu prima ocazie in care se incearca abaterea atentiei publicului de la vreo afacere cu politicieni, sa fii tu arestat. Daca esti dur cu vedetele, atunci iti vor boicota jocul. Daca esti generos cu tinerele sperante le vei pierde in urmatorul sezon de transferuri. Daca indraznesti sa critici patronul sau galeria, se va pune un pret pe capul tau. Daca apari la televizor, atunci telespectatorii se vor intrece sa telefoneze numai ca sa te injure. Zau, de ce s-ar intoarce respectatul Mircea Lucescu in fotbalul romanesc? Ca sa isi mai distruga umbra unei amintiri?
Piturca a ilustrat la nationala exact genul de antrenor de care nu aveam nevoie: absorbit de propria-i importanta, rupt de realitate, obraz de fier si ceafa de otel, si tinand strans cu dintii de post ca un mops de turul unor pantaloni. Ce ne trebuie este probabil o combinatie intre Hitler si Maica Tereza cu o mitraliera in mana, un dictator cu viziune, un magician pe steroizi, o personalitate atat de proeminenta incat toti sa amuteasca in fata ei. Un Guus Hiddink cu zambet antiglont. Un chirurg nebun care sa taie nationala in doua si s-o refaca din bucati, pana ce nu o mai poate recunoaste nimeni. Un doctor Frankenstein care, profitand de fortata pauza competitionala, sa recladeasca, fara dorinta de recunoastere, un monstru de o forta nebanuita, in fata caruia toti tremura, dar care tremura, el insusi, in fata creatorului lui.
Nu ne trebuie un antrenor bun, ci unul genial si nebun.

Visand la viitor

2009-04-13T05:21:00.000-07:00

Colindand pe web am dat de un fascinant interviu oferit de Ray Kurzweil, una dintre cele mai interesante personalitati ale secolelor douazeci si douazeci si unu, revistei de tehnologie GOOD. Cine e Ray Kurzweil? Intrebati Wikipedia, insa versiunea scurta este: inventator, futurolog, autor de eseuri despre viitorul civilizatiei umane, inteligenta artificiala si cate si mai cate. Multe din cartile sale trateaza un viitor ceva mai indepartat, in care omul reuseste sa-si depaseasca barierele biologice si sa se transforme intr-un semizeu; nu pot sa va recomand suficient de calduros sa incercati sa cititi macar cateva din cartile sale. Insa pentru moment, iata cateva fragmente din interviul despre care vorbeam(iata originalul: http://www.good.is/post/going-down-the-rabbit-hole/ ), in care Kurzweil anticipeaza viitorul apropiat al transportului si interactiunii intre indivizi:
“Pentru inceput, vom inlocui o mare parte a transportului cu abilitatea de a ne intalni intre noi in realitatea virtuala. Eu personal imi tin o treime din discursuri folosind un sistem de comunicatii care imi permite sa apar pe o scena in trei dimensiuni si in timp real. Imaginea mea este 3D, la scara 1:1 si foarte realista. [...]
In cele din urma realitatea virtuala va fi extrem de realista si va incorpora toate simturile. In jur de 2030 vom fi capabili sa trimitem cuiva un fisier cu informatii(ca un atasament la un email), iar ei vor fi capabili sa il “tipareasca” in 3D pentru a crea practic orice obiect – un computer, un panou solar, un modul pentru o locuinta, mancare sau imbracaminte. Acest fapt va reduce nevoia de transport atunci cand vrem sa livram un produs.
[...]Inainte de 2020 vom folosi proiectoare de inalta rezolutie incorporate in ochelari, care vor proiecta imagini direct pe retina pentru a crea medii virtuale complet imersive, si vom folosi dispozitive similare pentru componenta audio. Din moment ce majoritatea interactiunilor din domeniul afacerilor sunt vizuale si auditive, vom acoperi practic majoritatea nevoilor de acest gen.
Spre sfarsitul anilor ’20 nanobotii din creierul nostru(care vor ajunge acolo in mod non-invaziv, prin vasele capilare) vor crea medii virtuale complet imersive din interiorul sistemului nervos. Daca vei dori sa patrunzi intr-o realitate virtuala nanobotii vor opri semnalele venite de la organele de simt si le vor inlocui cu semnalele care descriu respectivul mediu virtual, si in acest fel vor include toate simturile in aceasta simulare. Vei putea avea un corp in acest mediu virtual, insa nu neaparat acelasi pe care il ai in realitate. Vom putea interactiona cu alte persoane in nenumarate feluri in aceste medii virtuale. Acest lucru va inlocui marea majoritate a deplasarilor, insa vom detine si noi tehnologii de transport fizic, bazate pe nanotehnologie.”
Kurzweil este apoi intrebat ce crede despre initiativa presedintelui Obama de a converti vehiculele folosite de guvern la sisteme hibride si ecologice. El raspunde:
“[...]Acestia sunt pasi constructivi si ne aduc mai aproape de o lume a energiei curate. In douazeci de ani vom fi capabili sa obtinem toata energia din panouri solare extrem de ieftine obtinute prin intermediul nano-ingineriei si o vom putea stoca in rezervoare mici, descentralizate. Productia de energie solara se dubleaza la fiecare doi ani si pastreaza acest ritm de douazeci de ani, si ne aflam al numai opt dublari distanta de telul de a acoperi tot necesarul Terrei din energie solara. Si avem de 10000 de ori mai multa lumina solara decat ne trebuie pentru asta.”
Nu va inspira o asemenea imagine a viitorului? Nu va face sa uitati, pentru cateva clipe macar, de criza, de Gigi, de Guta, de printi-presedinti si de vedete isterice? Nu va aminteste cum se viseaza in culori? Nu simtiti, in colturile omoplatilor, cum va inmuguresc aripi?...

Votati duda!

2009-04-10T06:19:00.000-07:00

Totul incepe cu rezonanta numelui: Radu Duda. Exista o anumita aristocratie a numelor, a modului in care se inlantuie silabele ca sa creeze un avatar sonor persoanei din spatele lor, si nu e de mirare ca in familiile regale europene nu intalnesti prea des nume ca Libelula, Toader, Dakota, Nikita sau Fifi. Dar Radu Duda? Numele este atat de absurd, se rostogoleste atat de brutal in gura, incat pare un pseudonim, o aliteratie menita sa sugereze ritualuri africane, ceremonii magice la triburile bantu sau cafri.
Dar sa trecem peste asta – poate omul e nevinovat. Pe principiul ca haina nu-l face pe om, poate ca nici numele nu spune mare lucru. Sa vedem ce spun faptele: pai mai intai, domnul Duda, pe vremea cand era inca actor la Teatrul National, a figurat pe lista de persoane “de sprijin” ale Securitatii. Pai bine, poate i-a venit mintea la cap intre timp. Nu, potrivit fostului administrator al castelului de la Savarsin, unde familia regala locuieste cand si cand, caci domnul Duda(care intre timp a avut o cariera meteorica in armata, avansand pana la gradul de colonel) experimenteaza militaria tip Braescu, cu urlete si istericale, cu “culcat, salt inainte, mars”, cu “belerege”, cu bietii angajati ai resedintei.
Iar acum penibilul nostru, care pare sa sufere de delirul grandorii, realizand ca statutul de principe nu-i aduce mare lucru si risca sa se prelungeasca la nesfarsit(fiindca pe lunga lista de preocupari ale Romaniei revenirea la monarhie este undeva in jurul pozitiei 500, intre “construirea unui lant de hoteluri pentru caini si pisici” si “crearea unei misiuni diplomatice permanente intre nenetii din Novaia Zemlia”), decide sa taie nodul gordian cu briceagul de plastic primit o data cu rangul de print de jucarie, si isi anunta candidatura la postul de presedinte al Romaniei. Socati nu ar trebui sa fim, fiindca toti ne tragem din personajele lui Caragiale. Dupa ce Simeon de Saxa-Coburg si Gotha si-a incercat mana si ca rege al Bulgariei, si ca prim-ministru, de ce nu am avea si noi un print presedinte? Ce daca, spre deosebire de situatia din Bulgaria, aici avem o contradictie in termeni, si gestul lui radududaradududaradududa -repetati si voi cu mine, nu suna ca un bolovan ce se da de-a duda, pardon, dura, la vale? – reprezinta renuntarea sa la orice pretentie monarhica? Ce daca asta a declansat tensiuni in familia regala si a obtinut o reactie mai putin decat entuziasta din partea regelui Mihai?
Nu-i nimic, sforile s-au tras, garniturile s-au uns, penelurile mercenare s-au inmuiat in cerneala si aplaudacii au pornit sa emane ditirambi. Tremurati Basescu, Antonescu, Geoana, caci Duda e aici!... Marele avantaj auto-trambitat al lui Duda este independenta de partidele politice, si intr-adevar, e greu de contestat ca asta e un punct pozitiv. Dezavantaje – cata frunza si iarba, pornind de la competenta indoielnica si statura morala dubioasa. Sansa lui: oameni care nu mai au incredere in nimeni si nimic de pe esichierul politic romanesc, oameni care ar vota un extraterestru de pe Aldebaran sau poate pe oaia Dolly, in speranta ca se va schimba ceva.
Noi, romanii, ar trebui sa fim de fapt fericiti. Viata noastra decurge ca o telenovela, in fiecare zi ne confruntam cu o alta intorsatura de situatie, si poate ca, la un moment dat, cineva mai curios dintre noi va constata ca traim in interiorul unui televizor.